Glas dă toacă (poezie în grai bănățean)
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi Săptămâna Mare,
Estă vremea dă cregință, dă durere șî dă post
Săptămâna asta-n care Domnu răstîcnit o fost
Întră doi tâlhari pră crușe, chinuit cât nu să poace
Ca să scăpe cumva lumea dân potopu dă păcace...
Glas dă toacă să scoboare, gimineața lacrămi pringe,
Satu îmbrăcat dă gânduri, dă credință să apringe,
La bisărică s-adună lumea să să spovigească
Sî părincilii-i îngeamnă să nu măi păcătuiască.
Glas dă toacă să răsfiră șî s-auge-n dăpărtare
Șopcind parcă la tăt satu că îi vremea dă iertare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
O dzî dă vară (poezie in grai bănățean)
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane...
Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.
Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!
Bace noapcea după ușă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.
N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!
Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei,
Umbra lunii care creșce!
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănățean)
S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă asară
Ș-o dat în mine întâlnire...
Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..
O umbră creșce întră focuri,
Ce strânje vraja nopțî moi,
Ce scald-amețâtoare jiocuri,
Șî m-i ce-adușe înăpoi...
Șiuleșce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălșită,
Mă tot sâleșce să o las...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ge jiune (poezie în grai bănățean)
Un loc măi fain în toată țara,
Unge-l găsășci pă-ntrăg pământ?
Acolo-n satu meu... ăl mândru,
În satu meu, în locu sfânt.
În satu-n care, noi, cu toțî',
Am crescut ge miși copii,
Unge cu greu am trăit,
Cu năcazuri... bucurii....
Mi dor ge pita coaptă-n vatră,
Ge lapcilii nezmântânit,
Mi dor ge moșu șî ge baba,
Ge ochii șe nu să geșchid.
Mi dor ge drumu șe dușea
La poarta cășî' un' stăceau
Bătrânii chinuiț ge soartă,
Cu ochii-n lacrămi m-așceptau.
Vremea toată o trăcut...
Fără câta ge rușânie,
Parcă ieri s-o întâmplat,
Viața me'... viața ge jiunie!
poezie de Claudiu Românu (17 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasu toamnii (poezie în grai bănățean)
Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă șî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Șî dăjeaba mă ascund...
Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare șî mă-mbie
Toamna parcă fașe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.
Șî bogicăie, șe vină!
În pișioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs fașe patu...
Glasu toamnii să tăt sâmce
Șî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc iar în satu meu
Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Șe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă așcepce.
Privăsc la poarta încuniată,
La ușa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,
În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriț
Șî iei îs mâniaț pă soartă,
Că ge taica-s altoiț,
Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.
Nișiodată nu zăuit...
Bătrânii șe m-or crescut,
Nișiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.
poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc
Mi-am luat povara în mâini
Și am plecat cât mai departe,
Crezând c-așa voi izbuti
Să uit de mine și de toate.
Dar, de aici, din depărtare,
Cercul parcă e din ape.
Doamne,
ce durere mare!,
Într-o inimă nu-ncape...
Cercuri din Durere și Lumină
Lumea voastră
Poate-i mult mai diferită
Și nerăbdarea vă toacă
Să despicați versul
Ca pe un buștean.
Încet, liniștit -
Toporul e anacronic.
- Vedeți cercurile
De pe această Tulpină?
Toate sunt din Durere și Lumină.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ningă! (poezie in grai bănățean)
Să ningă neaua să mă-mbreșe
în albu ei strălușitor,
să măi zăuit vremea șe treșe
și doru meu rătășitor...
Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
șî toace crenjilii dă brad...
Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbrață
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmț căldura ei dă gheață...
Să ningă cum n-o nins dămult,
tășâtu iernii să-l primeșci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeșci.
Să ningă. Până să sprăjăce
șî umbra iernii ce apușe
când jeru numa să năspreșce
șî soarilii nu ce adușe
Să ningă. Iarna să șiulească
ca o cemare-a nopțî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.
Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
șî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...
poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănățene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un glas strigă: "Inteligența este pârghia cu care poți mișca lumea din loc!" Dar un alt glas răspunde că punctul de sprijin al pârghiei este banul.
citat celebru din Balzac
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

STEJARUL SUPĂRAT
Strejarul falnic, stins în glas,
Jelește-n lacrimi de durere
Puținii frați ce i-au rămas
Scăpați de jalnica tăiere.
Sosit-a criminalul ceas
Ce îi sortise la tăcere,
Stejarul falnic, stins în glas,
Jelește-n lacrimi de durere.
Inelul vieții le-a fost ras,
Cu zimții morții fac avere
Nemernici răi, plini de putere,
Banii cu drujba i-au extras,
Se teme să mai fac-un pas
Stejarul falnic, stins în glas.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul norilor sus-puși
Pe cer e greu: tronează norii
și-s regi deplini în asfințit,
plutind pe visuri iluzorii
de-o zi, de-o viață, de-un sfârșit.
Avizi de raze-ntârziate,
n-au niciun tron - doar umbre au
și voci dogite, înfundate,
în guri ce iau, în guri ce dau.
Ei vor apusul să le fie
apologie în cuvânt
și nicidecum o poezie
lor, celor temători de vânt.
Și toacă razele de Soare,
și toacă razele de-apus,
cu gura lor, în gura mare
ce urlă cu... nimic de spus.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în do major
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.
alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.
cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare a la gâgă (edilitară)
Aș avea și eu o întrebare
Curios se-arată-un poteraș
"Dacă tot vă zice... Satu Mare
De ce nu vă declarați oraș?"
epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!
În ghearele iernii...
În ghearele iernii astăzi voi sta
În mine vin fulgi spulberând,
Nu mai zăresc vreo urmă de-a ta,
Pe alei mai pustii ca oricând...
Te strigai din zăpezi fără glas,
Fugiseși de mult, hibernal,
Mi-e era teamă cui să te las
Iernii sau mie glacial....
Te privii ca pe a iernii ursit
Cum parcă mă strângi între dinți
Sălbatică luna și eu rătăcit,
Un demon eram intre sfinți.
Ninsese iubito prea mult,
Avalanșa ne lua pe-amândoi,
Sunt singur și încă ascult
În taină tot iarna din noi...
poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea rămâne aproape singurul lucru sigur în viața fiecăruia dintre noi și va exista suferință, durere și tristețe săptămâna viitoare, la fel ca și săptămâna trecută.
citat din Basil C. Hume
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toacă
Vă dați în stambe ca idioții
Știți ce o să ajungă nepoții!
Când frumos tălpi lingeți,
Pe toacă e dansul morții.
Ce-o să-l simțiti, netoți!
Când nu mai aveți onoare,
Și cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toți.
Albastru, roșu, galben!
Idioți cu închinat greabăn
Doborât in brad și mesteacăn
Și-n chip de bătrăn, galben
De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neștiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoției slugă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!