Viaţa ge jiune (poezie în grai bănăţean)

Un loc măi fain în toată ţara,
Unge-l găsăşci pă-ntrăg pământ?
Acolo-n satu meu... ăl mândru,
În satu meu, în locu sfânt.

În satu-n care, noi, cu toţî',
Am crescut ge mişi copii,
Unge cu greu am trăit,
Cu năcazuri... bucurii....

Mi dor ge pita coaptă-n vatră,
Ge lapcilii nezmântânit,
Mi dor ge moşu şî ge baba,
Ge ochii şe nu să geşchid.

Mi dor ge drumu şe duşea
La poarta căşî' un' stăceau
Bătrânii chinuiţ ge soartă,
Cu ochii-n lacrămi m-aşceptau.

Vremea toată o trăcut...
Fără câta ge ruşânie,
Parcă ieri s-o întâmplat,
Viaţa me'... viaţa ge jiunie!

poezie de Claudiu Românu (17 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc iar în satu meu

Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Şe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă aşcepce.

Privăsc la poarta încuniată,
La uşa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,

În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriţ
Şî iei îs mâniaţ pă soartă,
Că ge taica-s altoiţ,

Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.

Nişiodată nu zăuit...
Bătrânii şe m-or crescut,
Nişiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas dă toacă (poezie în grai bănăţean)

Glas dă toacă să răsfiră şî s-auge-n dăpărtare
Şopcind parcă la tăt satu că îi Săptămâna Mare,
Estă vremea dă creginţă, dă durere şî dă post
Săptămâna asta-n care Domnu răstîcnit o fost
Întră doi tâlhari pră cruşe, chinuit cât nu să poace
Ca să scăpe cumva lumea dân potopu dă păcace...

Glas dă toacă să scoboare, gimineaţa lacrămi pringe,
Satu îmbrăcat dă gânduri, dă credinţă să apringe,
La bisărică s-adună lumea să să spovigească
Sî părincilii-i îngeamnă să nu măi păcătuiască.

Glas dă toacă să răsfiră şî s-auge-n dăpărtare
Şopcind parcă la tăt satu că îi vremea dă iertare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănăţean)

Un sat măi gol ca nişiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.

Cu spini, urzâşi şî mulţ bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Şieruri ş-or găsât ogina,

Cu lacrămi pă obraz priveşci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.

Pă la oraşă îs plecaţ copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului

"Asta-i viaţa omului,
Astăzi e şi mâine nu-i".
Dar culmea, de necrezut,
Am fost şi ieri, şi azi mai sunt.

epigramă de Claudiu Românu (19 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dzî dă vară (poezie in grai bănăţean)

Vara satu împârângă,
Şeriu cage sub tălpoane
Luna înşepu să strângă,
Două gânduri măşcioane...

Mă afundă glasul verii
Şî dân sobă mă tocmesc
Aş culeje umbra sării
Păstă tăt s-o prăsăgesc.

Numa lămpi apringe satu
Dân sudoarea şe să lasă,
Sâmt aproape şolocatu,
Cum pă gânduri să apasă!

Bace noapcea după uşă,
Cunie moi dă sânzâine,
Vara parcă închepusă,
În zăbroanea şe ogene.

N- o şiulesc, aud cemări
Sub atâta greomânt,
Mă aşcepată mulce scări,
Dă la soare la mormânt!

Da nu sui întră fuşcei,
Satu numa îmi priceşce,
Să nu calt cu paşî mei,
Umbra lunii care creşce!

Vara satu împârângă,
Şeriu cage sub tălpoane
Luna mâniată lângă,
Două gânduri le gorgoane...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi noapce şi satu îm piere (poezie în grai bănăţean)

Îi noapce şi satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Şî vara chilavă mi-l şere,
Mi-l fură, şe noapce beceagă!

Şî fuje întră urme şe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliţă goale şe plâng...

Să –ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeşce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Şî vara în mine tăt creşce.

Îi noapce, îi vară şî vânt
Strâg satu, atâta l-aş strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Şî noapcea dă vară cum plânje...

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţ dă mai (poezie în grai bănăţean)

Nopţ dă mai să tăt spăţâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Şî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros şî şoapce.

Nopţ s-aprind şî parcă suie
Verge satu numa buie,
Şî poşoare dă vergeaţă
Împlecesc o gimineaţă.

Şăd, atâcea nopţ colindă,
N-au oceş, vor să mă prindă,
Să mă-mbreşe, nu scăpai
Într-o gimneaţă dă mai...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasu toamnii (poezie în grai bănăţean)

Glasu toamnii rujinit,
Iar mă strâgă şî răspund,
Toamna în mine-o buit,
Şî dăjeaba mă ascund...

Sara prinsă întră glasuri,
Să străcoare şî mă-mbie
Toamna parcă faşe nazuri
Pântră lodzâli dă vie.

Şî bogicăie, şe vină!
În pişioare calcă satu,
Lasă urme dă rujină,
Pă unge îs faşe patu...

Glasu toamnii să tăt sâmce
Şî cresc umbrilii dă sară,
Gândurilii mele strâmce,
Rujinesc, a câta oară...?

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atins de duhul sfânt

- glossă madrigal -

A fost luceafăr pe pământ,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost atins de duhul sfânt,
În ţara mea când s-a născut.

A fost frumos, în versuri blând,
Le-a scris cu suflet, ca pe-un cânt,
Iubind, sau pe mişei călcând,
A fost luceafăr pe pământ.

Trăind în lumea de poveşti
A codrilor de netrecut,
A fost, acolo-n Ipoteşti,
Copil de ţară, la-nceput.

Şi, poate, în copilăria sa,
Voios şi liber alergând
Cu alţi copii de seama sa,
A fost atins de duhul sfânt.

Iar versul lui mai e cântat,
Chiar dacă vremea a trecut,
Căci a fost binecuvântat
În ţara mea când s-a născut.

În ţara mea când s-a născut,
A fost atins de duhul sfânt,
Copil de ţară, la-nceput,
A fost luceafăr pe pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-o strâns atâta primăvară (poezie în grai bănăţean)

S-o strâns atâta primăvară
În cine toată să răsfire...
Lumina îmbătată dă – asară
Ş-o dat în mine întâlnire...

Tot arge satu, s-o aprins,
Lumini să scutură dă fum,
În mine zăgu parcă stâns
Adună noapcea dă pă drum..

O umbră creşce întră focuri,
Ce strânje vraja nopţî moi,
Ce scald-ameţâtoare jiocuri,
Şî m-i ce-aduşe înăpoi...

Şiuleşce noapce-afurisâtă,
Strânje-a primăverii glas,
Lumina toată încălşită,
Mă tot sâleşce să o las...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e perpetuă

Cât am trăit pe pământ
am dezlegat tainic mister.
Rugându-mă la Cel Sfânt
am învăţat calea spre cer.

Am descoperit că viaţa,
în ceruri nu se sfârşeşte.
Nu dispare precum gheaţa
când soarele se iveşte.

Viaţa e perpetuă
precum în cer şi pe pământ.
"Fiul" o continuă,
zisa Dumnezeul Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cafea, o femeie, o soartă

am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâşie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis şi un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereţi cu viaţa, cu toate
unde eşti femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie şi o singură soartă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a baba oarba

Nas în nas, într-o cocioabă,
Ziua, noaptea, dimineaţa,
Moşul, să se afle-n treabă,
I-a scos ochii toată viaţa.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul a vorbit toată viaţa şi nimic n-a spus; altul a tăcut toată viaţa, dar nu a stat niciodată fără să spună ceva.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi pe pământ va fi un mâine lângă Dumnezeu.

citat din Claudiu E. Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa

Fără nici un preaviz
A căzut idebu-n pană
Şi ne zbatem de pomană
Ca orbetele la kwiz

N-am lumânare, n-am opaiţ
Iarna nopţile-s mai lungi
Şi nu ai acum s-o alungi
bezna. Şi să-i dai cu baiţ

Nu am gaz, şi-mi este greu
N-am feştilă, ce să ard
Mă lovesc de zid ca de un gard
Stând în calea mea mereu;

Somnul iarăşi mă evită
Din partener mi-a devenit rival
Furând din spaţiul meu vital,
În tâmple sângele-mi palpită

Şi casa mea îmi e străină
Cu pereţi care se schimbă,
Şi cu ferestre ce se plimbă,
Ferindu-se întruna de lumină

Un obscur ţinut eteric
Despărţit de o cortină:
Toată viaţa alergăm după lumină,
Dar de trăit, trăim în întuneric!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeau bătrânii, purcelul şedea în culcuş, într-un cotlon sub vatră, cu râtul în sus şi, uitându-se ţintă în ochii lor, asculta ce spun ei şi numai pufnea din când în când. Şi cum sfătuiau bătrânii, ei înde ei, despre acestea, numai iaca se aude sub vatră: "Tată şi mamă! eu îl fac". Baba atunci a ameţit de bucurie, moşneagul însă, gândind că-i Ucigă-l crucea, s-a speriat şi, uimit, se uita prin bordei în toate părţile, să vadă de unde a ieşit acel glas; dar, nevăzând pe nime, şi-a mai venit în sine.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti toată un zâmbet...

Eşti toată un zâmbet, în soare ori ploaie,
Ochii, în diamante, îţi strălucesc,
Iar trupul în mâini mi se frânge,
Când în sărutări adânci te topeşti...
Frumoaso, timpul cu tine parcă ar sta,
Iar viaţa – doar un cântec pe buze,
Eşti toată un zâmbet, ştiai?
Eşti ploaia ce-n soare bucuria îşi plânge!...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri O avalanşă de tandreţe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Magia nopţii când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.

Şi azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viaţa cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.

Şi prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.

Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristeţea-şi cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.

Tot ce-i trist e mai departe...
Tristeţea-şi caută cărări,
Pentru vis se naşte-o moarte
Ce-l elimină în zări,

Şi-i pustiu, şi-i fără urmă,
Deja triumfă nalţii nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!