Îl văd

pe apollinarie cu minerva
zeiţa drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarţa cerebrală
e raţiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap şi dinţii prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port sângele

ca o sevă complicată în mine
umblă cuvintele libere de poezii
scot capul din vene la vederea
formulelor empirice care-mi scapă
este descumpănit când trece
prin inima putrezită de dragoste

ar putea umple câteva damigene
de un roşu întârziat o secundă
prin tomurile cu obsesii mărunte

sau ar fi bun pentru transfuzii
între spaţiu şi timp aşteptând
un sânge resemnat în propriul nimb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica lui Mozart activează aproape 100% din scoarţa cerebrală.

citat din Ioan Bradu Iamandescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia din parc

umblă prin cap din neuron
în neuron plimbată de zvelte
picioare goale de femei graffiti
se-ntoarce la mine cu regret
o scriu pe telefonul mobil
cu degetul rece grăbit să prind
toate verbele ce-mi vin pe limbă
ţin dinţii strânşi şi respir greu
printre cuvinte contemplând
limita cititorului în stele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

dumitriţele
din curtea bunicilor -
pe rafturile

aliniate frumos
cărţile cartonate

tanka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea unei stele

Mi se ivi Minerva drept fie-mea din ţeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună

Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat

poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Caligrame (1918)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ea umblăm fără odihnă

pe dealuri cu schelete uriaşe
care-şi scot degetele prin fumul
albastru de capul lor o fac
cerul se înverzeşte şi nimeni
nu vede universul cum se strânge
sub zodii aliniate planetele
aşteptă cititorul de oase ascunse
călătorim rupţi de timp prin ceas
târziu pentru pământ la pas mergem
adunând gând cu gând într-un volum
prinzi din zbor o stea ce stă să cadă
o compătimeşti şi sus ai vrea s-o urci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea de cap

îşi face de cap în capul
plecat în timpuri mai bune
pisează scoarţa cerebrală
mărunt de tot încât pilula
pare total inutilă pentru hăul
căscat de nevralgia instalată
cu picioarele pe masă

simte durerea ca o ultimă
izbăvire în această viaţă
ştie că venele s-au dilatat
trec prin ele amintirile buluc

leagă capul definitiv cu un fular
cândva la modă în oraş
strânge până când amorţeşte
pielea pe fruntea plină
de transpiraţie rece şi ţanţoşă
durerea se pierde printre amintiri
dar nu are curaj să deschidă ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele s-au scurs

pe copacii din faţa casei tale
lumea se uita la fereastra
unde stătea o muşcată cu flori
roşii cum sunt buzele vă pot
explica în câteva poezii scrise
pe scoarţa pomilor fericiţi

copacii arată ca brazii de crăciun
stelele strălucesc ca diamantele
furate din adâncuri să aibă propriul
răsărit când ieşi la geam să zâmbeşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O comparaţie: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforţare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Giovanni

trec prin rotund
trec prin pătrat şi triunghi
prin cer şi prin iad
alergând pe uvertura lui Mozart
luna se aşază-n copac
şi nediscret bufonul lui Don Giovanni toarnă hohote de râs
într-un pahar cu vin roşu
o fată e strânsă în braţe

iubeşti pe de rost şi timpul şi spaţiul din tine
judecata din urmă tot crezi că nu vine
devii un instrument pus pe note
intrând în rezonanţă cu întreg universul

în liniştea încăperii nimeni nu respiră
doar se pluteşte dulce şi amar
şi te admiri din cap şi până la unghii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De invidie

ar fi în stare să-şi mănânce
pumnii până la coate
până la umeri
săraţi cu dexteritatea unui bucătar
nu poate îndura
îşi roade unghiile
le molfăie
trosnesc în fălcile lui
de câine cuprins de furie
este în pragul unei apoplexii
invidia îl roade adânc
e prea obositor pentru sufletul
omului lovit de destinul unui pierzător
aruncat în braţele lui locke
cel preocupat de epistemologie
a simţit invidia cunoaşterii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie către zeiţa Afrodita

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.

Zeiţa: "Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."

poezie de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosit-a praznicul iar

Sosit-a praznicul iar
De care ne bucurăm
Că Isus din cer coboară
Să se nască-n Viflaem [bis]

Din Maria, Maica sfântă,
Mama lui Dumnezeu
N-are loc să se-odihnească,
Să nască pe fiul său.

Ea umblă din casă-n casă
Şi nimenea n-o lăsa
Ea bătea din poartă-n poartă,
Până din oraş ieşea

La păstori cum ei sosiră
După ce se odihniră
Cerul frumos strălucea,
De o stea ce răsărea

Ei mergeau pe drum plângând,
Sfântul Iosif şi zicând:
"Eu mai văd departe-n zare
Noi vom merge pe-o cărare"

Steaua de la răsărit
Se duce spre asfinţit
Să le-arate la magi locul
Unde s-a născut Hristosul

Să se bucure oricine
De naşterea lui Hristos
Că ne-a scos din focul veşnic
Dupa cum proroci-au spus

Să se roage lumea-ntreagă
Împăratului ceresc
Să trimită pacea sfântă
La tot neamul omenesc

Scapă Doamne cu tărie
Pe toţi cari se roagă ţie
Iar praznicul luminat
Cari cu drag l-am aşteptat

Noi dorim ca să vă fie
La mulţi ani cu bucurie
La mulţi ani s-aveţi noroc
De naşterea lui Hristos

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu pe cineva

care a luat funcţiile bessel
şi le-a amestecat în polinoamele
laguerre în mecanica cuantică
în partea radială a soluţiei
ecuaţiei schrodinger şi apoi
le-a dat roboţilor să-i scoată modele
ivite din valorile de sus şi de jos
după aceea individul a luat
polinoamele hermite din clasa
polinoamelor ortogonale şi le-a îmbinat
cu mulţimile lui mandelbrot
şi maşina a început să se întrebe
ce sunt acele fractale cu o estetică deosebită
şi o structură complicată

a luat seria de puteri scarab care provine
din seria taylor şi le-a dat funcţiilor
armonic sferice orthonomalizate
care implică faza cordon-shortley
şi maşina a început să scoată poezii
în stilul lui borges sau rainer maria rilke

alt individ ţesea polinoamele polinomiate
de legendre cu funcţiile geometrice
şi ieşeau proze identice cu acelea
scrise de chuck palahniuk sau irvine welsh
nu se sfia să amestece funcţia lui dirac
cu mulţimile quarteroni şi totul învia din haos

maşina nu avea suflet şi nici fantezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gândirea lui moş Mitru

Stă lângă sobă Mitru, c-un vecin,
Închină şi pălăvrăgesc întruna:
E drept că adevărul e în vin,
Prea umblă singură prin sat minciuna.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

cu degetele spre cer fluieră un vânt
înnoptează un sentiment de iubire
în tine
se opresc săgeţile lui cupidon
privesc prin corpul tău ademe
nitor şerpuiesc forme
se ridică
la cer odată cu degetele tale ridicate
o baladă rock
la tranzistorul din vechea maşină
din cimitirul de elefanţi
ai ridicat ochii din favelă
şi ruga se
- nălţa o
dată cu ruga în chiţăit de şobolani
note muzicale interpretate
- n noapte
până la răsăritul soarelui
sub mângâierea lui se naşte favela
şi moare tot a
colo se aude un plâns de copil
tu ai degetele spre cer
fluieră dulci buze cu ochii flă
mânzi de iubire
dealul prinde viaţă din nou
din nou iubirea umblă sub cerul senin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul uman al lui Hristos este alcătuit din armonia a nenumărate virtuţi, a nenumărate aspecte ale binelui, care reflectă în chip uman însuşirile lui Dumnezeu. Cel ce prin fapte statornice de diferite feluri imprimă în sine diferitele virtuţi, imprimă prin aceasta înseşi trăsăturile chipului lui Hristos sau dă formă umană, în persoana sa, însuşirilor lui Dumnezeu, asemenea lui Hristos. Şi aceasta e o adevărată participare la Dumnezeu şi o reflectare a lui Dumnezeu prin fiinţa noastră personală.

Dumitru Stăniloae în Teologia dogmatică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era fiica unui om prea ilustru din Germania. Aceste frumuseţi au un sentiment romanţios. Este adevărat, atunci când aud vibraţiile sunetelor viorii, toate plâng; dar eu nu mai sunt nici tânăr, nici frumos; am devenit chiar urât. Dentistul, vrând să-mi extragă o măsea cariată mi-a scos toţi dinţii maxilarului. Aşa cum sunt, toată viaţa am avut grijă să nu fac rău nimănui.

Niccolo Paganini în scrisoare adresată lui Donizetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii frumos e mult prea puţin

pentru că poeţii nu sunt frumoşi
poeţii sunt extraordinari
umblă descheiaţi la suflet
şi când vor să adoarmă în cutiile craniene
ale unor muze ocazionale
o fac atât de uşor
îşi întind metaforele până la marginea lumii
calculează involuntar distanţa dintre zâmbet şi lacrimă

să fii frumos şi poet în aceeaşi propoziţie
seamană cu o idee negândită
cum să fii ceva
ce eşti
încă de la primul cuvânt tatuat
pe gamba aspră a timpului

să fii frumos e ca şi cum
ai spune că nu scrijeleşti poemele cu unghiile roase
de nebunia poveştii
ci o faci inginereşte
măsurând unghiurile în care poţi să aşezi
fluturi sau flori
când apune teama
şi faci un pas înaintea mulţimii
să vibreze la nebunia ta
tot universul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!