Port sângele

ca o sevă complicată în mine
umblă cuvintele libere de poezii
scot capul din vene la vederea
formulelor empirice care-mi scapă
este descumpănit când trece
prin inima putrezită de dragoste

ar putea umple câteva damigene
de un roşu întârziat o secundă
prin tomurile cu obsesii mărunte

sau ar fi bun pentru transfuzii
între spaţiu şi timp aşteptând
un sânge resemnat în propriul nimb

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin inima mea

trece sânge adevărat contaminat
cu dragoste mă voi risipi
prin tomuri ticsite cu poezii
pun totul pe-un soclu
măresc viteza şi vuieşte
şuvoiul prin urechi
se duce ca-un gând

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl văd

pe apollinarie cu minerva
zeiţa drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarţa cerebrală
e raţiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap şi dinţii prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfuzii de iubire

Toamna îşi arata petalele de sânge,
De frunze prin ogradă ca un mare preş,
Vântul le înalţă, le-alungă, le adună,
Niciodată în muncă nu dă greş.

Transfuzii colorate cerute de pământ
Trâmbiţează iarna care stă să vină,
Sufletul în mine aprinde-o lumânare
Aşteptând iubiri din floarea ta senină.

Ne-or dezgheţa în cântec păsări călătoare
Când ghioceii vieţii se-ndesesc în păr,
Mă las sub luna plină la pieptul tău cu dor,
Transfuzii de iubire să-mi faci gustând un măr.

Branula, n-o schimbăm, de alt măr îmi pui
În gura existenţei, să mă trezeşti la viaţă,
După ce mă saturi de transfuzii multe
Îmi şopteşti: când pleci, e dimineaţă?!

Mă furişez în toamnă prin petele de sânge,
În ograda largă doar frunzele foşnesc,
Un câine din vecini a apucat să urle,
Iarna mă cuprinde şi-n urmă tot privesc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

nu e rău fără bine şi nimic fără tot
şi nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
şi nici haos integru şi nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri şi dor
nici nu poţi nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deşert în abis
ca căldura în rece şi ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
şi nici omul feri între ape şi foc
tot ce vine de sus se aşterne pe jos
şi la câte s-au spus şi la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spaţiu şi timp
când la soarele tău când la propriul nimb
şi mai stai aşteptând resemnări de destin
între propriul gând şi azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor şi ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid şi nimic în nimic
nici solid nici lichid şi nici mare nici mic
vei rămâne doar tu şi cu tine doar eu
între da şi-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi timpul

ca spondiloza, cardiopatia ischemică
aia cu tulburarea miocardică datorită
unui dezechilibru între fluxul de geniu
ce este scăzut în inima mereu
îndrăgostită din motive obiective
diabetul şi alte boli să preia trupul
ajuns la 56 de ani
care scrie poezii testamentare din timp
corpul scuipă câteva semne de slăbiciune
le văd în oglinda care mă atinge pe obraz
zâmbetul este curmat de o durere
de genunchi şi nici n-aş putea să fug

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să mor

dintr-o iubire istovitoare cu sânge
amar ca pelinul. pluteam liber
prin cameră ca un vers rebel.
era o dragoste de-o vară în cupe
pline cu nectar şi opium, în proporţie
egală. plămădeam un vis erotic,
pe o saltea de puf de păpădie,
când a venit fiorul care-mi vestea
dragostea. era femeia cu picioare
lungi şi zâmbet nebun.
am crezut că e un vis spălat
într-o cupă de şampanie, o dulce
amăgire, aruncat într-un poem.
doamne, era să mor din dragoste,
călcând pe foile cu poezii netipărite.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cuvintelor

a început după ce au ieşit
de la şcoală
şi ţin
până la închiderea şcolilor
din diferite motive

oamenii umblă muţi
pe străzi sau prin case
cuvintele au murit pentru ei

învăţătoarea închide catalogul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un regat de dragoste

Din vechime trag după mine rădăcini viguroase,
o sevă ca un izvor fierbinte
din care n-am băut des,
dar o simt prin sânge cum urcă.

Sunt un împătimit al cetăţii,
viaţa se clădeşte sănătoasă între zidurile ei
la o răscruce de străzi înguste
pe unde timpul trece uniform.

În casa mea se nasc dorinţe,
mă cuprind în ele
şi aştept să mă stăpânească viu
într-un regat de dragoste luminoasă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul provine din aceea că coincidenţa dintre timp şi eternitate trece prin simţuri. Experienţa spiritului ne este dată prin materie, cea a infinitului prin spaţiu şi cea a eternităţii prin timp.

Anselm Grun în Invitaţie la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Inima...
aceleaşi bătăi ce-mi ticăie viaţa,
pompează prin vene
deznădejdi şi speranţe,
râset şi plâns,
fuior de iubire ce-mi toarce fiecare celulă
mulţumind clipelor
pentru mătasa trăirilor divine,
sau.... aisberg de gheaţă
ce taie prin mine
prin crunte bătăi fară de ritm
când iubirea se pierde în ceaţă.
Bătăi sufocante sau pline de dor,
ticăit ce pierde din ritm,
agonie la maxim
sau extaz împlinit,
ma face să mă-nalţ sau să mor cumplit
cu aceleaşi unice bătăi...
inima!!!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag de vene

până ajung unde trebuie
să ajungă dacă şi-ar propune
cu acele care le răscolesc
şi nu pleacă. îngerii au nevoie
de mine. sunt bolnavi, doamne
trag de vene ca de fiare
un culturist cu o plantaţie
de cânepă indiană. plec
să nu mă fac medic
nu vreau să ascult inima
legată tainic de vene
stau cu mâinile la spate
legat de vene cu vene irigate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din mine

Femeia din mine trece desculţă
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineaţă te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îţi aduce cafeaua la ora fixă
şi tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...

Femeia din mine râde între macii sălbatici,
ştie că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înţarce...

Aşteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
ştie că orice sfârşit este o uşă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înfloreşte la fiecare secundă, căutându-te...

Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în fiecare zi mi se mişcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.

probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naşte o inimă
şi
o va alăpta cu sângele din cuvinte.

a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mişcă în piept
un poem.
tu.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune înainte de naştere

Nu-s încă născut; ascultaţi-mă –
Nu lăsaţi liliecii însetaţi de sânge, şobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; consolaţi-mă –
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemniţa-între ziduri înalte,
mă va amorţi cu droguri tari, mă va-înşela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.

Nu-s încă născut; aveţi grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările şi de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce paşii.

Nu-s încă născut; iertaţi-mă
pentru păcatele pe care le va săvârşi lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru vieţile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,
pentru moartea mea când trăiesc alţii în mine.

Nu-s încă născut; recapitulaţi, vă rog,
amintiţi-mi acele părţi în care trebuie să joc,
replicile cu care să întâmpin pe bătrânii care-mi dau sfaturi,
pe birocraţii care mă ceartă,
pe munţi când se-încruntă la mine,
pe iubitele care râd de mine,
pe valurile albe care mă-îndeamnă să dansez
şi pe deşertul care mă ademeneşte să condamn,
pe cerşetorii care-mi refuză darurile
şi pe copiii mei care-mi aruncă blesteme.

Nu-s încă născut; ascultaţi-mă...
Nu lăsaţi pe omul fiară şi nici pe cel care se crede Dumnezeu
să se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; întăriţi-mă
împotriva celor care-ar dori să-îngheţe umanitatea din mine,
care-ar dori să mă transforme într-un jandarm-robotizat,
într-o rotiţă dinţată-n angrenajul unei maşini,
într-un lucru cu o singură faţă, într-un simplu lucru;
întăriţi-mă împotriva celor care-ar dori să-mi dezintegreze entitatea,
să mă arunce-încoace şi încolo sau
încolo şi încoace, apă risipită printre degete.

Nu-i lăsaţi să mă prefacă-n piatră şi nici să mă împrăştie în vânt..
Altminteri, ucideţi-mă.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ea umblăm fără odihnă

pe dealuri cu schelete uriaşe
care-şi scot degetele prin fumul
albastru de capul lor o fac
cerul se înverzeşte şi nimeni
nu vede universul cum se strânge
sub zodii aliniate planetele
aşteptă cititorul de oase ascunse
călătorim rupţi de timp prin ceas
târziu pentru pământ la pas mergem
adunând gând cu gând într-un volum
prinzi din zbor o stea ce stă să cadă
o compătimeşti şi sus ai vrea s-o urci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce între singurătate şi ultima haltă

îmi pun capul pe palme şi aştept
ca şi cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme

din când în când deschid ochii şi-mi
rostogolesc privirea de la un colţ la altul
e mult întuneric şi nicio speranţă
de care
să-mi atârn ultima clipă

nici nu ştiu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
şi muşcă necondiţionat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidenţă sau nu
între cele două spaţii
văd un alb nesfârşit
nu sunt disperat ci doar
am o senzaţie ciudată

ştiu că mi-am depăşit maturitatea şi că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de muşeţel
însă ştiu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă şi
ceaţa care va tăia respiraţia numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un motiv sau altul, omul caută miracolul şi pentru a-l atinge trece prin sânge. Se va deprava cu idei, se va reduce la o umbră, dacă, doar pentru o secundă din viaţa lui, va putea închide ochii în faţa urâţeniei lumii. Totul poate fi îndurat - dizgraţia, umilinţa, sărăcia, războiul, crima; în speranţa că ceva se va întâmpla peste noapte, un miracol, care va face viaţa suportabilă.

citat din Henry Miller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de timp

mama iubeşte viaţa
dar o risipeşte
adresând aceleaşi întrebări
către Dumnezeu ce tace,
ea are
sarcini precise
măsoară cadenţa umbrelor,
lasă libere cuvintele
acestea o însoţesc pretutindeni,
sunetul străzii îl percepe ca pe un corp străin
de care se teme,
încurcă timpul
cu propriile obsesii,
într-o frământare continuă
scapă din îmbrăţişarea prezentului,
are puterea să-l aducă înapoi pe tata,
din
sicriul de nuc.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puzzle

Eu sunt un puzzle imperfect,
Bucăţi din mine, colorate,
Compun întregul meu afect
De piese mici, neregulate,

De poezii cu rimă suflet,
De poezii cu ritm trăire,
Trapeze ascuţite-n urlet,
Fără triunghiuri de iubire,

Sunt poezii cu ritm surdină,
Prin piesele-mi se scurge sânge,
Se-ncuie bezna în lumină,
Se luminează ce îmi plânge,

Ce să nu scriu, ce să ascund,
Bucata inimă stelată,
Piesa privire, gândul gând,
Speranţă mea necenzurată?

Odată mi-am pierdut trăirea
Rotundă ca un răsărit,
Şi aşteptând reîntregirea,
Străini m-au asamblat greşit,

Bucăţi din mine să le pier
Şi pentru ce şi pentru unde?
Astăzi sunt puzzle-ul de fier,
Sudat să nu mă poţi pătrunde.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morţii,
amestecată c-un amalgam de destine
aşteptând ieşiri la lumină.

tu eşti în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
ameţind locul şi gonind spaima morţii.

explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
şi doar biserici din frunze mai fac slujbe.

tot cad şi cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleaşi cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!