Pereche nevăzută
E cristalinul spart de schija razei
din arcul soarelui, țintită între pleoape
rămas deschise adulmecând azurul oazei
din nori ce stau greoi, pe suflet să-l îngroape.
Și-o lacrimă coboară-n stalactită
Din suferința cruntă în peștera stingheră,
Unde mai bate-o inimă neobosită
De-atâta zor, să își ia zbor de-o sferă...
... Un glob vitros, oceanic ocular,
rotind speriat neștiind c-are pereche
un geamăn dincolo de zid, neplanetar,
unde nu-i vis și-i toată lumea... veche.
Sunt gemenii, ce ne arată lume, din fața la ureche...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre sperieturi
- poezii despre speologie
- poezii despre ocean
- poezii despre oaze
- poezii despre nori
Citate similare
Evadare
De ce nu pot fărâme, precum picuri, să stau în zbor,
Colorat gri-deschis, sau sumbru, vânăt nor,
S-alerg pe ceruri, să-mi debarasez din greutăți
Ce împovărează sufletul, mereu... știut din alte dăți
Și, îs veșnic dedesubtului atât, atât de-apăsător,
Parcă strivit... claustrofob, de albastru ies nevăzător,
Fundal de pânză, un Voroneț, ce ca un zid m-oprește
Să șterg cu palma, ca pe-o tablă, alb ce crește
Și să înfig mâna în azurul puf, să pot să scap...
Poate că dincolo, în nemărginit, am locul rezervat, unde să-ncap...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâini, poezii despre culori, poezii despre creștere, poezii despre albastru sau poezii despre Voroneț
În așteptare
Adulmec urmele lăsate de pașii ce-ai trecut călcând,
Să simt bătăile de puls ce-mi lasă unde, ce uitasem
Și alerg să prind din urmă totul, să iau clipitele pe rând,
Că n-am știut că nu mai e, la fel, cu ce de mult lăsasem.
Sunt ca felina care-și linge din rănile deschise în piele
Și așteaptă alte nouă vieți, să se consume în așteptare.
În noapte singur stau visând, să te văd una printre stele,
Că știu că bolta de nu-i ești, se stinge vis și lumea moare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre puls, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre feline
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre visare sau poezii despre tăcere
Orizont
... ce limitat sunt
până și-n propriile vedenii;
nu ajung niciodată la orizont,
chiar dacă alerg să-l ating,
e precum norocul, o himeră,
oaza din deșertul arid, crunt,
viață, ce-n fond e puține decenii
și nu-i știu sfârșit, nu-mi prezintă decont,
cum lacrimi-s, ce vărs și oceane n-ating...
este limita mea, circuitul de-o sferă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limite, poezii despre sfârșit, poezii despre noroc sau poezii despre deșert
Descurajare
Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază
Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!
Se pare că globu-i mai mult, mișunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simț, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălțimii, e-un dar să-l deții fără scrupul, să fie...
Și-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăție!?!
Mă bântuie aspru tăiosul de vânt și întind mâna ca orbul
S-ajung nu știu unde și alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una și alta-s- la fel de înțelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veșnic, el, suflet!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre prietenie, poezii despre nisip, poezii despre gânduri sau poezii despre groază
Tiraj
Mi se trage asupra-mi, cu flinte, în psihoză
Și gaura-i gol și multele-s gloanțe
Și sângele-mi curge petale de roză,
Din seva de spin... îngrădit între clanțe...
... De uși ce trântesc de pereți fără tocuri,
Pe zidul complet, ce de cap îmi zdrobește;
Nebun, neînțeles, să se schimbe în trocuri
Ce inima-mi bate și țeasta-mi plesnește.
Doar ochiul rămâne, de pleoape deschis
Și-o lacrimă într-una răsare să-l scalde.
Și-n negrul pupilei e-o lume-n abis,
Ce-mi stă să-mi mai țină măruntaiele calde.
Am vrut ochi de-o clipă-n relaș să clipească
Și storul s-a-nchis pe vecie, tenebru...
De glonț sfârtecând la ieșire o fereastră
De timp... Spre sfârșit de-un hazard dezintegru...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre roz
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pantofi cu toc
- poezii despre negru
Adam și... Anda
Sub pleoape o strâng și mult aș da
S-am chipu' angelic, alb, perlat,
Tăiat precis, fin, scump carat,
Sclipind ca diamantu'... o Anda.
Pe dinți îmi simt buze, ce n-am,
Ca de-un desen de Botticelli;
Suav, molcom, dând fiori pielii,
Să mușc ușor macul de... o Adam.
Și mintea-mi s-ar împintena
De simetria infinită,
Cum pânza proaspăt zugrăvită
De-o lume, ce-ar picta-o... o Anda.
Picuri mi-s cristalinul geam,
Privind, dus, către corp fuior
Și gând mijind de amor, de dor,
Spre undele-i, coapse de... o Adam.
E și arta altfel, pe un ecran;
E spirit, dans, gust de-a cânta,
Dezlănțuindu-se; Anda
Încântând simț, lumi de-o... Adam.
Dorință-i și mister! E a ta,
În vis, nopți, câte-un pic, un dram,
Tot căutând, de mult; o Adam,
Serafic, ce-i și-o Evă... o Anda.
Dedicat ei, ca și Elizei, Sanda...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre dinți, poezii despre desen, poezii despre dans sau poezii despre corp
Arțarul
Se-mbracă într-o cutumă anuală
Și se golește tocmai când i-e frig;
Uitând de toamna timpului de școală,
Cu pui de puf, ce-ncercă-n zbor, câștig.
Un cuplu de codate gri se joacă
În dragostea fugară prin umbrar;
Ferice pentr-o gazdă fără plată
La veverițe, ce-și adună inventar.
E globul pământesc, rotund și falnic,
Cu verdele plămân de clorofilă
Adus lăstar, lângă orașul jalnic...
Acum, străjer pierdut, lângă o vilă.
S-a rupt de greutăți, o iarnă cruntă,
Lăsat de unul singur sub "verglace";
S-a vindecat și-i pregătit de nuntă
La cuplul jucăuș, fidel rămas.
L-am părăsit, fără motiv, un nestatornic,
Pe el și casă și-o întreagă țară,
Crezând că-ntoarcerea-n pământul dornic
Va vindeca suspinul de vioară...
Stă-n curte-n fața casei maiestuos;
O minge-n foșnet verde, uriașă,
Cu sevă-n sirop pur, de zahăr tos...
Pădure-ntreagă-n plin oraș, acasă.
Stă pe-un stativ și-i prins cu rădăcini
Ca pe-o catedră, 'n mândru exponat;
Simbol de-o țară, ape și grădini,
Ce cântă frunza-n imn de unicat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre oraș, poezii despre Pământ, poezii despre școală, poezii despre zahăr, poezii despre vioară, poezii despre veverițe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Homoversalis
... dincolo de reflectoare, sus, după ce cortina s-a tras
în negrul de unde se suspendă sforile timpului
pentru toate actele, scenele, schimbatul decorurilor,
se uită galaxiile, ce mi-au devenit cristalinele din spatele pleoapelor, storurilor
și plasma-mi diluată atinge asteroidic, ca acele ghimpului,
să înțepe spațiul infinit, să-mi ajungă la termen, cât încă lumea există, glas...
... sunt răspândit femptomolecule, imens,
așa cum îmi pregătisem sufletul, o peliculă-fum,
să pot strânge în pumn, într-un coș ce sunt piept,
respirația suferințelor urcânde pe aburi, în speranțe avute incert...
că nu-i nimeni, nu văd mai departe, nu-i alee, nu-i drum,
nu știu casă de e, pod s-acopere zbor, ce n-oprește, e doar sens...
... simt doar aură,
o fi...
parcă-i golul lăsat
și-o căldură mă îmbie peste frigul imens, cum e gerul crăpat,
o suflare de zi
dintr-un negru... n-am creier să judec... este-un plin într-o gaură...
... diluajul infiniților "mine și "tine", ce-ntr-un duh se instaură...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre spațiu și timp, poezii despre infinit sau poezii despre existență
Întruchipat în așteptare
Pe unde mergi, să-ți calc pe urme
Și unde gânduri îți rostești,
Să ți le prind din zbor, trupești
Să le adulmec, să mă îndrume?
În care timp, din calendar,
Îți pui amprente de solstiții,
Să-ți caut ierni din dispariții,
Să știu când vara o porți dar?
Pe care pagini le citești,
Să-ți pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clătești?
În care anturaj te învârți,
Să-și sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci și asculți?
Pe când să te aștept, senină
Ca Soarele spălat de nori,
Cu raza să-mi topești fiori,
Să mă aprind... cum Luna, plină?
În care stea sălășuiești
Și când cobori, din nou, lumină,
Să-ți ating luciu-n cer, ce-anină
Privirea mea, de mă zărești?!
Neștiut sunt, ca noua floare
Din fulg de iarnă... în așteptare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre flori, poezii despre lună plină sau poezii despre lectură
Viscol
Ghețari topiți, oceanele fărâmă în nori de fulgi,
Lăsându-i moi să pice, să înghețe în alți ghețari,
Dar hulă se răzbună, cum suflet vrei să smulgi,
Când poartă blândul, moale în țepi, de rocă, tari.
Alergă tot, nebun, ce-i numai alb fâșii,
Tot ce era o apă, ce-a uitat gravitație
Și-o duce vâjâind, nebună, fără a ști
Unde s-ajungă mal, troian de-o aberație.
Zici că natura nu-i din păsări, pomi, din ciute,
Să fie atât de crudă, să-și urle răsuflare
Până a frânge trupuri, din viforul ce-ascute
Tăișuri, brăzdând câmpuri, s-acopere cărare.
Alergă praf de gheață, ca de călău secure,
Să înfigă în carne vie pumnal de harakiri,
Răbdat pân' la prăsele, răcind și oase dure...
E iarna ce-și vrea alb... cristalele ei, mirii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre gheață, poezii despre trup și suflet, poezii despre roci, poezii despre păsări sau poezii despre nuntă
Percepții matinale
Epuizat 's în dimineți, de-s premature,
Când soare nu-i, sau peste-i al meu văz,
Când ochii ar vrea lumina să și-o fure
Și-n țepi de cetini se înfig... în spice de ovăz.
Sunt visele întrerupte, ce nesfârșiri și-adună
Și, stau ca pedepsite, trase, nemoarte, în suliți
Lăsând să curgă sânge injectând ochii de-o brumă
Împăienjenind privirea... ca la alcoolici uliți.
Parcă și mintea-i lentă, cuvinte nu se leagă
Și-un gust metalic naște din piept, ca o cocleală,
Iar pasu-i vaccilant, pân' cortizon să dreagă
Și cap buimac și trup... din sor de poleială.
Atunci de-abia, din luciul ce-și varsă mângâiere
Din dincolo de vid, de negru și de rece,
Se împrospătează aer de-o cosmică plăcere
Din neîmpliniri de oniric... până ce zi, iar trece.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre plăcere, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre dimineață sau poezii despre cuvinte

Pe această lume în care nu aveam ce căuta
nu mai vreau decât un colț întunecat
de unde să-mi chem moartea ca pe o binecuvântare
cu o jumătate dintr-o lacrimă amară o să plătesc cucul
să-mi cânte alintat balada impară a cuiburilor străine
cu ce mi-a rămas din toată bucuria florilor de cais
o să răsfăț câmpiile sub care îmi vor crește munți din suflet
așa ca să aibă cărarea neumblată unde căuta vârful
apoi ca și când aș număra invers toate stelele necăzute
o să-mi numesc gândurile iarbă
și le voi cosi dimineața
înainte să-mi cânte toți greierii a dincolo
pe această lume în care nu-mi găsesc locul
o să-mi dau și jumătatea dulce din lacrimă
pe un cântec de privighetoare
cât să-mi crească înapoi tăcerea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre răsfăț, poezii despre privighetori sau poezii despre plată
Idilic colegă
Mă uit din când în când în aula de cursuri
Să-ți văd chip diafan, ascultând încântată
Poveștile de știință, tresărind cum te usturi
Uimindu-te. Simt cald; de-ar fi odat' și-odată!?!
Mă-nchipuiam alături cum ți-aș atinge mâna
Și te-ascultând sorbindu-ți din vorbe inedite
Ce nu ți-am auzit; nici cum pronunți minciuna
Ce-ador doar de-i a ta cum zilele dorite!
Mă văd cu tine-n brațe în dansul de la Drept;
Te simt cum mă atingi, respirul la ureche
Și-s roșu de timid... Altul de vrea, accept
Să te invite apoi... Nu cred că-ți sunt pereche!
Mi-ești numai o dorință ce o visez, o poză
Să o păstrez pe-o filă, doar una în album
Lângă un vers umil, o lacrimă și-o roză;
S-o țin să nu se piardă, să te privesc și-acum!
Întreb și-acuma vântul care te-atins atunci,
De se întoarce pală să-l simt pe frunte, în piept,
Dintr-un voiaj de-o viață pe mări, oceane, lunci
Să mi te-aducă pură?!?... Himera ce-o aștept!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre știință, poezii despre zile sau poezii despre versuri
Rimă
Mi-am încorsetat parcă gândul în dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu știu; să-mi chinui plăcerea prin cuvinte alese...
Mie-mi nu; pentru alții, ce-ar crede că-i tot ușor, făr' să le pese
Că pas de dans e de când lumea... în acord, de corpurile sublime!
E cântec tot, ce-i aștepți geamăn cuvântul pus, ghicit, pereche,
Neașteptat de ce va fi; un paso doble în bang de-un clopot,
Grav câteodată, cum și viața -ce n-o simțim, doar când e veche,
Sau clopoțel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut în ropot.
Sunt melancolic tot mai des, îndrăgostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu știam că sunt și că voi fi un suvenir,
Mă căutând fine fărâme, cum puzzle, să mă refac rime...
Și căutări în jur s-agăț... din ce-am atins și mai respir.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre ritm sau poezii despre nebunie

Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ruj sau poezii despre inimă

Deși răsăritul soarelui
Deși răsăritul soarelui
e o treabă bărbătească
locul unde orizontul urlă
rupt de culorile lui,
îmi place să-l prelungesc
cu-n trup de femeie.
Așa arată iubita mea dormind
capul ei e un nod cu fundă
și unde i se sfârșește creștetul
începe aerul dimineții.
Iar inima îmi bate-n coaste
ca un leopard în cușcă
altfel ar lua-o razna-n sus
și-ar ajunge curând să fie
prima inimă din lună.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trupul femeii, poezii despre pantere, poezii despre femei sau poezii despre bărbați
Iad
Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...
... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... să moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber să intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...
... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise să ia... să cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- să țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre reciprocitate sau poezii despre plâns
Parcurs vital
Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.
Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viață nu repeți.
Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!
Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre viață sau poezii despre drumeție
Templu
stă inima în peisaj arid
templu cu soarele pe-același orizont
o sferă suferindă
un sfinx înțepenit în taina lui
cu fața către mare
nava de unde vine
unde vrea să plece
cu pete mari de nori pe ea,
cu alge
zgomot egal se-aude-n ea cum bate
suiș de nuri
prăvăliri de lavă
săli suprapuse o străbat
scări în spirală
și-acolo unde sângele făcea vârtejuri
tăcute zeități de piatră lustruită au rămas
pereții ard de scene mari de luptă
de cavalcade lungi de vânătoare
femeile se lasă posedate de centauri
dar urci mai sus spre-aureolele de magi
pe pleoapa lor închisă enigmatic
surâzând în somn și-ți faci culcuș
cu duhul de vulturi laolaltă
în peștera urechii lor
încerci s-auzi ce-ascultă ei
până devii tu însuți sunet
și ce mai poate să ajungă
din tine
în vârful proprii tale inimi
carne și os
încetul cu încetul lepădând
o altă inimă
mai mare
ne absoarbe
și răsărirea stelei ce-o vedem
e-o treaptă nouă sufletului fără margini
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre vulturi sau poezii despre sunet