Iad
Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...
... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... să moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber să intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...
... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise să ia... să cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- să țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre zbor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre ritm
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Dincolo de sacrificiu
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... să-ți port demn nume... să nu moară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre simțuri, poezii despre sacrificiu, poezii despre pericole, poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre gânduri
Nunta-n... prima zi
Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor să bei- nu să le dai...
Țipă toți și fac paradă.
Nunta e cu o zi înainte,
Doar la țară, nu-n oraș.
Toți transpiră, îs scoși din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraș.
Toți sunt în cămeșe albe,
Pantaloni închiși, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Și-o tot țin într-o urare.
Sunt slinoși, cu fețe roșii,
Transpirați și răgușiți,
Păru-au creste cum cocoșii...
De alcool sunt năpădiți.
Au doi brazi să-i bată-n poartă
La mireasă... în tămbălău.
Merg ținându-se la toartă;
Unul varsă... că-i e rău.
De nu vrei, te iau cu sila,
Țuică-ți varsă drept pe gât...
Altul vin... nu-ți dă cu mila;
Limba-ți bagă într-un sărut???!!!
Amețit, scăpat, aiurea,
Doi te iau, te-aruncă în sus...
Nu mai stau ca să te prindă,
C-au văzut, altul, mai sus.
Bucuria reîncepe,
Nici răbdare nu mai au...
Îl răstoarnă de-un perete;
Sticla-n gură, drept, i-o dau!
Na, că-apare acordeonul
Care duce pe-un țigan...
Transpirat e magraonul;
Gura-i toată... amalgam.
Țipetele se întețesc,
Țopăiesc dând din picioare,
Sticle de asfalt pocnesc;
Ba mai sparg și din pahare.
Își pun mâinile pe umăr
Se rotesc, se iau de brâu
La un loc, că-s fără număr
Nimeni nu-i mai ține-n frâu.
Urlet e-n toată comuna
Zici că toți or să se însoare.
Soare fu, acum e Luna;
Toți gândesc... dintre picioare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nuntă, poezii despre urări, poezii despre sat, poezii despre roșu, poezii despre picioare, poezii despre oraș sau poezii despre numere
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,
Le-am pus hăinuțe multe să aibă cald un pic
Și plâng des zi și noapte; că unu-i rău de mic
Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.
Răul de-acum începe că-i am pe toți ai mei
Și am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.
E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri să smulgi
Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre negru, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie, poezii despre sâni, poezii despre surprize sau poezii despre păr roșcat
Cu premeditare
V-au strâns aleșii asasini și v-au dat foc,
V-au otrăvit cu dioxid, să fie ei
Mai bine oxigenați, hapsânii derbedei
Și, nici răniți nu vă mai lasă trai, deloc.
V-ascund printre spelunci, zise spitale,
Cu pumn în piept bătându-se eroi,
Se lăudând de grija voastră, în timp ce voi
Tot mai mulți, mulți, ne lăsați dor și jale.
Ei stau pe sticle să vă mintă într-una
Că vă iubesc și suferă profund,
Dar nu vor decât sacrificiul vostru sfânt,
Să se arate, că vă vor fi ei... Fortuna.
Mulțimi din voi, ce-ați lăsat testament, vă plâng
Cu adevărat și vă vreau steag, să închine
Un sacrificiu nedorit, da-nspre mai bine
Să fie țării, din dureri ce inimi frâng.
E un întreg complot în a mea țară,
Să-i ia popor, s-o vândă la mezat
Și bani să-și pună peste cei ce-au din furat...
Să-și facă Statul lor, fără de noi, cu noi afară.
E-o hoardă sumbră de inculți jefuitori
Ce-au tată, mamă, sunt călăii pe stil nou,
Cu toții o horă ce se învârte, un rulou
Doar dintre ai lor, se promovând nemuritori.
E încă timp, că suntem mulți, să-i dăm afară,
Spălați la alb, ca nu cumva să infecteze
Pe cei din jur, să nu-și înalțe iar metereze...
Să-i demascăm că-s un pericol, să dăm sfoară...
Premeditat sunt vinovați... ce neam ne-omoară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre testament, poezii despre tată, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Mă tem
Mă tem că nici popor n-ajunge
Să învingă șleahta de tâlhari
Precum haiducii, pe cai mari...
Și care pot pe neam înfrânge!
Mă tem c-am pe-undeva, înăuntru
-În ce-i istoria trecută-
O rădăcină înfipt-neruptă...
Într-un vampir, la neam, lăuntru.......
Mă tem și de-alde ce-s pe stradă,
Că nu le știu hidosul gând,
Nu-i știu pe ce orgii îs stând
Și când pot răbufni-n paradă!?
Mă tem, de ce-am ales, sau nu,
Că n-am ce face, e totuna!
Oricum se schimbă-ntr-un, într-una,
La fel... Cum n-ai mai știi de "TU"!
Mă tem al dracului, de tot,
De ce mi s-a promis degeaba!
Mă tem, că încet devine graba
Și, zâmbet poate fi netot!
Mă tem că drept, se minte strâmb
Și, prostul trece de deștept...
Și-s așa mulți, să-i iau în piept...
Și ei în piept mi-nfig carâmb!
Mă tem că tot ce-am câștigat
Din toți de-ai mei, ce au pierit,
Parcă n-a fost, s-a risipit...
Și sânge n-am, l-am tot vărsat!
Mă tem pentru că eu n-am gură,
Șansa să țipe, ce-au tot hoții...
Și mi-au luat vis și, eu, nepoții
N-o s-avem nici de bătătură!
Mă tem până și de ai mei,
Că-s creduli rău, n-au vigilență,
Sau gaură-i inteligență...
Ori, sunt și ei, tot derbedei?!
Mă tem, mă tem chiar și de mine,
C-am tot crezut în tot ce fac,
Dar am greșit și eu și, tac...
Că oricum n-am glas, nici sânge-n vine!
Mă tem că Dumnezeu mă lasă
Singur și, sunt cu mâna goală!
Dar, o să mă fac iad, cu smoală...
Și Drac, să-i pescuiesc în plasă!...
Pân' n-or mai ști de ei, de casă!
Că oricum sunt morți și, groapa-i rasă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inteligență
- poezii despre draci
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre victorie
- poezii despre vampiri
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre prostie
Aleeee... gorie
Sunt toți nebuni în România;
"Își bat toți joc, cu pumnii în cap...
Chiar de-s ținuți cu Poliția
Și cu jandarmi!? Ei tot o fac?!"
"E un protest, o încercare..."
Zic c "e-i chemați ca să-i abțină
Pe masochisticii-n eroare,
Ce-s pro... test?! Deci vina-i... virgină"?!?
Cu capul spart, pe nas juliți
-Înjurații, "neautorizați-
Să nu se lase jupuiți,
Sunt ținuți cerc... întemnițați!?
Așa, au deplină libertate
Să stea cu toții-n horă, strânși;
Să li se-ntărească... dreptate"...
Dacă din spate, sunt ajunși!?
"Li s-a dat drept să țipe tare..."
La Lună, partea nevăzută;
"Adică o dreaptă guvernare,
Sau, a de stânga"... De-i crezută?
Deci pentru a fi democrație,
Adică toți egali în drepturi,
Cu haine, căști -nu din hoție-
Șosete, ghete și șireturi,
Bastoane, pumnii antrenați
-Pe cei ai străzii, ăi de-i țin
De toate cele, dar uitați
Să aibă ei și-ai lor cămin-
Sau pus cu toți, număr egal,
Să-i bată bine, că e frig
Și-așa se încălzesc, halal...
Or prinde câini să ia covrig.
Vor fi mai mulți, o altă dată,
Să strângă mai mulți bătăuși;
Că doar așa s-o facă lată...
"Pe mama lor, de proști supuși!..."
De-ați tăcea... v-ar iubi... Nespuși!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre proteste, poezii despre polițiști sau poezii despre nebunie
De vorbă cu Anul nou
ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la față fără întrebări pregătite
și anul nou nou vine, începe chiar și fără interviul de rigoare
el face ceea ce știe mai bine, își oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ
și câte nu aș fi avut să-l întreb (chiar dacă știu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, și nu întotdeauna costă
de pildă l-aș fi întrebat unde se duc toți cei ce fac mârșăvii
și când își vor plimi plata și răsplata
apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toți cei care se cred buricul pământului
dintre degete
cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât și pe cel nou
acum știu că poveștile lor sunt de fapt poveștile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
și mă retrag mut și surd. printre alte cuvinte.
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre schimbare, poezii despre răsplată, poezii despre plată, poezii despre durere, poezii despre degete sau poezii despre cuvinte
Cursă mortală
Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".
Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași să treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja să faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.
E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
Să te spetești să înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
Să faci copii, la fel ca tine, să-i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.
... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre viață sau poezii despre moarte
Căciuliță pe "a"
Dă-i un "sens" aparent la nimic,
Căci frumos, în urechile surde,
Oricum sună... nu sunt flămânde
De real, de concret, de-autentic.
Sunt ușor de prostit, doar încearcă...
Căciulița pe "ă" nu o pune.
Să nu spui realității pe nume,
Nu le spune c-au găuri în barcă...
Fă-i să creadă c-acum sunt în arcă,
Nicidecum că urmează potopul
Să-i înghită pe toți și cu totul.
Nu le spune c-au mintea săracă.
Doar ce vor să audă să spui,
Nu c-ar ști și-altă limbă cumva...
Nu-ncerca să-i înveți și-altceva,
Că doar știi cu cine te pui...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (25 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sărăcie, poezii despre realitate, poezii despre frumusețe, citate de Andrei Ș.L. Evelin despre frumusețe sau poezii despre bărci
Continente
Ispititoare suprafețe de colonizat
Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre...
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Și sunt într-un continu derapaj, către niciunde.
Din timp îndepărtat, de mii de milioane
-Nu știu cum știm de-atâta veșnicie-
Se tot despart și le unesc arcane
Tot așteptând, pe ele, lumea ca să vie.
Plutim cu toții pe-un cuptor încins,
E plin de topitură, clocotind mocnit...
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din răsărit, într-o clipă, este asfințit!
De provenim cu toții din strămoș comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru
Căci pe o sferă suntem și între toți e drum?!
... Nici rațiunea nu m-ajută pe de-a-ntregu.
Cred cu convingere că suntem niște clone
În familii, linii, gene, sușe independente
Însămânțate în nații, în popoare, rase și pe zone,
Cu repartiție precisă, după "calități"... pe CONTINENTE!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ocean, poezii despre independență, poezii despre galben, poezii despre continente, poezii despre clonare sau poezii despre calități
Dregători
Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.
Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!
Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?
La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!
Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați...
Doar paguba-i ce mai persistă!
Deci plățile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor să "dreagă"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre nevinovăție sau poezii despre existență
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?
Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.
Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre votare, poezii despre sănătate, poezii despre somn sau poezii despre păcăleli
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate, poezii despre ger sau poezii despre cutremure
Scrisoare de 1 Iunie
Dragi copii din lumea-ntreagă,
Astăzi noi ne bucurăm,
Că e ziua noastră dragă
Și cu toții o serbăm.
De sunt albi sau de sunt negri,
Toți copiii sunt egali,
Îi dorim pe toți integri,
Oameni harnici ideali.
Pe planeta asta mare,
Mereu să sărbătorim,
1Iunie sub soare
Și prieteni buni să fim.
Să ne dăm mână cu mână
Într-o mare horă apoi,
Bucuria voia bună
Să domnească între noi.
Dragi copii din lumea-ntreagă,
Albi sau negri ori pestriți,
Viața să ne fie dragă
Și să trăim fericiți.
poezie de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre sărbători, poezii despre scrisori, poezii despre prietenie, poezii despre prezent, poezii despre planete sau poezii despre idealuri
Psihoză?!
Sunt vizitator
într-un ospiciu
cu personaje tot cât un popor
și circumferința cât o vamă;
unde cu toții țipă din interior
că se simt bine,
da-ntr-o nebunie de-o psihoză maniacală în plin exercițiu
de convingere a deținerii adevărului de pus în ramă,
stând atârnați să pavoazeze pământul cu reclamă,
fiindcă pe-afară ca un mărăcine
plin de țepi, mai mult un fel de-aruncător de săgeți
otrăvite de către niște așa-ziși isteți
-spune masa de pacienți
gesticulând, țipând-
se practică nedreptatea închipuită... dup-un bolnav tipic,
fiind locul unde nu-i nici vorbă de vreun diagnostic
sau e refuzat ostentativ! Cu toții-s genii, sunt potenți,
deci vindecarea nu se vrea, că-i lumea lor... și-i din străbuni, se pogorând!
Deci se practică cu succes medicina într-un soi de decadență
c-o imensă doză -în funcție de șpagă- de indiferență,
totul se administrând de niște... organe așa-zis locale(?)
după mai multele petiții
prin răspunsuri lapidare,
printr-un grai cu multă violență;
căci totul se clădește pe bază de ambiții,
cu mitomania-n semn de bun prognostic
și unde cleptomania-n lipsă, e-o dovadă d-impersonalitate, ceva moale,
neînsemnat de mic...
Iar de se strigă din exterior, din jur se-oferă ajutoare,
se insistând chiar și prin porta-voce
că-năuntru se fură -și-o fac și cei ce fug și care mult prea mult se-njură-
nu-s pedepse!...
se păcălesc, plătesc cum să se mintă,
se-aleg nu pentru a-și face vreo dreptate;
doar se plesnesc
când se găsesc
la apă jucând lepșe
și nefiind nicio șansă... doar scuipă ades prin garduri
să-mprăștie endemia...
Și ăștia sunt doar "soft", nu "hard"-uri,
nu vor legați, vor "free",
să circule afară,
să strige "Omenia
unde-i? Vrem para egalitate,
să fiți ca noi... Și noi, noi voi!...
C-așa-ți promis... Dreptate!"
Și mulți îs negri; laii care-și fac copii cu mii,
se spală rar așa-ntr-o doară
și strigă c-au nevoi!...
Ăsta-i răspunsu-atroce;
ei zic într-una c-au dreptate,
că nu-i niciun ospiciu, e doar o oază-n vis, un loc de-nvățătură
și lumea, ea, e nebună-n jur!... Voi, sunteți impostură,
că lauri nu se-acordă seminței de posteritate?!?...
... Să fie o țară, vreun popor... O parodie?... Și loc și pacient, îmi sunt... soră și frate???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pacienți, poezii despre violență, poezii despre vamă, poezii despre succes, poezii despre publicitate sau poezii despre promisiuni
Facultativii
La facultatea în Stat, a minților pierdute,
Nu poți intra, sunt foarte mulți pe-un loc,
Nefiind vreun studiu necesar, e ad-hoc...
Cel mai pierdut, e pus pe neînvățat... pe rupte.
Și dă-i și dă-i, că-i greu să stai degeaba,
Gura s-o caști pân' la refuz, cu mâna-n nas
Doar te holbând la ce fac alții, că-i pe ras
De oricine-i c-o idee... cum s-ar face treaba.
Și profesorii îs fruntea, cei mai goi,
Se întrecând unii pe alții în nulitate,
Că-i cea mai tare, azi, "in"facultate...
Ce nu pe individ îl face... grupuri, minim doi.
Cursuri sunt râuri de scăldat mizerii,
Iar ore sunt Guiness de cleveteală,
Cu premieri în banderole de beteală
Pe umeri, de umflați făloși... Să te tot sperii!
Sfârșesc în hoarde nesfârșite, anuale,
C-așa se asigură și pentru mâine "schimbe",
De alții și alții noi, tot dornici să se plimbe...
Nul să cultive, în flecărerile lor... goale.
Într-un final, însă, cu toți vor trece bacul,
Că nu știu pod, să treacă apa, un pârleaz,
Dar cum sunt mulți, ei dorm pe rând și stau de treaz,
C-altfel s-ar duce parlament, guvern... Săracul!
E grabă-n sat și orașu-i dornic să-i aleagă,
Că Goii, așa chiar mulți, sunt raritate
Și țara vrea să fie întreagă, o nulitate...
Că poate așa ia locu-ntâi... De cea mai bleagă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit, poezii despre râuri sau poezii despre profesori
Lupta cu viața
M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu știm unde ne sunt frații.
E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.
Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot să intervin.
Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.
Vai de copii și de nepoți,
Ei ne ajută pe noi toți
Și-au să trăiască printre hoți
Și din lacrimi nu-i mai scoți.
poezie de Eugenia Calancea (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre răutate, poezii despre copilărie, poezii despre ceartă sau poezii despre bătrânețe
Daisy
Sunt pentru a nu știu a câta oară Dumnezeu
Căci iar m-am hotărât s-adopt un cățeluș;
De fapt o cățelușă mică și firavă, derbedeu,
Un rebut printre vreo cinci născuți pe-un derdeluș.
Sunt toți acasă acum la adăpost de frig
Cu mama, o cățea atât de slabă, mică
Și cresc pe zi ce trece, vin fără să-i strig...
Doar cea mai mică, Daisy o protejez cu frică.
E veșnic dominată la mâncare, ades mușcată,
Piciorușele-i sunt roșii, tot o carne-n rană
De gerul ce nu stă, de fulgi... și-i alb bălțată.
Așa c-am luat-o-n casă să-i dau cald și hrană.
Este cât palma, adoarme des, mai plânge,
Se mișc-așa nesigur, cade, se ridică iară
Și-i cercetașă sigur... inima mi-o frânge;
Bot umezit ridică, mă privește-n ochi, umil să pară.
Și-acum o văd pe piciorușe mici pășind firav
Cu fundu-i rotund și mișcând din codiță
Și scoate-un sunet ascuțit crezând că-i grav
S-ar zice un lătrat... Îmi spune că-i un slujitor, fetiță.
Așa-m păstrat pe lume ce lui Dumnezeu i-a fost o schiță!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
Într-un suflet
Sunt lângă poartă, doar treceam așa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi și tot speram să ieși afară,
Că nu mă plac și tot le-am spus că țin la tine
Și te-așteptam pe unde treci, dar nimeni vine.
Pândesc la colț de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îți tot port, de pețitori
Ce te-ar fi luat să-ți facă rău, doar să te-mbie...
Că nu-s ca mine, trup și suflet, să te ție.
Alerg așa că tot fac rondul meu de cursă
Și-aștept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Și de întârzii, să îi mint c-ai copii mici.
Am și ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
Că știu că treci și-s mulți, ești una, nu te las;
Că-s pierde vară cu mașini și plini de bani
Și numai eu pot să te apăr de dușmani.
Nici telefon nu pot să dau, s-a dus cartelă
De-atât sunat și-s ud, mă plouă, n-am umbrelă...
Se uită lumea că-s pe bancă zgribulit
Și nu mă doare, că nu-i văd... Nu te-am zărit!
Mă uit cu jind după oricine te cunoaște,
Sfârșit întreb de te-au văzut de după Paște
Și să te sune să le spui de pleci la mare,
C-aveai bagaje... Te-au văzut din întâmplare!
Pe seară am luat toate terasele la rând,
Spunând la toți ce mă cunosc că-s doar trecând.
Și magazinele ce frecventai le-am vizitat...
Răspuns le-am dat că ne-am pierdut... de-au întrebat?!
Târziu în noapte, dup-o tură mă reîntorc
Și nu adorm, planuri am multe, gându-mi storc
Cu ce să-ncep; să fac colectă pentru pâine?...
Să fiu la chioșc, de unde cumperi... pentru mâine!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre seară sau poezii despre pâine
Mădălina, Magdalena...
Putem juca teatru, o viață
Fără de școală de-actorie?
Suntem cu toți, artiști, paiață
Și rol jucăm, și datorie?
Avem fațete neștiute,
Purtăm, toți, măștile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!
Nu avem simțuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", față fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?
Ne mor artiștii adevărați,
De proști ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!
O plâng acum, pe Mădălina...
Mi-a fost idol de tinerețe.
Îmi era auz, mi-era lumina,
Mă fermecase-n frumusețe.
Ah, ce-aș fi vrut, să-i fiu aproape,
N-aș fi lăsat-o ceas, minut,
I-aș fi sorbit, din glas, din șoapte
Orice respir, orice sărut!
Am mai pierdut, un suflet seamăn
Ce ne ținea locul la toți,
Să spună- ca un frate geamăn-
Ce nu putem, infami, netoți...
Am glasul ei- ce-aș vrea să am-
Între timpane, în infinit...
Plămânii îi simt timbru-i și-alean
De dragostea-i, ce n-a împlinit.
O plâng, mă plâng, că n-o mai am
Și nu mai vine să ne vadă.
Am foia-n lacrimi, glas nu am...
Te-ai dus, frumoasa mea, de dragă!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru, poezii despre lumină, poezii despre jocuri sau poezii despre artă