Mă-ntorc iar în satu meu

Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Şe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă aşcepce.

Privăsc la poarta încuniată,
La uşa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,

În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriţ
Şî iei îs mâniaţ pă soartă,
Că ge taica-s altoiţ,

Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.

Nişiodată nu zăuit...
Bătrânii şe m-or crescut,
Nişiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănăţean)

Un sat măi gol ca nişiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.

Cu spini, urzâşi şî mulţ bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Şieruri ş-or găsât ogina,

Cu lacrămi pă obraz priveşci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.

Pă la oraşă îs plecaţ copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ge jiune (poezie în grai bănăţean)

Un loc măi fain în toată ţara,
Unge-l găsăşci pă-ntrăg pământ?
Acolo-n satu meu... ăl mândru,
În satu meu, în locu sfânt.

În satu-n care, noi, cu toţî',
Am crescut ge mişi copii,
Unge cu greu am trăit,
Cu năcazuri... bucurii....

Mi dor ge pita coaptă-n vatră,
Ge lapcilii nezmântânit,
Mi dor ge moşu şî ge baba,
Ge ochii şe nu să geşchid.

Mi dor ge drumu şe duşea
La poarta căşî' un' stăceau
Bătrânii chinuiţ ge soartă,
Cu ochii-n lacrămi m-aşceptau.

Vremea toată o trăcut...
Fără câta ge ruşânie,
Parcă ieri s-o întâmplat,
Viaţa me'... viaţa ge jiunie!

poezie de Claudiu Românu (17 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii

Oamenii se aşteaptă ca bătrânii să moară,
Dar când aceştia mor, nu-i vezi plângând.
Bătrânii sunt diferiţi. Oamenii, bunăoară,
Se uită la ei cu mirare când...
Oamenii îi privesc cu ochi lipsiţi de înfiorare;
Doar cei bătrâni ştiu când un om bătrân moare.

poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suzana şi bătrânii

Blonda Suzana, cu farmecele toate la vedere,
Se îmbăia în pavilionul ei cel drag;
Bătrânii trăgeau cu ochiul – şi-încântat de bălăceală
Ar fi acostat şi ei în portul Suzanei larg.

Dar ea furioasă-a jurat să nu se-încurce
Cu monştri atât de babalâci şi de debili;
Asta a stârnit zarvă mare, care putea fi evitată
Dacă bătrânii ar fi arătat mai muşchiuloşi şi mai virili.

poezie de autor necunoscut/anonim (1707), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc bătrânii…

Se duc bătrânii…se tot duc
Rămânem noi, seminţe goale
Privind spre soarele-răsare
Cu zâmbet veşted şi năuc.

Se duc bătrânii – am rămas
Doar noi, a veacului urdoare
Privind spre soarele-răsare
Cu ochi de câine de pripas.

Se duc bătrânii – lutul lor
Îngraşă brazda ce hrăneşte
Făpturi groteşti, cu ochi de peşte
Ce merg pe loc, fără vreun spor.

Se duc bătrânii – cruci de lemn
Le stau la cap, ca să-i păzească
De-o generaţie drăcească
Ce n-are-n grai cuvântul “demn”.

Se duc bătrânii – ca un fum
Ca o miresmă de tămâie
Şi-n urma lor ce-o să rămâie?
Doar buruieni, pustiu şi scrum.

Se duc bătrânii… se tot duc
Căci lumea asta li-i străină,
Se duc spre taină şi lumină
Lăsându-ne deştepţi – dar singuri cuc.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care dispreţuiesc bătrânii

Dacă bătrânii îi jigneşti
Şi bătrâneţea o urăşti,
Eu la părerea mea rămân:
Că nu vrei să ajungi bătrân!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îl cheamă pră veşinu?

Într-o sară baba Chiva şî cu moşu ei Văsîlii,
Şăd pră scaun în şofru mare, şî ghijăsc dă cîcea dzîlii.
-Audzî babo, dzîşe moşu, nu şciu şe mi s-o-ntâmplat,
Pră moş Ion, veşinu nostru, nu şciu cum l-o fi chemat?

Aşa rău să mă zăuit, parcă n-am şciut vrodată,
Trăbă să îi întrăb baba. Ia să ies până la poartă.
Poace-o văd pră subpărece, ori măturând pră afară,
Gi rostît la marva toată o fi gata, acuma-i sară.

Uice-o văd, vine acuma, are două cănţi cu apă,
Pentru vaşili dîn ştal, să duşe şî le adapă.
- Tu Mărio, vino-aişea, că i-o m-am buzumenit,
Ş-aşa rău să mă zăuit, nişicum n-am măi pomenit.

Şciu pră toţi în satul nostru, cum îi cheamă, cum le dzîşe,
Chiar şî pră aia dă nu-s, d-oginesc sub neagra cruşe.
Baş al meu veşin şî precin, Ion, al tău bărbat d-o viaţă,
Să nu-i şciu numele lui! Ş-am vorbit dă gimineaţă.

Stă Măria şi să uită, şî nu-i vine parc-a crege,
Şî-i mirată, şi să strâmbă dă şi-auge şi şe vege.
-Mă Văsîlii, tu eşci prost? Ori vrei ca să râzi dă mine?
Şe-ntrebare îi şi asta? Ion îl cheamă, şciu eu bine.

-Ai dreptace tu Mărio! Cum naiba dă m-am prostît,
Să zăuit că el îi Ion, cu şin´̉̉ beau la asfinţît.
Bine că acuma şciu, că mă făşeam dă ruşîne,
Nu şciam cum să îl strîg să bea răchie cu mine!

poezie de Nicoleta Stavrat (noiembrie 2016)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute

în maţele gândurilor bătrânii fermentează eternitate,
senectute îmbrăcată în straiele umbrei lui ieri
sub cer de înţelepciune curge o apă a luminii

în frig în flăcări de toamnă
bătrânii prind a decoji viaţa de pe nemurire
nu-i nimic să nu
curând intrării în piept de mormânt
cu suflet rătăcitor în senin

bătrânii sunt un început al orizontului cu soare apus,
luna-şi înfige cuţitul de-argint în pieptul vârcolacului
deasupra de iaduri suicidale
în verdele naiv al stării de prunc
adăugat până la contopire
duhului liniştit, ca de dumnezeu,
al celor plecând

când senectutea îmi va spăla mâinile gândului
voi strange în braţe în grijă peniţa
să nu strivesc stihul fragil al înţelepciunii

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Odin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă! (poezie in grai bănăţean)

Să ningă neaua să mă-mbreşe
în albu ei străluşitor,
să măi zăuit vremea şe treşe
şi doru meu rătăşitor...

Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
şî toace crenjilii dă brad...

Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbraţă
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmţ căldura ei dă gheaţă...

Să ningă cum n-o nins dămult,
tăşâtu iernii să-l primeşci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeşci.

Să ningă. Până să sprăjăce
şî umbra iernii ce apuşe
când jeru numa să năspreşce
şî soarilii nu ce aduşe

Să ningă. Iarna să şiulească
ca o cemare-a nopţî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.

Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
şî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...

poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănăţene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ORA CÂND BĂTRÂNII IES PE TROTUARE (Rubayat)
E ora când bătrânii ies pe trotuare
Cu plasele în mâini ori duşi în cărucioare,
Mergând la târguieli sau pur şi simplu
Îşi fac gimnastică la mâini şi la picioare.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi noapce şi satu îm piere (poezie în grai bănăţean)

Îi noapce şi satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Şî vara chilavă mi-l şere,
Mi-l fură, şe noapce beceagă!

Şî fuje întră urme şe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliţă goale şe plâng...

Să –ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeşce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Şî vara în mine tăt creşce.

Îi noapce, îi vară şî vânt
Strâg satu, atâta l-aş strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Şî noapcea dă vară cum plânje...

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Rondel nostalgic" de Gheorghe Gurău

Bătrânii sunt ecologisti,
Îngheaţă-n dună amândoi:
Pe horn nu-i pic de CO2...
Mai rău e ca la comunişti.

E greu acuma să rezişti
Când totul costă euroi:
Bătrânii sunt ecologisti,
Îngheaţă-n dună amândoi.

Nu merg la doctori, la dentişti
Beau ceai, mănâncă usturoi,
Dar au ajuns capitalişti
Căci au un loc de veci în doi...

Bătrînii sunt ecologisti!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii şi bibliotecile

Drama a-nceput să crească.
Pentru mulţi bătrâni e bai:
Îşi vând hrana sufletească
Ca să-şi cumpere mălai.

epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii noştri

Bătrânii noştri mor săraci,
În catedralele de suflet,
Uitaţi şi trişti, puţin buimaci,
Împleticindu-şi paşi de umblet.

Aşteaptă-n fiecare zi,
O veste că ai lor sunt bine,
Că soarta nu i-o repezi,
Cu glonţ mortal de carabine.

Pe la răspântii de destin,
E urma lor şi urma noastră,
Din ce a fost, tot mai puţin,
Doar praf în ochiuri de fereastră.

Bătrânii noştri mor în zori,
Visând ceva ce nu se-ntâmplă
Şi lăcrimează uneori,
Singurătăţi prelinse-n tâmplă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afroditei nu-i plac bătrânii.

citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii cred că bătrânii sunt proşti. Bătrânii ştiu că tinerii sunt astfel.

citat din George Chapman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram tânăr am văzut că tinerii nu-s respectaţi. Acum observ că nici bătrânii...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii, ca şi cei mici, vor să fie compătimiţi pentru durerea lor, însă de bătrâni nimănui nu-i este milă.

Anton Cehov în Unchiul Vania (1897)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii cred că bătrânii sunt neghiobi; dar bătrânii ştiu că tinerii sunt neghiobi.

citat din Truman Capote
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care a zis "Doamne fereşte!"

Fii bărbat, nu te sfii,
Asta a fost doar o glumă!
Doar bătrânii s-or prosti
Şi trag de ea... cred că-i gumă!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!