O comparaţie: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforţare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine umblă într-o zdreanţă în ţara unde toţi oamenii umblă goi, va fi luat drept nebun.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii din Ţara lui Invers (pamflet)

România-i ţara-n care
Cei cinstiţi nu au mâncare,
Fug din ţară mii de tineri,
Iar nebunii umblă liberi.

Umblă liberi printre noi
Şi aruncă cu noroi,
Iar mai nou, nebuni complet
Umblă şi pe Internet.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul Nebuniei (6 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce de timp câştigă acela care nu se uită la ceea ce spune, sau face, sau cugetă aproapele său, ci numai la ceea ce el însuşi face, ca să fie lucru drept şi sfânt; nu lua aminte, zice Agathon, la moravurile rele din jurul tău, ci umblă drept pe cărarea ta.

citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.

Solomon în Pildele lui Solomon, Dreptatea - 10:9
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine umblă la Crăciun în cămaşe, la Paşte umblă în cojoc.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicii umblă cu poante, iar balerinii umblă pe poante.

calambur aforistic de David Boia (11 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul e ca şarpele, niciodată nu umblă drept.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Femeile umblă după medici cum bărbaţii umblă după fotomodele, ele vor pe cineva care să aibă cunoştinţe despre corp, noi vrem doar corpul.

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o demonstraţie

În pornirea sa păgână
Homo sapiens, năuc,
Umblă iar cu bâta-n mână...
Drept că bâta-i de cauciuc.

epigramă de Ion Diviza din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme conjugale

Dacia primită dotă
I-a-nvrăjbit, chiar rău de tot
Ea nu umblă sub capotă
El nu umblă sub capot

calambur epigramatic de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă pe calea dreptăţii, dacă vrei să te numeşti drept.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Că umblă gol-goluţ prin sat
A fost îndată arestat
Şi-acum minciuna-i tipa care
Îi dă exemplu la purtare.

epigramă de Ion Ciobanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saţul în ape

Îmi umblă în sânge
tăcere de miei
Iaduri pun rânjet
călăilor mei

Îmi umblă tăciune
năvală în oase
Sfinţi falşi fac pândă
genelor somnoroase

Îmi cântă în piept
rafale de cuci
Dumnezeu leagă
sori la răscruci

Îmi cântă în piept
pulsuri de nuci
Dumnezeu vine
să pună nume la cruci

Îmi umblă în piept
corăbii destine
Te sărută pe gură
ardori de stupine

Îmi umblă pe stele
duhuri de pleoape
Dumnezeu pune
saţul în ape.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte mărunte, îşi descarcă necontenit sentimentele, în măsura în care ele apar, e tot aşa de impropriu pentru acţiune sistematică, grea şi lungâ ca şi, pentru tracţiune intensă, o locomotivă care şi-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizăturile.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui linguşitor

Vecinul mi l-a arătat,
Văzând că-n piele nu-şi încape:
-Ce drept mai umblă Stratulat...
Când nu e şeful lui pe-aproape!

epigramă de Traian Conciatu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos şi-l prinse ameţeala. Privi în sus şi se cutremură. Ce – nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câţiva paşi, şi ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzişoară lătăreaţă, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Şi iar purcese la drum; şi umblă, şi umblă, băiete; şi de-abia ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, bulgărele de aur scăpătase de amiază. Şi voinicul privi iar în sus. Privea în sus şi nu-şi credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veterinarului

E un domn veterinar,
Umblă după-nsămânţări.
Când îl vezi pe trei cărări,
Când pe una, dar mai rar.

Zice muma: Ioane, sări,
La vecina în frunzar
E un domn veterinar,
Umblă după-nsămânţări.

După-un timp el vine iar
Şi la alte aşezări,
Face câteva cântări
Cum se fac la un pahar,

E un domn veterinar.

rondel de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gândirea lui moş Mitru

Stă lângă sobă Mitru, c-un vecin,
Închină şi pălăvrăgesc întruna:
E drept că adevărul e în vin,
Prea umblă singură prin sat minciuna.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă

o şoaptă: vaccinarea
la liber a fost
aprobată din lipsă de braţe
de înţepat muşchii rămaşi
trişti în aşteptarea unei doze
ca o taină circulă
se strecoară o undă
de speranţă în vis de viaţă
umblă ca o amăgire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea

tristeţea mea umblă peste tot,
prin oraşe de provincie
uitate de timp,
prin târguri şi sate de munte,
prin munţii cu creste cărunte,
prin constelaţii
pierdute în haos
şi nu-şi găseşte repaus...

tristeţea mea - floare de lotus,
tristeţea mea
cu care mă pierd în azur,
tristeţea mea-spânzurată prin vremi,
de ce nu mă laşi,
de ce mă mai chemi?

tristeţea mea - cerşetor zdrenţuit,
ce umblă prin târguri
cu mâna întinsă,
cu ce se poate plăti darul tău
în ora flamingo, învinsă?

nuanţa de scrum
a surâsului meu,
ne-ndeamnă să fim iar prieteni,
ne cheamă la umbra de cetini,
veşnicind,
logodiţi în astral,
un blestem ancestral...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!