Plâng primăveri (pozie în grai bănățean)
Plâng primăveri aproape supce,
Șî oceșâce d-orșie dor...
Șî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.
Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Șî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...
Plâng primăveri, beceje flori
Își vaită șeasu dă născare..
Șî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându șe nu-l are...
Plâng primăveri șî nopț dă mai
Nu pot prișepe rostu lor
Dă șe mă ceamă șî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...
Plâng primăveri, șe-or măi plânje
Șî nopțâlii supce dă dor,
Șî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.