Arânjilii nopţî (poezie în grai bănăţean)

Arânjilii nopţî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Şî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje şă m-i să închină...

O primesc în lumea - opăşită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeşce, fură şi mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.

Am ajuns, pucerea nopţî o aşier
Şî - n atâta vara, rătăşesc şî pier
Umbre dân şenuşa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...

Mă oceş, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopţî îs măi oceşâce
Ş-adormi cu vara parcă măşcioane,
Şe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vara (poezie în grai bănăţean)

Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...

Atâta vară pringe glas
Şî satu lacom o înghice,
Şelaină vara fără şeas
Ascunge umbre prăsăgice...

Mă caltă vara sub tălpoane,
Nişi soarilii n-ostăneşce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ş-atâta umbră prăsăgeşce..

Atâta vara aş dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Şî vara toată mă cupringe,
M-aş lăpada dă ea, nu pot...

Atâta vara arge şeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpaşu
Noptî pierduce in zădar!

Atâta vară-am strâns şî dau
Dau multă lumii dă mă are
Şî noapcea mă aşceaptă-o iau
În braţă, lăpădat dă soare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta fum ... (poezie in grai bănăţean)

Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaţ
Să spele noapcea – opărită
Şî ochii nopţî afumaţ...

Uliţă strâmbe, negrişioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopţî, paşî goi...

Îş maşină năroiu ş-un miros
Aşcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Şî talpa ei atâta mulsă...

Îş faşe oceşâtă drumu,
În gându meu-umplut dă şoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaţ dă noapce...

poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminilii nopţî (poezie în grai bănăţean)

Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe şî şoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Şî rupe şî rupe dân noapce...

Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopţî bube şereşci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveşci.

Fulgeră, satu primeşce,
Lumini otrăvice şî chin
Noapcea in mine găsăşce,
Vânturi şe trec şî şe vin...

Luminilii nopţî – durere
Mă ard, mă-ngheaţă şî dor,
Să - ngroapă satu şî piere...
Trăiesc măi o noapce şî mor...

poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dzî dă vară (poezie in grai bănăţean)

Vara satu împârângă,
Şeriu cage sub tălpoane
Luna înşepu să strângă,
Două gânduri măşcioane...

Mă afundă glasul verii
Şî dân sobă mă tocmesc
Aş culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.

Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea şe să lasă,
Sâmt aproape şolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!

Bace noapcea după uşă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea şe ogene.

N- o şiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă aşcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!

Da nu sui întră fuşcei,
Satu numa îmi priceşce,
Să nu calt cu paşî mei,
Umbra lunii care creşce!

Vara satu împârângă,
Şeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi noapce şi satu îm piere (poezie în grai bănăţean)

Îi noapce şi satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Şî vara chilavă mi-l şere,
Mi-l fură, şe noapce beceagă!

Şî fuje întră urme şe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliţă goale şe plâng...

Să –ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeşce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Şî vara în mine tăt creşce.

Îi noapce, îi vară şî vânt
Strâg satu, atâta l-aş strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Şî noapcea dă vară cum plânje...

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănăţean)

S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă – asară
Ş-o dat în mine întâlnire...

Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..

O umbră creşce întră focuri,
Ce strânje vraja nopţî moi,
Ce scald-ameţâtoare jiocuri,
Şî m-i ce-aduşe înăpoi...

Şiuleşce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălşită,
Mă tot sâleşce să o las...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng primăveri (pozie în grai bănăţean)

Plâng primăveri aproape supce,
Şî oceşâce d-orşie dor...
Şî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.

Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Şî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...

Plâng primăveri, beceje flori
Îşi vaită şeasu dă născare..
Şî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându şe nu-l are...

Plâng primăveri şî nopţ dă mai
Nu pot prişepe rostu lor
Dă şe mă ceamă şî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...

Plâng primăveri, şe-or măi plânje
Şî nopţâlii supce dă dor,
Şî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în mine... (poezie in grai bănăţean)

Am în mine numa ploi
Şi o toamnă şe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...

Parca-m strâns în mine stropii,
Şe mă udă şi goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...

Întră ploi sî noapce şăd,
Şeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă şî o las...

Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Şeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!

Noapcea mă strânje şî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-şi-audă,
Stropii ei gata să crească.

Aş fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aş fuji şi io odată
Sî dă gândurilii mele.

Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am şeru, şe mă suie...
Şî m-aduşe înăpoi...

poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrilii tele (poezie în grai bănăţean )

Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paş îmbătaţ dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara –mi pierdută şe piere...

Lumini şi umbre ocesâce
Mă ung, şă împleceşce un dor
În urma nopţâlor- sâce
Dă gânduri beceje şe dor.

Păsăşce şi noapcea şi ea
Doi paş să – mpârângă şî pier
Ş-atâta vară – oi avea
Ş-atâta noapce măi şer...

Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneaţa pot s-o primesc
Când nu ce duşi, nişi nu vini...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă! (poezie in grai bănăţean)

Să ningă neaua să mă-mbreşe
în albu ei străluşitor,
să măi zăuit vremea şe treşe
şi doru meu rătăşitor...

Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
şî toace crenjilii dă brad...

Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbraţă
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmţ căldura ei dă gheaţă...

Să ningă cum n-o nins dămult,
tăşâtu iernii să-l primeşci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeşci.

Să ningă. Până să sprăjăce
şî umbra iernii ce apuşe
când jeru numa să năspreşce
şî soarilii nu ce aduşe

Să ningă. Iarna să şiulească
ca o cemare-a nopţî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.

Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
şî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...

poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănăţene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţ dă mai (poezie în grai bănăţean)

Nopţ dă mai să tăt spăţâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Şî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros şî şoapce.

Nopţ s-aprind şî parcă suie
Verge satu numa buie,
Şî poşoare dă vergeaţă
Împlecesc o gimineaţă.

Şăd, atâcea nopţ colindă,
N-au oceş, vor să mă prindă,
Să mă-mbreşe, nu scăpai
Într-o gimneaţă dă mai...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vara din tine (Poeziei)

În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.

În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.

În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.

În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
şi cerul ce geme.

În vara din tine
e-atâta credinţă,
un vers de lumină
e întreaga-ţi fiinţă!

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă toată noaptea...

Se lasă toată noaptea-n mine
Şi iarna începu asaltul...
Gându-mi fugise către tine
Şi tu fugiseşi către altul...

Venise iarna între noi,
Şi ninge prin mine de ieri,
Rămaseră paşi tăi goi
Şi azi pecete-acelei seri...

Nu dorm... şi iar s-aude gerul
Din mine muşcă şi trosneşte
Şi parcă se răstoarnă cerul
Prin tot oraşul, mişeleşte...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi au dat cu piciorul unei relaţii frumoase şi serioase de dragul distracţiilor? Vara, parcă toată lumea înnebuneşte. Cum vine vara, începi să te temi că pierzi bărbatul de lângă tine. Dar poate că vara aduce, foarte multor femei, eliberare: scapă de mincinosul şi de monstrul care le ţinea legate la ochi.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când cu atâta secetă, nici vara nu-i ca vara.

aforism de David Boia (13 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, în prag...

Vara nu se dă plecată...
Desi Toamna bate în poată,
Proaspătă, frumos fardată,
Toată bine încercelată,
Ca o mireasă curtată,
Zâmbitoare, parfumată,
Darnică cu lumea toată,
Crizantema admirată,
Mai să fie deocheată.

Toamnă blândă minunată!
Bogăţie adorată,
Intră în curte si in livadă,
Nu mai astepta în poartă,
Vara vine, altădată,
Calendarul a în gardă.

poezie de Valeria Mahok (10 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Anul ăsta vreau ca "vara"
Să fie cât mai răcoroasă,
Leit cu "verişoara" Mara,
Să fie dulce şi frumoasă.

epigramă de Paul Constantin (26 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit odată... vara

Am iubit odată, vara
Cu noianul ei de fluturi
Ce cu verdele-i din suflet
Creştea multe începuturi.

Am iubit odată, vara
Ce la focu-i mă-ncălzea
Când îmi întindea ciorchinii
Şi o stea îmi promitea.

Am iubit odată, vara
Cu al ei izvor curat.
N-am să mai găsesc, în viaţă,
Apa-aceea niciodat!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara & noi

Trage cu dinţii
din inima mea instabilă şi nu-i pasă
că undeva, în căptuşeala aceea haotică,
ceva se dezaxează iremediabil; ăsta e el, cel mai drag
monstru, soarele de smoală
care se ridică în fiecare dimineaţă
din patul meu tot mai negru
şi tot mai puternic.

Vara, când
toată lumea se cere iubită, în nopţile cu teroare şi disconfort
termic, el, cu coşmarurile lui cronice, eu, cu
visele mele tehnicolore şi absurde,
nu ne vom atinge, nu ne vom apropia,
fiecare absorbit
în propria galaxie, pustie şi foarte stranie,
aşteptând o frânghie
care să ne ridice de acolo, din mijlocul
creierelor noastre
înfierbântate, făcute terci,

aşteptând
ceva
care să ne trezească cu forţa,
întorcându-ne la vieţile noastre
aproximativ normale, aproximativ ok,

vara, când toată lumea se cere
iubită, cu trupurile dezgolite
şi transpirate în mijlocul drumului,
noi, cei care ne iubim de atâta vreme
ne sufocăm
unul pe celălalt
în somn.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Pă uliţă, printre văi,
Se duc trei păcurărei.
Ei o prins a să sfădi
Şi o prins a vorovi:
- Pă unu l-om omorî.
Da el numa şi-o strâgat:

- Că voi de mi-ţ omorî,
Tăt pe mine m-astupaţi
În ţărcuţu mieilor,
În staolu oilor;
Şi voi numa că îmi puneţi
La picioare fluier mare
Şi la capu` trâmbiţa-re.
Şi când vântu şi-a sufla
Trâmbiţa şi-a trâmbiţá,
Fluieru şi-a fluierá,
Şi numa şi-or audzî
Oile cele cu lapte –
M-or hori mărgând pă sate;
Oile cele cornute –
M-or hori vara pă munte;
Cele biete miorele
M-or hori vara cu jele.
- Hei, tu, biete miorele,
Spune-ţi cătă mama me-le:
V-a-ntreba mama de mine,
Spuneţi că m-am dus la bine,
Că numa m-am însurat,
Şi eu numa mi-am luat
Tăt o fată de-mpărat,
Să nu sie cu bănát.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!