Revedere secvenţială

Ciudat mixaj, e viaţa-n cadre,
Transpus, să fii obiectiv,
Captând bucăţi de timp ce arde
Dintr-un a fi infinitiv
Şi când citeşti metamorfoze
Necunoscute, trecători,
Album făcând neuropoze,
Erou scriind despre autori,
Revezi diformele schimbări,
Cum o mărgea pe acelaşi fir,
Ce-o crezi la fel, nu încercări
Dintr-un tipar de suvenir...
Şi cauţi sursa, din ce-o merge,
Edificându-se-n prezent,
Înlocuind nou chip, ce şterge
Cu noi, noi cadre... Un testament!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere

O fi mai important să tot, să tot munceşti,
Să bei şi să mănânci -ce-o viaţă faci-
Să zideşti case şi să putrezeşti
De-atâta trudă, după ce-o să zaci?

Şi cum acuma nu mai sunt nici poze,
Doar virtualul este un document,
Cine-o să ştie ce metamorfoze
Trecute-s... când n-oi fi prezent?

... Că laşi în urmă case, multe garduri,
Ce-or perima crăpându-se-n rupturi;
Alţii-or veni să le mai dea cu farduri,
Uitându-te... ruina din dărâmături!

O fi fost soarta, ori că eu am decis
Într-un târziu de tot să-nmoi în mine
Pixul, din ce-s o pastă, pus pe scris...
Oare-o mai fi cuvântu-n timp ce vine?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât citeşti mai puţin, eşti mai căutat; te doresc mai mulţi autori.

aforism de Daniel Aurelian Rădulescu din Axiomele lumii... mele (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Mereu târându-se pe jos, cel mai adese,
Se agăţând dezesperată-n gânduri sau pe ziduri,
Plecată-ntunecând în zăpeziri, în friguri,
Să nu-i fie văzute detalii, a fi înţelese...

Îşi trage seva fiinţei în incolor, neantic,
Lăsând dâră din miezul de unde-i sunt seminţe...
E copia luminii ce-o aspiră-n sori, putinţe,
În halou-nconjoarând-o discret sedus, romantic.

Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,
Mesaj de existenţă, când doar difuz se arată...
E simbiotic pură; doar ei sursa nu-i scapă
Şi moare totodată! De nu-i ea, umbra, e vid!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

De poţi trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Şi mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Şi se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moştenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinţi şi fii,
Cu toţii odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Eşti prin absenţă din cei vii,
În nevăzut făr-a se şti,
Măcar arhivă, experiment,
Câştig deja,
Nepieritor; că nu mai piere
Ce s-a dus... Şi-amar de fiere
E esenţă de parfum, patent
Şi film pe rolă-i un moment
Inubliabil, de zăriri,
De cadre, rupte-n amintiri.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotire de cadre

Unii vin şi alţii pleacă,
Noi, pe loc, cum ni-i destinul,
Patru ani o să mai treacă
Până-şi fac, şi ăştia, plinul.

epigramă de Ioan Răduţ-Poşăganu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilic colegă

Mă uit din când în când în aula de cursuri
Să-ţi văd chip diafan, ascultând încântată
Poveştile de ştiinţă, tresărind cum te usturi
Uimindu-te. Simt cald; de-ar fi odat' şi-odată!?!

Mă-nchipuiam alături cum ţi-aş atinge mâna
Şi te-ascultând sorbindu-ţi din vorbe inedite
Ce nu ţi-am auzit; nici cum pronunţi minciuna
Ce-ador doar de-i a ta cum zilele dorite!

Mă văd cu tine-n braţe în dansul de la Drept;
Te simt cum mă atingi, respirul la ureche
Şi-s roşu de timid... Altul de vrea, accept
Să te invite apoi... Nu cred că-ţi sunt pereche!

Mi-eşti numai o dorinţă ce o visez, o poză
Să o păstrez pe-o filă, doar una în album
Lângă un vers umil, o lacrimă şi-o roză;
S-o ţin să nu se piardă, să te privesc şi-acum!

Întreb şi-acuma vântul care te-atins atunci,
De se întoarce pală să-l simt pe frunte, în piept,
Dintr-un voiaj de-o viaţă pe mări, oceane, lunci
Să mi te-aducă pură?!?... Himera ce-o aştept!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afizic

Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumuseţe
Pierdut în impoderabilitate,
Uşor, doar fum, delicateţe.

Nici fulg nu sunt, doar şir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.

Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ţine pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...

... Fără de paşi, tot o plutire,
Ce-o ţin, m-agăţ de ea, n-o las
Şi-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără regret

Te pierd şi nu e prima oară,
Mă rog să stai şi nu e chip...
Te-am cunoscut în primăvară;
Ca-ntotdeaun-a fost un "clic".

Eşti partea din recent tumult
De încercări, valorizantă,
Crezând c-a minte-un jurământ
Ne face viaţa trepidantă.

Nici nu încerc mai mult să dai,
E-ndeajuns, la ce obţin;
De-ai fi jurat pe drept, să stai,
Mă linişteam, scăpam de chin.

E plină lumea de frugale
Cu zbor neîntrerupt, de vise,
Cu înfruptări, printre escale,
Cu infinituri des promise.

Doar singur timpul ne discerne
Şi-ntoarce din pedepse date
Când trupul frumuseţi îşi cerne
Şi pierzi sublimuri câştigate.

Să nu-ncerci să cerşeşti trecut
C- "a fi "e un... infinitiv;
Ce-ai cumulat în petrecut
Se scade-n fizic, la activ.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia reînvierii

Îmi cânt decăderea din hit, în romanţă,
Ca anii ce nu se sfârşesc, nu se ştiu;
Se adună şi apasă, din trup fac o zdreanţă...
Ce-o zi va rămâne din timpul pustiu.

E ca lumânarea ce tot se topeşte,
Cum flama în fitilul ce-o arde pervers,
Pierind pic cu pic căpătâi, ce iţeşte
Cum n-ar fi nimic, pân' ce anii s-au şters.

E cum prăvălirea pe groapa săpată,
În care tot intri cu corp mai sleit,
Doar cap, îndărătnic, tot speră să înceapă
Un alt iluzoriu, minţind pe murit...

Doar mâinile în sus, ridicate înspre cer,
Pot încă să ţină, deasupra de craniu,
Un dor nesfârşit... de îl au scris, spre eter...
Doar ele pot veşnic să dăruie-n straniu...

E scrisu' izotop, ca eternul uraniu?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volum, de tine

Din timp, ce l-am prins în coperţi,
Pe raft de-o minte, în librărie,
Te caut când spuneam, "mă ierţi",
Să te citesc iar, reverie...

... Din suflet, suflu praf depus
Să-l şterg cu palma, o uitare,
Să mă simt iar topit, răpus,
Tot te aşteptând o alinare...

... Îţi sorb cuvintele din buze,
Ce le-am tipar, înscris în file,
Ce le parcurg de călăuze
Să nu-mi pierd visele fosile.

Mă încânt de sunet de citate
Rămase veşnic pe timpan,
Din glas, ce-mi bântuie etate...
Ce-o strâng în pumn, să-i storc alean.

Am ochi orbiţi la noi imagini,
Vidaţi cu chipu-ţi diafan,
Pictat pe tot ce-ntorc în pagini...
Te aştept în cartea mea... roman.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rimă

Mi-am încorsetat parcă gândul în dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu ştiu; să-mi chinui plăcerea prin cuvinte alese...
Mie-mi nu; pentru alţii, ce-ar crede că-i tot uşor, făr' să le pese
Că pas de dans e de când lumea... în acord, de corpurile sublime!

E cântec tot, ce-i aştepţi geamăn cuvântul pus, ghicit, pereche,
Neaşteptat de ce va fi; un paso doble în bang de-un clopot,
Grav câteodată, cum şi viaţa -ce n-o simţim, doar când e veche,
Sau clopoţel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut în ropot.

Sunt melancolic tot mai des, îndrăgostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu ştiam că sunt şi că voi fi un suvenir,
Mă căutând fine fărâme, cum puzzle, să mă refac rime...
Şi căutări în jur s-agăţ... din ce-am atins şi mai respir.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A revela ţie

Ce revelaţie trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simţit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit şi tot ce-i roşu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să mişte sau să-ţi strige, sau şoptească
Pe-ascuns, să-ţi dezgolească falsa mască
Ce-o porţi, o măsluind că nu se schimbă!?

Aşa-i o zi când brusc nu şti ce eşti
Şi răul ţi se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ş-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinereşti?

Cum, oare toţi au fost la fel deodat' pârâţi
De-o fără vină în trecere de timp, neştiind
Şi nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ţi fluieră pe margine... Nişte amărâţi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu privitor

Sunt un obiectiv, cu unghiul mare,
ce nu pot face schimb de întâmplare,
doar să mă întorc, cum filmul pe o rolă,
cu un flash din când în când aureolă.
Sunt cum un cititor de mii de aventuri,
oricum scrise deja de alte edituri
şi nici pe-a mea, în care-aş fi erou,
nu mi-o deţin, o derulez ca pe-un rulou
stând aplecat, sau în genunchi, să văd
ce-i pe covorul ce îmi e întins; prăpăd,
sau bine... să-mi tai cu ascuţiş de minte,
sau să sudez, cu suflet ce-am fierbinte,
riscând inevitabilul... el să rămână
tăiat, sau pus definitiv de mână...
O poză, decupată de-un pierdut negativ,
rămas nu subiect... doar un obiectiv!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neomenesc, sentimente

Ce-o fi în sufletul pădurii când pierde toamna atâtea frunze
Şi marea oare ce-o simţi când nu mai poate atinge trupuri?
Oraşul cum de nu se plânge, când în vacanţe-i pleacă grupuri?...
La cinema câte amoruri deplâng albitele de pânze?

Şi parcurile n-or fi triste când recele copiii alungă,
Iar râurile de-aia îngheaţă, că susur nimeni nu le-ascultă?
Cum strada tace necălcată, se strânge în sine, plumb de mută?...
Doar cimitirul suflet n-are; nimeni nu-i pleacă... stă să plângă!

Rămân, să-mi iau asupra tot, ce-mi lasă pe inimă... o dungă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitat de sine

Te beau cu fiecare picătură a zilelor vărsate,
Ce-o lume a adunat în calendar de oceane,
Din tot, ce lacrimi bucuriile au spălat idile de arcane
Încătuşând iubirile, jurate-n veşnicii de moarte.

Mă spăl cu timpu-ţi pur din pielea-ţi de fiori,
Ce-o atingi de mine, de al tău tremur sufăr,
Cum 'n liniştea sublimă a lacului tresaltă nufăr...
Când unda îngeri sparg, să te culeagă în flori.

Sunt tot un vis în nopţile ce-mi port osândă,
Când numai gând te simte gânduri, îs o nălucă
Ce nu-şi mai vrea trezire chiar de zorii apucă
Şi mă sfârşesc de dor, cu sufletul la pândă.

Îmi bate în voalul de timpan chip, ce-ai cum pulsul,
Ce loc şi-a luat în vinele ce-mi strâng întregul sunt;
Căci gol de inima, ce n-o mai am, e-n pas mărunt...
E-n umbra ta un buchet de roze... îţi aşteptând ajunsul.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe

Să fii tânăr, e a nu şti că este o vârstă, ce trece cum cea ce o vezi la părinţi,
ce-i crezi nemurire, mereu neschimbaţi... cuvinte de dor, drag, pe obraji lăcrimaţi,
bucatele în gust te aşteptând toate întinse
şi camera veşnic la fel de curată, cu cearceafuri şi, perne în parfum, neatinse,
conclav de mătuşi, veri, de unchii chemaţi,
când vii să-i revezi, puri... cu gânduri de sfinţi.

A fi tânăr, nu-i doar o casă, natal, e pielea cu luciul de proaspete arome
şi, pieptul o dană ce aşteptă vapoare încărcate cu vise, ce zilnic descarci...
când orice nu doare, că trece, trecut e-un prezent viitor mai idilic,
când cartea e efort câteodată, nu-i timp şi scrisul îţi pare a fi un chirilic,
căci gândul e aiurea la chip de-o icoană ce-n inimă încarci,
iar ţeluri, de ai, nu-s mereu cele vrute de cei ce-ai în preajmă... sunt vii, policrome.

Tinereţea, e-o pală de simţuri, fiori ca briza de mare ce-ncrustă amintiri,
ce nu se despart, cum nisipul de plajă, rămân ca un sunet de val într-o scoică,
ce nu se deschide să nu-şi piardă perlă... e-un pururea vrut, o mărgea pe şirag
sclipind de-un frumos ce refuzi uneori, dar toţi te iubesc, le eşti tânărul drag,
iubit de bunici, de părinţi, de prieteni, de fete, femei, de băieţi, de natura... o doică
ce-ţi mângâie părul, tuleiele-n barbă şi ochi ţi se scaldă în ferici licăriri...

Tinereţea e-o sursă eternă de vise reale, e-un veşnic... că nu mai sfârşeşte de atâtea infinite trăiri...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cadre

stelele sunt din… os, galaxii schelet
luna-i rotula unui arhanghel

văd cu dinţii
mi-e teamă că nu-i de ajuns
privesc glezna

cadrele se suprapun
sunt, deci, şi eu din os – făină cosmică
…………………..

munţi goi
aici uneori un petic alb
zăpezi sărace şi vânt bătrân
pe unul din piscuri am ajuns, nu
pe cel mai înalt…

mi-am pus deoparte cartilagii
în perspectiva altei vieţi – ecoul:
«şi dacă-i abisul şi nu-i ce crezi?!»
Nu poate fi
văd cu dinţii stelele, cu fruntea
chiar le ating – de nu mai stau
în genunchi… e piscul, sigur
acestor cadre moi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Se scurge gând pe şine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uşi, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărţiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se ştiu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaşte lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te laşi dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziş de-o aventură
Aşa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om sau Stea

Strălucirea-i temporară,
E ca ploaia într-o vară,
Tumultoasă, răpăială
A naturii zbenguială.

Poţi fi Om sau poţi fi Stea,
Poţi alege ce vei vrea,
Infinit vei fi oricum,
Ce alegi e doar alt drum.

Suntem veşnici, totul este,
Pare vis, pare poveste,
Însă lumea fără vise
Ar fi hău, ar fi abise.

Totul pleacă dintr-un punct,
Dintr-un gând, dintr-un cuvânt,
Se transformă-n energie,
Noi alegem ce-o să fie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, moştenit

Din naştere toţi suntem o parte din trecut,
Cu viitor cu tot ce alţii îl tot amână
Într-un mesaj nescris, predat din mână în mână...
Parcă aşa mă simt mai scump, propriu-mi avut.

M-am pus pe îmbogăţire de-a mea apartenenţă,
Să mă strâng o ştafetă cum un olimpic foc,
Să nu mă ruşinez când mă plec, reverenţă
Şi, golul ce rămâne să fie plin... în loc.

Cu gându' aşa macabrul dispare-ntr-o vigilă,
Ce-şi lasă doar amprenta pe fila dintr-o carte,
Topită-n bronz la unii, ori roata cu argilă
Ce-o învârte un olar, făcând un blid... aparte.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!