New age...

Unicornul, unicoarna
Se decid să dea cu goarna,
Fiindcă ei de fapt există
Nu sunt basme din revistă,
Lumii chiar o să se-arate,
Fără cum, când, dar şi poate,
Pe o scoarţă, pe-un perete,
Într-un nor, pe un burete,
Şi rapid va lua fiinţă,
Nebazat pe vreo ştiinţă,
Cultul cornului în frunte,
Celor cu raţiuni mărunte...
Mărturia e ca gata,
Cornuleţul şi cornata...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicornul şi oceanul

Sfios unicornul s-abate la mal,
priveşte în larg, spre cea zare, cel val.

S-ar da înapoi când unda l-ajunge,
dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge.

Pe ţărm unicornul, o clipă cât anul,
se-nfruntă-n poveste cu oceanul.

E apă, sau altă fiinţă, cu plesne,
în care se simte intrând pân la glesne?

Se-nalţă de spaimă-n paragini
când taina se sfarmă la margini.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobeat

Eu nu vreu mai multe fete
Cu amorul să mă-mbete,
Iar apoi ca pe-un burete
Să mă stoarcă de "bilete"...

Eu am numai una-n plan,
Mi-am făcut chiar şi slogan,
După care am eu sete
Şi la care am drăgan;...

Tu eşti cea aleasă, iete!
Am s-o zic aşa cu-alean:
Te iubesc de dragobete
Şi-n restul zilelor din an!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snobilor sau celor fără originaliate sau/şi celor care se lasă purtaţi de haznaua TV...

În lumea asta mare şi plină de bipezi,
Mă-ntreb aşa de tare cam cât vreo opt cirezi,
Ce-a mai rămas în viaţă din neuronii breji,
Când toţi se vând pe piaţă ca nişte simpli iezi?!
Şi stau băgaţi în ceaţă sau în absenţă treji....

pamflet de Vasile Zamolxeanu
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme

Abia, abia, târâş, târâş,
Printre frunziş privesc chiorâş,
Se prind în joc prin dulce cânt
Şi sâsâind fantasme sunt
Şi leacul câş.
Iar prin aer, limbi de clopot
Se încurcă într-un ropot,
Toată-n jurul ei natura
Nu îşi stăpâneşte gura,
Lasă şopot:
Târâtoare, târâtoare,
Fără izmă, nici culoare,
Zămislite într-o scoarţă,
Colţi crăpaţi de cotoroanţă,
Sburătoare;
Lăsaţi somnul, lăsaţi ceaţa,
Luaţi fiinţei dimineaţa,
Stâlciţi vorba, spurcaţi hrana,
Zvârliţi duhuri în dihana,
Spaimă-i viaţa;
Cu puterea în privire,
Cu ştiinţa la strivire,
Cu norocu-n poala mumei
E necazu-n faţa lumei
La ivire.
Voi fantasme, voi stăpâne,
Voi din slovele păgâne,
N-aveţi milă pentru soartă,
Predicaţi în limba moartă,
Scursă-n vâne;
Cloacă de afurisite,
Vânturaţi nestingherite,
Smulse din obrazul lumii,
Rumeniţi la trup străbunii,
Încreţite.
Sunt aievea, nu sunt basme,
Şi se-neacă-n dulci miasme,
Încă mai răsună-n stâncă
Cu acelaşi glas de brâncă
Sunt fantasme!

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea buretelui

de baie care se numea bob
spusă-ntr-un bar cu tejgheaua
de inox şi aramă
unde se servea bere la halbă
toată lumea fuma lulea
mesteca tutun
şi asculta cum ar fi putut
un simplu burete de baie
să ajungă burete adevărat
cu viermi cu musculiţe pe el
să se-nmulţească prin miceliu
era plin de melamină şi spumă
stătea într-un vas cu apă
regreta mult că nu este chiar
un burete de apă un animal
cu miros de formol să trăiască
fixat pe tulpinile unor plante acvatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului, veşnicului "eu" e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţionamente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brumărel...

Ruginie notă a unui menestrel,
Pe-un covor de aripi...
... pe-un val tulburel....

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fariseii: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
Iisus Hristos: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:13-18, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul nu este doar o fiinţă finită, cum vrea să afirme gândirea contemporană, ci şi o fiinţă infinită; el este infinitul sub o formă finită, sinteza finitului şi a infinitului. Insatisfacţia omului în faţa finitului, aspiraţia sa către infinit sunt manifestări ale divinului în om, sunt mărturia omului în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi nu doar a lumii.

definiţie celebră de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noştri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Şi se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viaţă viaţa-n muguri o clipesc.

Ochii noştri sunt în spaţiu porţi de cer şi anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire şi de soare,
De un timp golit în spaţiu, de un spaţiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetaşi într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârşite, raţiuni şi vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric şi de flori,
Trecem totul prin idee şi-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce ştiu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spaţiu grav, ocult.

Dar şi ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte şi trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinereţea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noştri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu ştiu să fie altfel, sunt ce sunt de când se ştie,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt aşa cum ştiu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminiţe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noştri se privesc.

poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, Bucureşti)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dulcele stil matematic

Aproape de linia orizontului,
încerc să nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
şi dulcele stil matematic păstrează distanţa.

Aprope de învelişul Terrei,
încerc să nu-mi imaginez o sferă...
nu fiindcă nu ar fi exact,
ci pentru că poate fi şi un cub,
într-un spaţiu metric.

Aprope de matematică, caut să nu văd ştiinţă...
nu fiindcă e abstractă,
ci fiindcă o-nţeleg
şi o iubesc...
şi ştiu: Iubirea nu e ştiinţă,
iubirea e credinţă!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când o fiinţă moare de somn, ea poate adormi oriunde, instantaneu. Tot aşa se întâmplă şi cu o fiinţă care îl iubeşte pe Dumnezeu. Ea poate medita oriunde, chiar şi într-un loc foarte aglomerat sau foarte zgomotos.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin cadeţii

Viaţa noastră scurtă ca o fugă
Nici nu ştii când s-a dat startul
Sună goarna: vin cadeţii
Garda nouă preia cartul!

Parcă s-agrăbit clepsidra
Ce ne potriveşte paşii
Şi ce iute port-drapelul,
Îl iau de la noi, urmaşii!

Clipa nu-i deloc eternă
Cum credea adolescentul:
Am, albit şi nu remarcă
Nimenea evenimentul

Unde pasăre de dor
Ţi-ai pus cuibul, unde zborul
Şi sfinţenia cu care
Nopţile, visam fiorul?

Cu sau fără menajări
Ne-a dat viaţa la o parte
Ce urmează când citeşti,
Fila ultimă din carte?

Floarea lumii se petrece
Fără zgomot, fără nimb
Sună goarna, vin cadeţii
Generaţia de schimb!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin cadeţii

Viaţa noastră scurtă ca o fugă
Nici nu ştii când s-a dat startul
Sună goarna: vin cadeţii
Garda nouă preia cartul!

Parcă s-a grăbit clepsidra
Ce ne potriveşte paşii
Şi ce iute port-drapelul,
Îl iau de la noi, urmaşii!

Clipa nu-i deloc eternă
Cum credea adolescentul:
Am, albit şi nu remarcă
Nimenea evenimentul

Unde pasăre de dor
Ţi-ai pus cuibul, unde zborul
Şi sfinţenia cu care
Nopţile, visam fiorul?

Cu sau fără menajări
Ne-a dat viaţa la o parte
Ce urmează când citeşti,
Fila ultimă din carte?

Floarea lumii se petrece
Fără zgomot, fără nimb
Sună goarna, vin cadeţii
Generaţia de schimb!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă prietenia e una dintre numeroasele feţe ale Iubirii, iar Iubirea nu se lasă înrâurită de opinii: ea îl acceptă pe celălalt, şi fiecare creşte în felul său. Prietenia e un act de credinţă în altă fiinţă omenească, şi nu un act de renunţare. Nu căuta să fii iubit cu orice preţ, pentru că Iubirea nu are preţ. Prietenii tăi nu sunt cei care atrag privirea tuturor, care se minunează şi spun: "Nu e nimeni mai bun, mai generos, mai plin de virtuţi...". Sunt cei care nu pot sta să aştepte să vadă ca să se hotărască după aceea care e cea mai bună atitudine de luat: decid pe măsură ce acţionează, chiar dacă ştiu că asta poate să fie foarte riscant.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un leagăn...

Un leagăn ţi-e viaţa de când prinde glas,
Din braţele mamei pân' te prinzi în atlas,
Dai vânt într-un scrânciob să creşti fantezia,
Zglobie candoare îţi poartă pruncia...

De treci pragul şcolii se schimbă balansul,
Din scoarţă în scoarţă cultura ţi-e dansul,
Diverse materii îţi leagănă mintea,
Ţi-aleg drumu-n viaţă sau îmbrăcămintea...

Mai târziu ai s-ajungi să-mparţi legănatul,
Să ai o jumate ce-ţi leagănă patul,
Şi pornind amândoi croind leagane mici
Cu bune, cu rele, luaţi viaţa la ghici...

Să nu te surprindă la încheieturi
De leaganu-ncepe cu scârţâituri,
El încetineşte şi ia din proporţii
Te mută-n alt leagăn, în leagănul morţii...

La deal huţa, huţa, la vale cu nani,
Căci braţele sorţii ne leagănă anii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recensământ

La gura fântânii de ieri şi de azi,
Îmi farmec auzul cu basme din brazi,
Mi-astâmpăr dar setea şi foamea o-alin
Cu rostiri din străbuni pe scoarţă de pin;

Pe-o prispă de humă mâncată de timp
Încolţesc amintiri cu câte un ghimp,
Iar din streşini se scurg clipitele-n stropi,
Mai oprindu-le-n loc un freamăt de plopi;

Odăi măturate cu vorbe de duh,
Opaiţe-aprinse cu dor din văzduh,
În ungher icoană al gândului dar,
Mai hodin apusul pe foi de stejar;

Cu roua de mâine în zori mă clătesc,
Aleg o potecă spre care pornesc,
Văd codrii pe-alocuri plini de ferestre,
Toate-acestea îmi nasc lada de zestre.

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există tipare care să dureze o veşnicie. Unele persoane nu suportă terenul alunecos. Acestea se decid asupra unei filozofii de viaţă după care se ghidează mereu. Însă eu m-am hotărât să nu mă decid. Nu cunosc totul. Nu înţeleg totul. Şi reacţiile mele şi ale altora sunt un mister pentru mine. Las să curgă totul de la sine sperând că poate, în schimb, voi învăţa să înţeleg tiparul fără de tipare.

citat din Lena Olin
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emiluţ

Emiluţ, mocan de frunte,
Sufli-n goarna lui Traian?
Ia un tulnic de la munte
Şi dă-l jos de pe divan.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi cum

te vreau
ţinut de mână
cu un cuvânt
când visele dau pe afară într-o cumpănă
chiar de nu eşti într-un balsam
şi vorbeşti şi atunci când nu tac
devenim atât de înalţi agăţaţi de raiul nostru imaginar
şi chiar de plouă prea des între noi
mâinile noastre sunt interesate să se atingă
şi chiar de spaţiul e frânt
şi macină existenţa în lucruri mărunte
există o formă neperisabilă
de întreg între noi
aceeaşi goană la sfârşitul plecării
de întoarcere înapoi
ca şi cum un loc rămas neadormit ne aşteaptă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!