Plâng primăveri (pozie în grai bănăţean)

Plâng primăveri aproape supce,
Şî oceşâce d-orşie dor...
Şî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.

Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Şî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină...

Plâng primăveri, beceje flori
Îşi vaită şeasu dă născare..
Şî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându şe nu-l are...

Plâng primăveri şî nopţ dă mai
Nu pot prişepe rostu lor
Dă şe mă ceamă şî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor...

Plâng primăveri, şe-or măi plânje
Şî nopţâlii supce dă dor,
Şî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în mine... (poezie in grai bănăţean)

Am în mine numa ploi
Şi o toamnă şe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...

Parca-m strâns în mine stropii,
Şe mă udă şi goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...

Întră ploi sî noapce şăd,
Şeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă şî o las...

Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Şeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!

Noapcea mă strânje şî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-şi-audă,
Stropii ei gata să crească.

Aş fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aş fuji şi io odată
Sî dă gândurilii mele.

Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am şeru, şe mă suie...
Şî m-aduşe înăpoi...

poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arânjilii nopţî (poezie în grai bănăţean)

Arânjilii nopţî în mine să bat,
Să răstoarnă vara pârcu prăstă sat
Şî atâta buie sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje şă m-i să închină...

O primesc în lumea - opăşită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeşce, fură şi mă umple tot,
În bătaia lunii pline mă socot.

Am ajuns, pucerea nopţî o aşier
Şî - n atâta vara, rătăşesc şî pier
Umbre dân şenuşa soarelui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri...

Mă oceş, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopţî îs măi oceşâce
Ş-adormi cu vara parcă măşcioane,
Şe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane.

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi noapce şi satu îm piere (poezie în grai bănăţean)

Îi noapce şi satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Şî vara chilavă mi-l şere,
Mi-l fură, şe noapce beceagă!

Şî fuje întră urme şe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliţă goale şe plâng...

Să –ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeşce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Şî vara în mine tăt creşce.

Îi noapce, îi vară şî vânt
Strâg satu, atâta l-aş strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Şî noapcea dă vară cum plânje...

poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

Să plâng... curat şi fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Şi plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.

Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Şi plâng... că timpul ne desparte.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzanie

Eu râd şi plâng... şi plâng... şi râd,
Alerg şi mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăţi.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Şi sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg şi râd... şi râd... şi plâng,
Ajung la apusul din amurg
Şi aştept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopţii mă cuprinde
Şi mă afund,
Dar tac... nu plâng...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mititelule

unde eşti? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerşeşti o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puţin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai ştiu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
fraţii tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
şi de mâine o să mă gândesc la altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Isuse

Strig către Tine, Preasfinte
Strig din ţărâna umila
Ruga se-nalţă fierbinte
Doamne, Isuse, ai milă.
Stau lângă puiul ce moare
Strig hohotind cu suspine
Vino, Isuse, mă doare
Vino, ai milă de mine.

Tu vino cu oastea călare
Pe nouri de foc şi lumină
Din capăt în altul de zare
Pământul şi cerul se-nchină.

Plâng în neştire, Isuse
Plânge şi dorul din mine
Ţie-Ţi sunt toate supuse
Du-mă, Isuse la Tine.

Plâng, iarăşi plâng, plâng întruna,
Plâng pentru toţi, pentru mine
Plâng că mă bate furtuna
Du-mă, Isuse la Tine.

Să fie şi-n cer sărbătoare
Să cânte pământul şi firea
Nimic ce-i din Tine nu moare
O, Doamne, dă-mi azi mântuirea...

Vino, Isuse, la mine
Ziua se duce, e seară
Plâng despărţită de Tine
Vino, iubeşte-mă iar.

Doamne-s aicea străină,
Doamne, Te caut pe Tine
Vino pe nori de lumina
Ia-mă Isuse la Tine...

poezie de Adriana Cristea (22 mai 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre noi primăveri

Din primăverile speranţei,
Ce îşi păstrează veşnicia,
Răsare –o zi în a mea viaţă,
Să-mi binecuvînteze firea.

O zi cu-o floare albă-n piept
Şi alta -purpură, aleasă
De închinare pentru dragi,
O prind la piept în zori, frumoasă.

Şi-n inocenţa însorită
A sufletului ce reînvie,
Răsar, din primăveri, culori
De dor de flori şi armonie.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng şi râd, şi râd şi plâng...

E o stare de - nicicum.
Tot mai rătăcit deacum
Pornesc cu piciorul stâng.
Plâng şi râd, şi râd şi plâng...
De ce să mai stau pe loc?
Rău, rău în jurul meu...
Acum mi-este şi mai greu,
Viaţa nu este un joc.
Lupt să nu fiu pesimist,
Linişte caldă în piept
Te-aştept pe scaun rupt...
Şi nu ştiu ce-i de făcut.
Plâng şi râd, şi râd şi plâng...
E o stare de - nicicum.
Pornesc cu piciorul stâng,
Tot mai rătăcit deacum.

poezie de Vlad Spita din Albi dansatori (14 martie 2016)
Adăugat de Vlad Spita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi şi rachiu...

Dar plâng că sunt viu
Ruinele mintţi de aur,
Steagul ţesut într-un laur,
Lacrimi de rachiu...
Dar plâng şi nu ştiu
Durerea iubirii părtaşe,
Fatalitatea din faşe,
Lacrimi în rachiu...
Dar plâng cenuşiu,
Îngerul alb, îngerul negru,
Pentru un demon integru,
Lacrimi şi rachiu...
Dar plâng la sicriu,
Cu zâmbet tristeţea se duce
Spre paradis fără cruce,
Lacrimi cu rachiu...

Scrâşnet de lacrimi ce se aprind,
Flori de rachiu... şi toate te prind...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

îmi vine să râd şi să plâng deodată
sunt soră cu norocul
păsările în mine
îşi serbează faimă şi
pot să zbor

îmi vine să râd şi să plâng
dintr-o dată
toamnele în mine
îşi restrâng cocorii şi
pot zbura

îmi vine să râd şi să plâng
laolaltă
urme de roşu umplu
golul meu stâng
amurguri, răsărituri,
inima ta şi
îmi poţi ameriza mările cereşti

îmi vine să râd şi să plâng
câteodată
tăiată în jumătate,
împărţită în tine
tremur lung de şoaptă
străveche şi
mă pot zbura suflet-pereche

şi-mi vine să mă mir
de râsu-mi
de râsu-mi
de mine însumi
colibri

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă vă rog să plâng

Să mă lăsaţi vă rog să plâng...

Să mă lăsaţi vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranţă,
Şi nu au nici o şansă de a reveni la viaţă.

Sa mă lăsaţi vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am să plec
Şi doar un gând mă însoţeşte permanent,
Regretul ca trecând prin asta viaţă
Clipa de fericire să o simt n-am avut şansă...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cruce

se sfarmă lumea
şi pietre se frâng
pe treptele vieţii
mă aşez ca să plâng
n'am nume, n'am fraţi
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnaţi
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aştern cuvinte şi plâng
nici stele nu cad
e linişte în jur
eu scriu cu morţii plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec şi să mor într-un gând
între mine şi cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beţie
pe două ţigări
nu am timp de plimbare
o viaţă pierdută şi goală
tăcere, visare, ratare
păşesc pe cărare
printre morţii încă vii
mă despart, mă împart între cele
m-am născut ca să mor
azi trăiesc ca să plâng
şi scara e ruptă şi timpul coboară aiurea
mă aşteaptă ultima poartă
paşii mă dor
şi iar fug
mă aşez lângă cruce
între mine şi ani
adorm iar în ploaie
stropii mă ard şi iar plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute primăveri şi veri nebune

Trecute veri şi primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Şi-ascunde fumul patimei de jar.

Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăştie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Şi taine risipesc... prin aşternut.

Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... şi speranţe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.

Va bate vânt rebel, în duşmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrăţişări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.

Şi mă întorc spre tine... veşnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceaţă caldă... sidefie,
Pusă-n aroma şoaptelor de crai.

Trecute primăveri şi veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng

nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viaţa asta murdară şi mută
de ce să plâng
când ştiu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu şi şters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viaţă fără rost

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniştea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-acelaşi ritual de mii de ani,
Când paşii te mai poartă prin livezi,
E veşnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi şi vii şi verzi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!