Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dzî dă vară (poezie in grai bănățean)
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane...
Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.
Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!
Bace noapcea după ușă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.
N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!
Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei,
Umbra lunii care creșce!
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arânjilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Arânjilii nopțî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Șî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje șă m-i să închină...
O primesc în lumea - opășită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeșce, fură și mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.
Am ajuns, pucerea nopțî o așier
Șî - n atâta vara, rătășesc șî pier
Umbre dân șenușa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...
Mă oceș, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopțî îs măi oceșâce
Ș-adormi cu vara parcă mășcioane,
Șe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănățean)
S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă asară
Ș-o dat în mine întâlnire...
Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..
O umbră creșce întră focuri,
Ce strânje vraja nopțî moi,
Ce scald-amețâtoare jiocuri,
Șî m-i ce-adușe înăpoi...
Șiuleșce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălșită,
Mă tot sâleșce să o las...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta fum ... (poezie in grai bănățean)
Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaț
Să spele noapcea opărită
Șî ochii nopțî afumaț...
Uliță strâmbe, negrișioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopțî, pașî goi...
Îș mașină năroiu ș-un miros
Așcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Șî talpa ei atâta mulsă...
Îș fașe oceșâtă drumu,
În gându meu-umplut dă șoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaț dă noapce...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc iar în satu meu
Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Șe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă așcepce.
Privăsc la poarta încuniată,
La ușa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,
În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriț
Șî iei îs mâniaț pă soartă,
Că ge taica-s altoiț,
Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.
Nișiodată nu zăuit...
Bătrânii șe m-or crescut,
Nișiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.
poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas dă toacă (poezie în grai bănățean)
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi Săptămâna Mare,
Estă vremea dă cregință, dă durere șî dă post
Săptămâna asta-n care Domnu răstîcnit o fost
Întră doi tâlhari pră crușe, chinuit cât nu să poace
Ca să scăpe cumva lumea dân potopu dă păcace...
Glas dă toacă să scoboare, gimineața lacrămi pringe,
Satu îmbrăcat dă gânduri, dă credință să apringe,
La bisărică s-adună lumea să să spovigească
Sî părincilii-i îngeamnă să nu măi păcătuiască.
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi vremea dă iertare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng primăveri (pozie în grai bănățean)
Plâng primăveri aproape supce,
Șî oceșâce d-orșie dor...
Șî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.
Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Șî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...
Plâng primăveri, beceje flori
Își vaită șeasu dă născare..
Șî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându șe nu-l are...
Plâng primăveri șî nopț dă mai
Nu pot prișepe rostu lor
Dă șe mă ceamă șî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...
Plâng primăveri, șe-or măi plânje
Șî nopțâlii supce dă dor,
Șî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasu toamnii (poezie în grai bănățean)
Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă șî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Șî dăjeaba mă ascund...
Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare șî mă-mbie
Toamna parcă fașe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.
Șî bogicăie, șe vină!
În pișioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs fașe patu...
Glasu toamnii să tăt sâmce
Șî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Viața ge jiune (poezie în grai bănățean)
Un loc măi fain în toată țara,
Unge-l găsășci pă-ntrăg pământ?
Acolo-n satu meu... ăl mândru,
În satu meu, în locu sfânt.
În satu-n care, noi, cu toțî',
Am crescut ge miși copii,
Unge cu greu am trăit,
Cu năcazuri... bucurii....
Mi dor ge pita coaptă-n vatră,
Ge lapcilii nezmântânit,
Mi dor ge moșu șî ge baba,
Ge ochii șe nu să geșchid.
Mi dor ge drumu șe dușea
La poarta cășî' un' stăceau
Bătrânii chinuiț ge soartă,
Cu ochii-n lacrămi m-așceptau.
Vremea toată o trăcut...
Fără câta ge rușânie,
Parcă ieri s-o întâmplat,
Viața me'... viața ge jiunie!
poezie de Claudiu Românu (17 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merele de vară
Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!
Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.
Și îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.
Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...
De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.
Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,
Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să-ntindem hora mare
Hai să-ntindem hora mare
Din Hotin pân' la Focșani,
Din Tighina-n Satu Mare
Și din Borșa-n Drăgășani.
Piară cei ce își vând țara,
Trădători spurcați la rele,
Să nu-i mai apuce vara,
Ducă-se în toate cele.
Neamul nostru e în stare,
Fără cei ce ne hulesc,
Să aducă-ntre hotare
Tot pământul românesc.
Hai să fim, ce știu cu toții
De milenii, daci stăpâni,
Să dăm jos cu mafioții
Ce-au uitat, a fi, români.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacție la vorba aceea : " Olteanul e sigur acasă dacă îi vezi rufele întinse la uscat"
Vorbă mare - ține minte:
Zise ieri a lui Melinte,
Rufe am, că schimb bărbatu'
Într-un an vă schimb tot satu'!
epigramă de Valeriu Ene din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară și toamnă
A plecat vara plângând,
a venit toamna dansând.
Au gust zilele de vară,
aur au cele de toamnă.
August a fost foc și jar,
toamna este de brumar.
Vara, anotimp fierbinte,
a plecat cu gust amar.
Toamna, harnică, cuminte,
strânge roade în hambar.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Am vazut vara
Macii însângerează vara
Vara își arcuiește verdele
Tulpinile verzi
taie arșița-n două.
Lumina născând albastru
Adulmecă spicele aurii
Aur arzând străbate
Oglinda albastră.
Aripile strapung aerul
Suflete albe
Căzând fulgerate în valuri
se-ntorc în mare.
Norii însetați aruncă
Lacrimi rotunde
Tulburând liniștea
Pământului încins
Visele negre ascund
Rotunda lună
Cuvinte ucise, nasc
Colțuroasele pietre.
Sufletul rotund în vară
Adulmecă păsări
Săgetând asfințitul
Și inima mea.
Eu am văzut vara
Născându-se
Și murind.
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara visului ars
Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.
Copacul, puternic odată,
credința-n iubire-a pierdut
și simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.
Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
și-n el doar cu sete și gol,
așteaptă un semn să-i alinte
durerea din suflet, și speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră
și-a ars, într-un mod nepermis,
credința-n iubire și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!