Atâta fum ... (poezie in grai bănățean)
Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaț
Să spele noapcea opărită
Șî ochii nopțî afumaț...
Uliță strâmbe, negrișioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopțî, pașî goi...
Îș mașină năroiu ș-un miros
Așcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Șî talpa ei atâta mulsă...
Îș fașe oceșâtă drumu,
În gându meu-umplut dă șoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaț dă noapce...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre ochi sau poezii despre Banat
Citate similare
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre durere sau poezii despre creștere
Arânjilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Arânjilii nopțî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Șî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje șă m-i să închină...
O primesc în lumea - opășită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeșce, fură și mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.
Am ajuns, pucerea nopțî o așier
Șî - n atâta vara, rătășesc șî pier
Umbre dân șenușa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...
Mă oceș, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopțî îs măi oceșâce
Ș-adormi cu vara parcă mășcioane,
Șe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre lună plină, poezii despre gânduri, poezii despre Soare sau poezii despre Lună
Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre ploaie
S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănățean)
S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă asară
Ș-o dat în mine întâlnire...
Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..
O umbră creșce întră focuri,
Ce strânje vraja nopțî moi,
Ce scald-amețâtoare jiocuri,
Șî m-i ce-adușe înăpoi...
Șiuleșce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălșită,
Mă tot sâleșce să o las...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sergiu Boian despre lumină, poezii despre primăvară, citate de Sergiu Boian despre poezie, poezii despre foc sau citate de Sergiu Boian despre Banat
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vara (poezie în grai bănățean)
Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...
Atâta vară pringe glas
Șî satu lacom o înghice,
Șelaină vara fără șeas
Ascunge umbre prăsăgice...
Mă caltă vara sub tălpoane,
Niși soarilii n-ostăneșce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ș-atâta umbră prăsăgeșce..
Atâta vara aș dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Șî vara toată mă cupringe,
M-aș lăpada dă ea, nu pot...
Atâta vara arge șeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpașu
Noptî pierduce in zădar!
Atâta vară-am strâns șî dau
Dau multă lumii dă mă are
Șî noapcea mă așceaptă-o iau
În brață, lăpădat dă soare...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță
Glasu toamnii (poezie în grai bănățean)
Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă șî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Șî dăjeaba mă ascund...
Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare șî mă-mbie
Toamna parcă fașe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.
Șî bogicăie, șe vină!
În pișioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs fașe patu...
Glasu toamnii să tăt sâmce
Șî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Umbrilii tele (poezie în grai bănățean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paș îmbătaț dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara mi pierdută șe piere...
Lumini și umbre ocesâce
Mă ung, șă împleceșce un dor
În urma nopțâlor- sâce
Dă gânduri beceje șe dor.
Păsășce și noapcea și ea
Doi paș să mpârângă șî pier
Ș-atâta vară oi avea
Ș-atâta noapce măi șer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneața pot s-o primesc
Când nu ce duși, niși nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sergiu Boian despre gânduri
O dzî dă vară (poezie in grai bănățean)
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna înșepu să strângă,
Două gânduri mășcioane...
Mă afundă glasul verii
Șî dân sobă mă tocmesc
Aș culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.
Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea șe să lasă,
Sâmt aproape șolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!
Bace noapcea după ușă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea șe ogene.
N- o șiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă așcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!
Da nu sui întră fușcei,
Satu numa îmi priceșce,
Să nu calt cu pașî mei,
Umbra lunii care creșce!
Vara satu împârângă,
Șeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ningă! (poezie in grai bănățean)
Să ningă neaua să mă-mbreșe
în albu ei strălușitor,
să măi zăuit vremea șe treșe
și doru meu rătășitor...
Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
șî toace crenjilii dă brad...
Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbrață
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmț căldura ei dă gheață...
Să ningă cum n-o nins dămult,
tășâtu iernii să-l primeșci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeșci.
Să ningă. Până să sprăjăce
șî umbra iernii ce apușe
când jeru numa să năspreșce
șî soarilii nu ce adușe
Să ningă. Iarna să șiulească
ca o cemare-a nopțî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.
Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
șî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...
poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănățene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iarnă, poezii despre numere, poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre brazi
Atâta noapte...
Atâta noapte și furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O liniște letală mă cuprinse
În foșnetul nisipului de plajă...
A adormit tăcută marea....
Și ochii ce îți caută chipul
Sunt mai sărați ca toată sarea
Și mai mărunți ca tot nisipul.
poezie de Sergiu Boian (iunie 2012)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre plajă sau poezii despre noapte
Plâng primăveri (pozie în grai bănățean)
Plâng primăveri aproape supce,
Șî oceșâce d-orșie dor...
Șî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.
Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Șî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...
Plâng primăveri, beceje flori
Își vaită șeasu dă născare..
Șî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându șe nu-l are...
Plâng primăveri șî nopț dă mai
Nu pot prișepe rostu lor
Dă șe mă ceamă șî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...
Plâng primăveri, șe-or măi plânje
Șî nopțâlii supce dă dor,
Șî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre flori
Atâta toamnă
E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.
E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.
Și de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Și de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.
E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieții cherestea
Desprinzând rupturi de fard.
E atâta ură-n dogma
Sentimentelor de jad,
E atâta gol în tagma
Lumilor ce-nvinse cad.
Și de-atâta strigăt tace
Sufletu-mi robit de vreri
Și de-atâta umblet pace
Nu-mi găsesc între dureri.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre versuri sau poezii despre vals
Multicolori-stropi de iubire
Cât
de mare-i Universul
poeziei
al iubirii
ce-ți reglează
și azi mersul
în izvorul
bucuriei
clipele
aleargă-n cor
ca și mugurii
pe ape
un izvor
după izvor
creind noi
cărări ciudate
sens și drum
atâta grijă
înspre alte galaxii
ne iau ochii
și acum
antrenați
spre veșnicii
flori
și ape
căi lumină
aixberguri printre stele
pe când
stropii sunt aproape
de iubire
pentru ele
de dor plini
și călători
de pe degete
sar ochii
peste stropi muticolori
de iubire
să te apropii
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stele, poezii despre muguri, poezii despre degete, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Urme de pași
Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.
Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.
Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre alb
Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre păsări sau poezii despre inimă
Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre singurătate
Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci,
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vrem război
Ochii mei plâng de atâta zăpada,
Și albul intens iese din matcă
O fâșie de iarbă roasă e miza
Dacă o treci, poți să ai libertate.
Cerul e roșul plin de obuze
Oameni cu frica în sân se roagă
Norii fulguie spaima si groază
Un copil plânge în poala mamei.
O fantomă urâtă e moartea
Ca și războiul ce nu-și are rostul,
Ambiții străine și pline de ură
Distrug raționamentele bune.
Lăsați viața să curgă normal
Opriți să mai faceți victime, iar
Totul e groază și vis de coșmar
Oameni suntem să murim e păcat.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre spaimă sau poezii despre roșu