POVESTI...

De o vreme lungă-ncoace
Mulţi ne spun mereu poveşti,
Ne sucesc, mintea ne-ntoarce
Mai ceva ca la Ploieşti.

Ne ameţesc cu Ordonanţe
Pline de încurcături,
Şi având doar rezonanţe
În celebre semnături.

Nu mai ştim de nici o lege
Înconjuraţi doar de fantasme,
Mintea nu le înţelege
Care-n fond sunt nişte basme.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mintea mea...

În mintea mea tu eşti
O prinţesă din poveşti,
O copilă inocentă,
Iubirea mea eternă.

În mintea mea mereu vei fi
O fată ce se va indrăgosti,
O stea în galaxie,
Una la o mie.

poezie de David Sima (27 septembrie 2012)
Adăugat de David Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte interesant cum mintea zice: "În preajma lui x mi-a tăcut mintea, am rămas prezent, şi încă se menţine şi în lipsa lui după doar o întâlnire". Serios? De aia erai în poză cu gura până la urechi că coana minte tăcea? Oare ce îmi vindeţi? Mintea care încearcă să îi păcălească pe alţii, începe întotdeauna cu tine. Află că nu eşti mintea. De fapt nici nu există o astfel de fantomă. Crezi că şatra ţigănească de gânduri ce trece pe la tine prin cap eşti tu, de aceea vrei să scapi sau să linişteşti mintea. Când realizezi conştiinţa mintea nu e nici tăcută, nici netăcută. E un mit.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile nu încep niciodată

sunt doar continuări
ca şi cum ar veni din altă viaţă
dar nici acolo nu au început
sunt doar frânturi firave dintr-o viaţâ
poate fără sfârşire
ar fi aiurea să fie sfârşit fără început

ştiu că veţi râde sec
dar poezia nu vine din mintea noastră
de aceea nici măcar noi nu mai ştim
de unde ne încep durerile
doar chinuim
frumos
ca într-un dans socratic

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi mintea

Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai linişteşte,
Mintea la multe gândeşte.

Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.

Marea are pasiune
Mintea are raţiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minţii-i ideea.

Marea-adoarme fiii noştri,
Somnul minţii naşte monştri,
Şi nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.

Marea are taine multe
Cine ştie s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.

Marea o poţi evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorinţe, regrete.

Marea este ţărmurită,
Mintea este nesfârşită,
Marea o pierzi şi-o găseşti,
Mintea n-o mai dobândeşti!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut orice încercare de a vindeca mintea este în fapt sortită eşecului. Pentru că cea care vrea să vindece mintea este de fapt tot mintea. Chimioterapia nu are aici nici un cuvânt de spus. Singura soluţie este să recunoşti conştiinţa. Ea este deja vindecătorul suprem. Ea îţi va vindeca mintea şi nimeni sau nimic altceva. Altfel încercarea de a vindeca mintea este ca şi cum ai vrea să vindeci o fantomă pe care în fapt nu o prinzi niciodată! A vindeca cu adevărat mintea înseamnă să vezi nemijlocit de gând că tu nu eşti mintea! Mintea e doar un bagaj psihologic şi un mit social!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea...

Dacă mintea este divizată
Bun şi rău sunt criteriile
Din care se nasc
Toate acţiunile
Care provoacă suferinţă.
Dacă mintea este clară
Bun şi rău nu există
Fiind doar manifestări
Născute din aceeaşi rădăcină.
Când omul înţelege
Că Unu este cel
Care dă naştere lui doi
Liniştea se lasă de la sine
Iar suferinţa dispare
Fără să fie necesar
Vreun alt efort.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent cum s-ar travesti mintea, ea rămâne problema. Pe când transcenderea ei sau mai exact sesizarea, ce anume este chiar Acum, chiar Aici este Sinele nostru, este soluţia. Ce crede "eu" despre Sine este exact blocajul în care te ţine. Eu-l despre Sine crede că este pentru anumite "momente". Sinele este pentru dintotdeauna şi pentru totdeauna. Eu-l este doar o manifestare temporară, nu este ceea ce Suntem. Eu-l este efemer, prin natura lui. Şi fireşte, când spun că Sinele este eterna soluţie, o spun între ghilimele pentru simplul fapt că Sinele nu are nevoie de soluţii. Pentru Sine nu există soluţii şi nici probleme. Aş putea spune că Este doar ceea ce Este, însă ar suna puţin zen. Aşa că o să spun: este doar această pace nediluată de gând. Absolut toţi suntem Sinele. Aţi avut momente în existenţă când aţi sesizat acest Sine. Doar că n-aţi realizat, n-aţi recunoscut că este vorba despre El. Mintea, prima oară când observă acest Sine, pentru ea este ca o tăcere absurdă, ca un zgomot de fond sau un sunet de fond, fără sunet. Culmea, pentru minte, Sinele, această pace din spatele minţii, pare a fi un zgomot.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine şi nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Şi simt că-nebunesc, dar ştiu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaţ mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Şi-mi strâng toate puterile, şi mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.

Şi mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca să-ţi demonstrez că sunt un cineva
Care ţine mult la tine şi doar cu tine-ar sta,
Îţi ofer un trandafir, ca să-ţi dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toţi îmi sar în cap şi mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti la gura... de canal!

Poveşti cu zâne şi castele,
Cu zmei şi feciori de lele,
Cu vrăjitoare şi pitici
Le ascultam când eram mici;
Le auzim şi-acum adulţi,
De stai massmedia s-o asculţi,
Dar e o mica diferenţă,
Eroii azi, au o carenţă,
Să vă mai zic eu şi la ce?
Mintala dom'le, asta e!
Azi sunt poveşti cu sexapil,
Se vând prostii acum la kil...
La sfârşit de basm cuminte
Nu mai e ca înainte,
Treaba azi cu-ncălecatu'
E la propriu... pe băiatu'...
Nici nu încep cu-A fost odată...
Ci direct, o vrea pe toată!...
Legende, basme sau poveşti
Grijă din ce unghi le priveşti!...
Şi îţi mai spun ceva umil,
Rămâi la alea de copil!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om cu mintea întunecată se gândeşte doar la propriile interese, iar atunci când omul are mintea luminată, se gândeşte la binele întregii societăţi.

aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea (pamflet inspirat după Ion Pribeagu: În ţara mea, 1915)

În ţara mea-s câmpii şi munţi,
Cum nu mai sunt pe lume,
Şi oameni tineri şi cărunţi,
Şi mulţi se ţin de glume.

E plin Guvernul de inculţi,
Ce nu fac vrun efort,
Iar proşti avem atât de mulţi
Că dăm şi la export.

Toţi boii-s azi în Parlament
Şi-s foarte aroganţi,
Pe mintea lor nu dau un cent,
Iar proştii sunt savanţi.

În ţara mea, toţi politrucii,
Deşi-i europeană,
Toţi guvernanţii şi năucii
"Iau lefuri de pomană".

În ţara mea se spun poveşti
Cu soarele şi luna,
Dar nu ai voie să gândeşti
Şi-i adevăr minciuna.

În ţara mea, paradoxal,
De mulţi, mulţi ani, neîntrerupţi,
Hoţia-i sport naţional
Şi legi ne fac ce-i ce-s corupţi.

În ţara mea te îngrozeşti
De câte-s în zadar,
Iar cinstea azi o mai găseşti
Doar în dicţionar.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de nou este un concept atât de învechit ca cel de "An nou" şi în ce măsură se pot împlini sau nu, cuvintele lui sterile? Oamenii spun "La mulţi ani" şi "Un An nou fericit" la fel de mecanic cum spun "Dumnezeu să-l ierte!". Oare câţi realizăm că întreaga gândire, ca şi toate cuvintele acestei lumi, sunt doar apogeul deşertăciunii şi cum am putea să înţelegem asta cu mintea? Când tocmai mintea afirmă despre copiii ei gândurile, adică deşertăciunea, că ne pot crea viaţa, când de fapt viaţa doar găzduieşte micimea sau deşertăciunea cuvintelor şi nicicum nu o urmează. Dacă am vedea că gândurile noastre sunt doar eticheta de pe sticla de apa minerală şi că nu au cunoscut şi nu pot cunoaşte în veci apa minerală, atunci cât de valide sunt aceste etichete/gânduri, când de fapt sunt doar deşertăciune. Poate vreo minte umană accepta asta? Cu siguranţă, nu. Doar inima noastră, care este pacea tăcută a infinitului, poate vedea ca întregul zgomot psihologic numit gândire, e doar umbră şi vis, iluzia care dă impresia de separare. Câtă suferinţă născută din ignoranţă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsului întotdeauna îi este frică de real. Iată de ce mintea pretinde Adevărul dar trăieşte o frică paralizantă faţă de el. Iată de ce oamenii spun: "Dar eu te iubesc Atmaji." Dar în fapt ei nu vin niciodată în Satsang, ei păstrează distanţa pentru că mintea se pricepe cel mai bine la asta. Mintea zice toate astea, mintea pretinde că vrea libertatea, dar nu vine niciodată în Satsang care e libertatea libertăţii. Minciuna are o frică paralizantă faţă de Adevăr, căci Adevărul oricând ar putea-o demasca, tocmai de aceea pretinde că-l iubeşte dar îl ocoleşte. Mintea ta va găsi orice motiv ca să nu te expui în Satsang să păstrezi distanţa în timp ce inima spune: "Nu-mi pasă nici dacă mă ucizi vreau să fiu a ta, vreau să fiu Libertatea dintotdeauna şi pentru totdeauna!" Mulţi dintre voi vreţi să întrebaţi ceva, dar dracul de gând îşi bagă coada şi zice: "Dar ce să întrebi, că acum totul e linişte, tu eşti liniştea". Mintea în Satsang şi mintea la doctorul stomatolog e la fel; când ajungi la cabinet aproape că nici nu mai ştii care e MĂSEAUA CE NU TE-A LĂSAT SĂ DORMI 10 NOPŢI LA RÂND? Şi totuşi continui să trăieşti în teamă şi înstrăinare de tine însuţi. Continui să tânjeşti după iubire când ai putea-o împărtăşi oricând. Ce paradox şi câtă suferinţă, doar pentru că mintea ta mă evită?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni...

Am rămas doar,
Două străchini de lut,
Ciobite de vreme,
Muşcate de timp,
Una arsă şi neagră,
Din transilvanul Corund,
Cealaltă albă,
Cumpărată demult.
Avem feţe brăzdate,
De plugul anilor mulţi,
Smochine uscate,
Ochii martori tăcuţi.
Vocile ne sunt,
Sugrumate,
De amintirea,
Anilor trecuţi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti deja trezit, dar gândul care întreabă poate doar vedea alte gânduri la fel de zbuciumate ca şi el. Pentru a recunoaşte această trezie, rămâi pe senzaţia de "Eu-Sunt"! De fiecare dată când mintea te invită la exterior în tulburarea ei, rămâi neclintirea de A Fi din interior. Reîntoarce-te cât mai des la această pace lăuntrică netulburată de gând. Cum o diluezi cu gândul tulburarea va apărea. Repliază-te mereu şi mereu pe interioritate, pe "Eu-Sunt", până la urmă liniştea noastră de A Fi va înghiţi toate războaiele acestei lumi. Când rămâi pe acest fapt de A Fi şi nu de a vedea sau interpreta ce îţi arată mintea, totul se stinge în tăcere. Acum poţi vedea că înainte de A-Fi tu erai, după ce nu vei Mai Fi tu vei rămâne! Nici o minte nu poate înţelege sau realiza asta, dar o poate interpreta, doar.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar îţi menţii/muţi atenţia pe ceea ce vine şi pleacă – pentru că mintea te defineşte această uluitoare confuzie a dualităţii: "evoluţie" – iată de ce nu poţi vedea ceea ce atât de simplu şi veşnic rămâne. E atât de simplu! E mai simplu ca gândul, de aceea mintea nu-l poate prinde în mrejele conceptualizării. Nu există nici o evoluţie, e doar mintea care te duce la circ şi tu nu ştii!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Când ma gândesc la tine
Imi fac mult rau
Dar parca-mi fac si bine
Mereu te regasesc in gândurile mele
Ma doare-n suflet ca niste chinuri grele...
Imi este asa de dor de prezenta ta
As vrea sa fii cu mine sa te pot privi si saruta
Dar in viata mea esti doar ca o himera
Apari in visul meu si pleci..
Si eu.. parca condamnata la suferinta ma simt...
Adio glas dulce.. adio fericire, adio alint
In jurul meu parca nu mai e nimik
Ma simt evitata de cei din jur
Dar cred ca totul e doar in mintea mea
Stiu doar ca asa nu mai pot continua..
Mi-e frica sa gresesc iubindu-te pe tine
Imi fac iluzii si sufar..
Si mereu alerg dupa tine
Mereu ma ranesc si sunt confuza când e vorba de tine
Apari mereu in viata mea si-n gândurile mele
Imi spun mereu ca la tine voi renunta
Poate ca de data asta va fi asa
As vrea sa nu mai sufar
Si fericita mereu sa fiu
Sa pot iubi pe altcineva
Sa fie ceva viu....

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic...

Mulţi zic "viaţa e amară"
Dar nici ei nu ştiu de ce,
Unii zic că-ar vrea să moară
Numai nu ştiu pentruce,
Alţii-n disperări coboară
Că-ar urca dar n-au pe ce,
Unii însă, bună oară,
Speră, dar nu ştiu în ce!
Ce - e oare ce-nconjoară
Mintea noastră cu - ori-ce?!
Că mulţi, crezând oarece,
Cred doar, şi se înfioară...
Doar atât! Deoarece...???

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, da, e cumplit când sunteţi neoneşti, pentru că doar atunci mintea încearcă să-şi justifice nefericirea cu fericirea unei imagini care nu există... Doar mintea îşi imaginează în basme "Un început fără de sfârşit" pentru că, oarbă fiind, nu poate vedea că tu nu ai început şi nu te poţi sfârşi vreodată. Dar care gând nu are început şi implicit sfârşit? Ceea ce începe se va termina, dar ceea ce nu începe, unde, când, cum se termină?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FILOSOFAND

Universul nu sunt eu
Nici nu-mi pot imagina,
Că undeva versul meu
Vreun ritm va accelera.

Nici că inimi va frânge
Sau că va schimba ceva,
Doar când ochii-mi vor plânge
Tu vei apărea din nou undeva.

Asemenea unui meteorit
Sau vreunei comete stinghere,
Chiar dacă voi fi necăjit
Voi găsi încă destule repere.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!