Idilic colegă
Mă uit din când în când în aula de cursuri
Să-ți văd chip diafan, ascultând încântată
Poveștile de știință, tresărind cum te usturi
Uimindu-te. Simt cald; de-ar fi odat' și-odată!?!
Mă-nchipuiam alături cum ți-aș atinge mâna
Și te-ascultând sorbindu-ți din vorbe inedite
Ce nu ți-am auzit; nici cum pronunți minciuna
Ce-ador doar de-i a ta cum zilele dorite!
Mă văd cu tine-n brațe în dansul de la Drept;
Te simt cum mă atingi, respirul la ureche
Și-s roșu de timid... Altul de vrea, accept
Să te invite apoi... Nu cred că-ți sunt pereche!
Mi-ești numai o dorință ce o visez, o poză
Să o păstrez pe-o filă, doar una în album
Lângă un vers umil, o lacrimă și-o roză;
S-o țin să nu se piardă, să te privesc și-acum!
Întreb și-acuma vântul care te-atins atunci,
De se întoarce pală să-l simt pe frunte, în piept,
Dintr-un voiaj de-o viață pe mări, oceane, lunci
Să mi te-aducă pură?!?... Himera ce-o aștept!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.