Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arânjilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Arânjilii nopțî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Șî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje șă m-i să închină...
O primesc în lumea - opășită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeșce, fură și mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.
Am ajuns, pucerea nopțî o așier
Șî - n atâta vara, rătășesc șî pier
Umbre dân șenușa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...
Mă oceș, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopțî îs măi oceșâce
Ș-adormi cu vara parcă mășcioane,
Șe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasu toamnii (poezie în grai bănățean)
Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă șî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Șî dăjeaba mă ascund...
Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare șî mă-mbie
Toamna parcă fașe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.
Șî bogicăie, șe vină!
În pișioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs fașe patu...
Glasu toamnii să tăt sâmce
Șî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta fum ... (poezie in grai bănățean)
Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaț
Să spele noapcea opărită
Șî ochii nopțî afumaț...
Uliță strâmbe, negrișioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopțî, pașî goi...
Îș mașină năroiu ș-un miros
Așcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Șî talpa ei atâta mulsă...
Îș fașe oceșâtă drumu,
În gându meu-umplut dă șoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaț dă noapce...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dzî dă vară (poezie in grai bănățean)
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane...
Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.
Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!
Bace noapcea după ușă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.
N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!
Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei,
Umbra lunii care creșce!
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănățean)
S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă asară
Ș-o dat în mine întâlnire...
Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..
O umbră creșce întră focuri,
Ce strânje vraja nopțî moi,
Ce scald-amețâtoare jiocuri,
Șî m-i ce-adușe înăpoi...
Șiuleșce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălșită,
Mă tot sâleșce să o las...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâng primăveri (pozie în grai bănățean)
Plâng primăveri aproape supce,
Șî oceșâce d-orșie dor...
Șî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.
Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Șî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...
Plâng primăveri, beceje flori
Își vaită șeasu dă născare..
Șî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându șe nu-l are...
Plâng primăveri șî nopț dă mai
Nu pot prișepe rostu lor
Dă șe mă ceamă șî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...
Plâng primăveri, șe-or măi plânje
Șî nopțâlii supce dă dor,
Șî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbă roaba
cu televizorul instalat co
mod de manifestare
și-a pus tele
comanda
la mâner și umblă după ce și-a descoperit
stilul său propriu de a plimba
roaba plină cu televizorul
care furnizează in
formația
era cu trei roabe două cu scau
ne albe sau negre
ducea televizorul cu filmul cu mașina
care nu avea frână cu jackie chan
căra o fabrică de zâmbete
încurcături chinezești cu arte marțiale
pe jumătate marțiene pentru ne
cunoscători fără roabă fără tele
vizor (?!)
urmărea să nu fie ur
mărit sau defăimat pe nedrept
trimis la spitalul de psihiatrie
fără drept de covid-19
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai prin cuvânt...
Mi-e huma blestemată și-osândit
Mi-e sângele sărat de dor prea mult,
Din mine lipsa ta m-a prigonit
Și nu mai pot tăcerea să-ți ascult.
Mă torc fuior în nopțile senine
Să-i fac din suflet disperării șal
Că n-are marea of, mai mult ca mine,
În valul ce-l doinește către mal!
Ș-atâta alb pulsează-n trupul meu
Că tot mai mult coboară spre pământ,
Deși în piept cresc aripi curcubeu
Mă-nalț la ceruri numai prin cuvânt.
Și mă-nrobesc plecărilor eterne
În rugăciuni citite-n mânăstiri
Când umbra ta dureri în mine cerne
Și-mi vine dor de blânde-ți rostiri.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini și umbre
tot ce se spune s-a mai spus odată
s-a mai sculptat tăcerea în granit
val lângă val închis într-o fregată
cadranul mării fost-a cătrănit
s-au născut prunci s-au vindecat capricii
dar soarele a strălucit la fel
s-au înălțat în lume edificii
omul a mai făcut exces de zel
se mai aprind pleiade-n vorbe sumbre
când ochiul minții plânge pe orbită
în jocul ăsta de lumini și umbre
nicio femeie nu mai e zidită.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc de lumini și umbre
E ziua aproape,
alerg cu pași grăbiți
pe întinderi de ape
din al ploii șuvoi
lumina plutește în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid și deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini și umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
și între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiți
scânteia de viață
dorim să simțim fericirea
crezând în noi și,
mereu așteptând, revărsatul zorilor.
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață curgătoare
Când m-ai purtat pe valurile tale,
Tu, apa mea din depărtat izvor,
Mi-ai rătăcit și puncte cardinale
Și reguli cu același numitor.
Tu ai crescut, crescându-mă pe mine,
Cu ape noi din vechile lumini
Sau ploi născute-n zone celestine,
Cu străluciri prin gânduri fără vini.
Ai tot urcat în curgerea spre-o vale
În care toți ajungem și-așteptăm
Privind în urmă căile banale
Sau culmile ce, încă, le visăm.
Nu mai e mult, o, apă de izvor
Ce mi te-ai scurs atâta drum cu mine:
Ne-așteaptă apa marelui decor
De după ne-nțelesele cortine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini și umbre
"Lumini și umbre" ar putea să pară
descrierea lui Rumi a iubirii
cuprinsă-n astrolab, dar legea firii
e însăși existența ei. Stelară?
Au, oare, toate stelele lumină?
Le paște, oare,-o soartă-atât de sumbră
pe cele care s-au născut în umbră
să-și plângă neiubirea în surdină?
E greu de descifrat cum de apare,
se naște, crește peste timp sau moare,
apare-n altă parte și mai mare,
valsează între umbră și lumină,
vioaie, fragedă și libertină.
O fi trecut și pe la mine, oare?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îi șeasu fălincat
Bată-l sfinții pră Fălincă, că o fost plecat dîn sat,
Șî dîn vina lui acuma să vegeți șe s-o-ntâmplat.
Că îl șciți voi pră Fălincă, maistoru' șe ce întrabă:
-Șe fălincă are șeasu? Hai că țî-l repar dăgrabă.
Am vădzut că șeasu meu nu prea merje-i, cam strîcat,
Am dzîs să treacă dă Pașci șî l-oi da la reparat.
Dar iacă-mi făcu figura, mi-e rău doar când mă gîngesc,
Când în fiecare an la Pașci eu imi amincesc.
Pusă-i șeasu ca să sune, gimineața pră la șinși,
Prigăcii șî cotărița, țoali dă-mbrăcat, opinși.
Că așa-i la noi în sat, la morțărie ce duși,
Să dăi pomană la morți, colași șî bomboanță dulși.
Șî cum tăbărâtă-am fost, mă pusăi eu la dormit,
N-apucai să cucăi bine, sună șeasu dă trezît.
-Doamne, dar șe noapce scurtă, parc-acuma m-am culcat,
Iuta fug, mă uit afară, nu-i nima. Îi amânat!
Ce pomeneșci c-or fi fost, toțî sătenii pră la morți,
Că nu văd nișiunu-afară, nu îi nima pră la porți.
Iau cotărița pră mână, încuni poarta șî tot fug,
-Au, da' tare-i amânat, că pră nima nu ajiung!
Când intru în morțărie, beznă! Niși o lumină nu văd,
Șe să fac, tămîedzî iuta, șî așcept, mă uit, măi șăd.
Poace vine vrun copil că n-am cui să dau pomana,
Șî n-o pot lăsa la crușe, să mânie baba Ana!
Cu răipărțu aprind lumina, șî mi-s gata dă plicat,
Șîne șcie când o fost toată lumea dă prîn sat!
Provin acasă. Tot fuga! Mă bag iuta la căldură,
Stau câta să mă-ncăldzăsc și m-apuc d-o pîrjîtură.
Hai dzîc să văd șî vro șcire, tilivizoru-l pornesc,
Când mă uit nu-mi vine-a crege, nu pot niși să mă clincesc.
Cât arată șeasu lor? Unu noapcea? Nu să poace!
Înșep eu a trămura șî în mince a socoace.
Nu îi șinși dă gimineață? Am fost noapce-a prîntră morți!
Acuma-nțăleg eu bine dă șe nu-i lumea la porți.
Numa eu babă nebună, umblu noapcea prîntră cruși,
Șine șcie câți muroni m-or vădzut pră mine-atunși!
După asta vreo tri dzîli m-o fost rău și am dzăcut,
Dă frică! Când mă gîngesc la șe Doamne, am făcut.
Altă data eu mă duc, doar pră dzî, când oi pucea,
N-or murii morții dă foame, așceptând pomana mea!
poezie de Nicoleta Stavrat (ianuarie 2017)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop de zori
Potop de zori, potop de rai
Înghite noaptea de pe plai
Când al cocoșilor cântat
Gonește noaptea de prin sat.
Potop de vis, potop de dor
Mă ia pe mine cel ce mor
Mă lasă liber să plutesc
Pe mine, cel ce te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când am intrat în politică, mi-am dat seama că totul e teleghidat.
perlă de Gigi Becali
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!