Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Era fiica unui om prea ilustru din Germania. Aceste frumuseți au un sentiment romanțios. Este adevărat, atunci când aud vibrațiile sunetelor viorii, toate plâng; dar eu nu mai sunt nici tânăr, nici frumos; am devenit chiar urât. Dentistul, vrând să-mi extragă o măsea cariată mi-a scos toți dinții maxilarului. Așa cum sunt, toată viața am avut grijă să nu fac rău nimănui.

în scrisoare adresată lui Donizetti
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Theophile Gautier
Paganini, Niccolo
Niccolo Paganini era un diavol și un înger al viorii, acuzat că închisese sufletul amantei sale în sicriul sonor al instrumentului său. Era un inimitabil și fantastic virtuoz, care face se creadă în puterea vrăjilor.

definiție clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Capitanul Fracasse Vol. 1" de Theophile Gautier este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.
Mariana Eftimie Kabbout

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea mă rănești prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?

Iertat fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lecții de viață în sentințe scurte

sunt prea bătrân pentru a învăța șmecherii noi
dar prea tânăr pentru a uita șmecheriile vechi
sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de ceva
dar prea tânăr ca să nu-mi mai pese de nimic
sunt prea bătrân ca fiu nesăbuit
dar prea tânăr ca să nu-mi asum riscuri
sunt prea bătrân ca să-mi mai fie teamă de viitor
dar prea tânăr ca să nu mă îngrijoreze ziua de azi
prea bătrân pentru a alerga după o minge
prea tânăr pentru a renunța definitiv la meci.

Am o vârstă chiar nepotrivită...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între duminici

Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu te vedem
Duminica de cele mai multe ori nu te înțelegem
Inexistenta ta existență cărțile o numesc doar posibilă,
Sau cel puțin imposibil de negat.
Imensitatea erorilor din lume te fac urât
Și rău, chiar odios…
Și totuși copiii îți cântă laudele
Bolnavii plâng și-și pun speranțele în rugăciunile pe care ți le înalță
Șoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni
Întipărite pe fețele perinilor
Sub expresia cernelei din lacrimi
Îți mișcă inima.
Le ești muză celor ce pun vorbe în cântec,
Dușman celor ce nu au pe cine da vina
Agonie copilului filozof din mine.
Căile tale sunt prea simple și nu se potrivesc stilului meu complicat
Nebuniile tale ne fac să râdem
Cu harta în față ne lași rătăcim, pentru ca obosiți ne căutăm în odihna popasului tău
Și te iubesc și te urăsc ca un tâmpit
Nu-mi place viața lângă tine,
E libertate îngrădită și uneori cumplit de grea
Dar fără tine n-are noimă,
Nu are logică, nici capăt, deși a început cândva…
Să fie toate alandala astăzi a devenit un trend
Oricum, nici viața și nici moartea
Nici toate poeziile …n-au happy-end.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama: Tu chiar vrei rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiție pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauți fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui mă iubească pentru forța din interiorul meu, de a sta la margine, și totuși, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Și mie îmi pare rău pentru fața pe care o am. Nu mă pot abține să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, așa funcționează toți bărbații, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede așa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate așteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Așteaptă măcar ajung la cauză, împlinesc profeția, și o să pot fi domnișoara cu altă față. Vedem noi cine râde la sfârșit, eu și amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie elaborez ca distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată fii să nu realizezi că monstrul mă ține captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Și știu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îți prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poți ascunde cine ești cu adevărat. Aici, poate, o să îți auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toți îmi văd capul ascuțit, când el de fapt e rotund. Numai și numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Și nu am altă șansă decât trec prin Pădurea Interzisă, îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poți supraviețui. O rămâi cel puțin fără picioare...
Fiica: Nu și dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... și un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde știi tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viața mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, știi bine ce ai pățit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniță bună, o știu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecția Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aș călca în mijlocul morții, tot aș fi în siguranță. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înțelege.
Fiica: Vei înțelege, la sfârșit...

replici din Scufița Verde, scenariu de
Adăugat de Ana-Maria GondoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aștepta.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Baladă

Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum;
Glumind m-a strâns de mână,
Și ce-i dacă m-a strâns?
Sunt eu copilă mică
Să-mi fac din glumă plâns?
Era să-l las, măicuță,
Cu gluma și tac,
Era să țip obraznic,
Ori ce era să fac?

Și tot pe mine, biată,
Și vină, și ponos!
Eram chemați la nuntă
Și n-aveam brâu frumos,
Că n-ai voit să-mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat,
Și ce-i un brâu? Și-n urmă,
Eu nici nu l-am rugat,
Era să merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume?
Ori ce era sa fac?

De ce-mi arunci tu vină,
Tot vină cu păcat?
El m-a oprit în cale
Pe lunci și m-a-ntrebat
Pe unde-i bietul tată,
Și-i vesel, sănătos?
Și m-a-ntrebat de tine,
Așa de prietenos,
De bine când mă-ntreaba,
Eu cum era tac?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era sa fac?

Și-acum întreaga vină
Pe mine tu o pui!
El m-a-ntâlnit pe punte
Și știi tu felul lui;
M-a strâns de peste brațe
nu le pot mișca,
Și nu-mi lăsa răsuflet,
Așa mă săruta.
Te zbați, dar tu esti slabă,
Și puntea toată sloi;
Cădeam, fereste Doamne,
Sub ghiață amândoi!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

De aceea spun că rolul unui maestru nu e de a-ți pune în cârcă noi bagaje, de data asta despre Advaita Vedanta: "Vai, am auzit că eu sunt Viața veșnică, sunt Acela care îngrop moartea în inima Vieții veșnice." Nu, nu este despre asta. Este de a scăpa de orice fel de bagaj, dă totul jos din spinare, pentru că așa este, cum am mai spus, nu ești cum e Sisif. Ești ca și cum duci în spate întregul munte Himalaya. Frumos e TOTUL; ce Prezență, nu e frumoasă?! Are ea nevoie de constructe psihologice? Toate constructele psihologice pe care le-ai acumulat de la vârsta de un an - când ai început ai acest sentiment al separării, că până atunci el nu exista - și până în acest moment, când auzi aceste cuvinte, toate pot fie date jos chiar Acum, chiar Aici. Nu te poți adresa minții într-un Satsang, eu vorbesc direct Conștiinței/Sinelui, de aceea tot ceea ce rămâne este Prezența sacră, TĂCEREA.

în EL este Aici de la începutul veacurilor și găzduiește în EL toate veșniciile, Partea 3
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Woody Allen

Allan: Cred că secretul e fiu eu însumi, să nu mai încerc te imit. E adevăratnu ești prea înalt și nici prea frumos, dar ce naiba? Sunt suficient de scund și urât ca reușesc pe cont propriu.

replică din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Rodica Elena Lupu

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena LupuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Rodica Elena Lupu

Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aș putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă că ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Cărtărescu

Sunt gelos, lua-m-ar naiba...

Sunt gelos. Știu că nu e frumos
Știu că nu-i de folos, și cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când fac baie,
când râșnesc cafeaua, când mă-ntorc prin ploaie
De la serviciu
Când ascult vreun disc cu Baniciu.

Sunt gelos când mă piaptăn și când îmi trag pantalonii
Și când apar la TV, când privescc pietonii
Ce se holbează la B. C. U.
Când văd damele din fața hotelului București, care nu spun nu
Și se duc cu băieții
Dacă primesc marafeții.

Îmi pare rău, dragoste, așa sunt, nu pot fi altfel,
Nu mă pot stăpâni să nu te văd la altul în brațe
Nu pot să-mi stăpânesc chinul ăsta interior
nu-ți fac reproșuri când vii târziu...
Mi-e frică atunci când ești prea veselă
Și m-apucă dracii când te văd amărâtă
Și mă gândesc: hait! acum a făcut-o!
Hait! A făcut-o, e clar!

Sunt gelos. Știu că nu e frumos.
Știu cât sunt de hidos, și cu toate acestea sunt gelos.
Sunt gelos când mă duc la dentist
Când vorbește la "Actualități" vreun iredentist,
Sunt gelos când facem dragoste și când dorm
Sunt gelos, enorm!
Mă gândesc că se știe și că amicii mă privesc cu milă,
Încerc te fac să te trădezi prin metode subtile,
Fac pe liberalul în probleme sexuale
Te privesc în ochi, te rog să nu mă minți,
Stau îmbufnat câte o dimineață întreagă
Și nu mai sunt eu însumi, nu mai sunt eu însumi, dragoste!

Sunt gelos când bat la mașină
Sunt gelos când îl citesc pe Musina
Sunt idiot de gelos când în Kundera toți se culcă
Cu toate, și când în decor Ioana Bulcă
recită ceva
Sunt gelos când tai un calup de halva.

Gelos când ud florile, când strănut
Bănuiala mă strânge de gât
Scenariile mă înnebunesc
Posibilitățile, probabilitățile mă aiuresc,
Sunt gelos când mănânc
Și îmi mușc unghiile și mă foiesc și plâng...

Îmi pare rău, dragoste.
Asta e.

poezie de
Adăugat de ClaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Andie: Sunt oameni care îmi oferă alinare. Când lucrurile se înrăutățesc așa cum se întâmplă mereu, pot mă bazez că o să-mi ofere un umăr pe care să plâng. Și o să mă ridice atunci când cad și o să mă țină în brațe când plâng, spunându-mio să fie bine. Sunt recunoscătoare pentru acești oameni, sunt de neprețuit... Dar există o altă categorie de oameni, la fel de importantă și de neprețuită. Sunt oamenii care mă provoacă, care mă determină să-mi depășesc limitele și care mă obligă dau dovadă de curaj. Abby Morgan a fost una dintre aceste persoane. În modul ei de a spune verde-n față, mi-a dat putere, sunt o femeie mai puternică datorită ei, mai puternică decât am crezut vreodată că aș putea fi. Ea m-a înzestrat cu acest curaj. Este unică. Nu mai este nimeni ca ea și o să o port mereu în inima mea.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine

am învățat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine

știu, știu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viața pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!

mai târziu am învățat să nu mă nasc
nici când
mă iubești
nici când mă urăști
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt

nu ți-am cerut
mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învățat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită

gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi

si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu

poate că
ele mă aud pe mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai sunt tânăr, doamnă

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aș putea fi iarăși Don Juanul care-am fost
Când trupul veștejește și putirința plânge.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaș în eros, nicum n-am fost sătul
Cât pot satisface orgoliul meu de tigru.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide și-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea crește mă-nvârt ca-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, și de pereți mă țin
Când scările cobor, că-mi scârțâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îți jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd țâțe; de vreau mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

parodie de , după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George G. Asztalos

Poem în care și lemnele gem

hei am fost și eu pe-aici era așa un du-te-vino
interminabil
între casa de cultură
casa de toleranță
și aia de nebuni

încât persista în aer
un geamăt
ca de lemne îndoite

din când in când
moartea era o treabă chiar obligatorie
mergeai undeva spășit
de unul singur
ca tragi apa
sau te scăpai pe tine
dar neapărat la modul drăgăstos
și cu toată energia
de care dispui

când eram prea obosit
de lume
ca la spart pietrii
și toate rahaturile
orice mișcare
în orice directie
mi se părea
gestul unui nebun
lihnit de foame și prostie

odihna era mama
lui Dumnezeu
pogorâtă printre pălmașii lui pește prăjit

iubeam viața cu rateuri
ne înșelam cu o tembel de bună știintă
ca în
căsătoriile din interes

toți până la unul investeam entuziaști
într-o promițătoare pierzanie
care și ea săraca
habar nu avea
ce-i cu ea pe lumea asta

ei bine nu mai reușește nici ea
tot respire din cer
nu te mai vindecă
nici de bani nici de milă
așa că te duci grămadă

nici tu cultură
nicio toleranță
nici măcar nebuni

e așa de poetic de se îndoaie și gem
chiar și lemnele
uitate grămadă

în ploaie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "!nfraRouge" de George G. Asztalos este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 7.99 lei.
Pavel Stratan

Tata mă bătea că eram rău. Dar nu-mi spunea cum să fac să nu mai fac. Cleopatra a avut tare mare noroc de bunicul ei. Dacă tata nu era așa de dur cu mine, dacă nu mă bătea așa de tare, eu nu aș fi fost așa de bun cu fiica mea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În Țara nimănui...

În Țara lui Papură Vodă,
Hoția este la modă,
Și își face de cap pe drum,
Că n-are niciun stăpân,
Parcă cu toți sunt nebuni.

Foaie verde de dai, nai,
Adevăru-le cum stai,
Cu semințele pe plai?
Nu prea mai ești necesar,
Într-o hoardă de tătari,
Căci minciuna are rang mare,
De Regină stătătoare.

Adevăr desculț pe plai
Și înțepat de spinii urii,
În nimicuri de doi bani,
Te scalzi, fără lași urme
Și strigi printre dinții rari:
Vai, de viața ta române!
Ce-ai avut și ce mai ai?
Doar prostie, în car cu grâne.

Răbdător ești tu, române!
Din vremile strămoșești,
Dar când ți se umple paharul,
Zău că nu te întrece nimeni,
Nici eroii din povești,
Răbdarea își rupe hamul,
Abia atunci, român tu ești.

poezie de (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Greșeli, schimbări și ajutor

Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.

Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut fie-așa,
N-am vrut uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.

Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

A fost în viața mea...

A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.

M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...

Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...

Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, mă ascund.

Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot -ți spun la mine rămâi.

De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, ai atunci pe-altcineva...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook