Poezia din parc

umblă prin cap din neuron
în neuron plimbată de zvelte
picioare goale de femei graffiti
se-ntoarce la mine cu regret
o scriu pe telefonul mobil
cu degetul rece grăbit să prind
toate verbele ce-mi vin pe limbă
ţin dinţii strânşi şi respir greu
printre cuvinte contemplând
limita cititorului în stele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita contemplând

oriunde cad respir
pupila fumegă în pielea palmei
fragil sărut
atroce nevoia de a-l repeta
pierderea lui
înecarea odată cu el
în carnea palidă
istovitoare cu gura în pernă
şi dinţii strânşi
simt limita
limita contemplând sufletul
în trup ca-ntr-o rană goală

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşc din căpşuna

roşie ţinută delicat în podul palmei
de aramă a epidermei cu linia vieţii
dusă la un veac şi câteva luni
dinţii ţin calea unor rime vesele
strivesc fructul cu plăcerea unui
copil bucuros de dragul bunătăţii
aroma-mi deschide un portal
păşesc dând din cap cu convingere
că merită să-i scriu o poezie frumoasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl văd

pe apollinarie cu minerva
zeiţa drept fiica lui
cum îi umblă pe scoarţa cerebrală
e raţiunea omului rău
tămăduit cu metaforele netrăite
din unghiul optuz îi văd
spărtura din cap şi dinţii prin nisip
e destinul lui zăbovind
în universul uman
muzele îl fac să scoată poezii
din întunecata zare
până la tomurile frumos aliniate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul vântului sălbatic

Ai strâns noduri de-ntuneric într-o-ncrâncenată plasă
De frustrări înghesuite printre ochiuri disperate
Să rămână-n miezul nopţii, în lumina ce se lasă
Pe sub razele de lună, libere şi goale, toate,

Să pătrundă şi să treacă vântul rece printre ele,
Să n-atingă-n zbor strânsura ce le-nchide-n colţ de lacrimi
Înroşite de rugina picăturilor de stele,
Toate - moarte şi căzute, toate - prefăcute patimi.

Trece-ntr-o vâltoare vântul, într-un şuier de blesteme,
Printre nodurile tale, plasă vrednică de milă,
Înnodată în tăcere, chinuită de dileme,
Verde-n mucegaiul nopţii, neagră sub a Lunii silă,

Rupe-a sârmelor strânsoare şi la calcă în picioare
Într-un dans nebun, sălbatic, ca în nopţile acele
Când se-arată prin poiene, goale şi atrăgătoare,
Dintr-o lume-ntunecată, nălucirile de iele.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei cu minţi ascuţite

(replică la poezia "Femei cu trupul de ceară" de Lorin Cimponeriu)

Femei cu minţi ascuţite
Umblă desculţe, se prind în hora de unire
Strigă şi fluieră până dezbină
Femei cu dinţii de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceţi vinovaţi
De furtul unor suflete îngheţate,
Va risipi voalul desprins al întregii naţiuni.

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei cu minţi ascuţite

Femei cu minţi ascuţite
Umblă desculţe, se prind în hora de unire
Strigă şi fluieră până dezbină
Femei cu dinţii de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceţi vinovaţi
De furtul unor suflete îngheţate,
Va risipi voalul desprins al întregii naţiuni.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc că mi-e totuna dacă spun sau nu şi scriu,
Ce gândesc, facebook, acuma, că e sigur că nu ştiu.
E-ntr-o pauză de masă creierul şi-un neuron
Ce mi-a mai rămas acasă, stă la versuri de planton.

catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut casă

îmi caut casă pe lună
ori pe o planetă insomniacă,
prin sistemul solar umblu
precum un inorog
cu cornul în vânt,
distanţele dispar în fugă,
sunt grăbit sub stele,
în ordinea faptelor
frigul din cotloane nu-mi dă pace,
ca de un incest mă feresc să calc pe raze,
am cu mine verbele şi toate poemele
eroilor ce ştiu că viaţă este
o farsă în culoarea roz.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri a plouat cu elefanţi

Ieri, la tine a fost furtună şi pe dinafară şi dinăuntru.
Deasupra ta s-au adunat nori cenuşii şi a plouat din ei cu elefanţi, tot cenuşii.
Au căzut din cer peste tine şi peste gândurile tale şi le-a făcut muci.
Tu te–ai supărat pe elefanţi, dar n-au nici o vină.
I-a luat şi pe ei vântul pe sus şi i-a paraşutat în mintea ta.
Au nimerit în povestea asta, nu din voia lor.
Cădeau săracii de la înălţime cu fundul în gândurile tale profunde şi ascuţite.
Unii nu se mai ridicau deloc.
Alţii se sculau cu fundul zdrobit, urlând de durere şi alergau disperaţi în toate direcţiile pe la tine prin cap, până au dărâmat tot.
Te-au ciuruit. N-a mai ramas neuron pe neuron.
Dar, ca după fiecare furtună, acum e soare.
Poţi să te apuci să reconstruieşti. O să-ţi ia ceva timp.
O gândire relxată, calată pe activităţi domestice ar fi mai potrivită.
Fără idei profunde şi chestii ascuţite, care să le rupă fundul la elefanţi.
Există reviste, există radio, există TV, ai de unde alege. În fond, ai atâta cacao în jurul tău.
Şi poate, următoarea furtună nu va mai fi daună totală.

poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

soarele nu vrea să ştie că-s lac de sudori,
aici, mai aproape de dumnezeu decât alţii,
la patru, unde te întrupezi din gând răvăşit,
ademenitoare, bună-bunuţă şi plină de graţii
şi-mi bate-n fereşti cu berbeci de văpăi
de parcă perdelele-s pară...

mi-aduc aminte de pântecu-ţi rece,
de geamătul abia desluşit
şi-mi vine de gât să strâng clipa ce mă petrece...
- e vară, râde banditul cu dinţii de foc,
în toamna-ţi de vise ia şi petrece...
cu cine,-l întreb, nu vezi că urlu-a pustiu?
- pune-ţi chiloţii în cap şi curului gol
fă-i bucuria duşului rece...

gâfâie-n draci bietul meu neuron,
se culcă la umbrele tâmplei cu limba scoasă,
pare un câine-nsetat.
percepţia-mi devine-o crevasă,
bleg ca o cârpă nu-mi pasă
de căderea în hău...

aud interfonul, (ori mi se pare?)
sar în picioare. - eşti tu?
- hâhâ.
număr în gând treptele ce la calci,
... şaizeci şi unu, şaizeci şi doi, deschid.
- că sus mai stai, mor de cald...
- dezbracă-te, tu. lasă congelatorul deschis,
aer condiţionat n-am, dă-o la naiba factură
şi vino în pat să ne răcorim amândoi
vipia de-afară, din noi...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se plimbă

pe pagină mângâind ochii
cititorului obosit de lectură
face giumbuşlucuri în speranţa
unei lumini dintr-un opaiţ veritabil
literele prind înflorituri de femei
cu busturi robuste ce atrag
bieţii iubitori de frumos
versul curge stăpânit sub nasul
care-şi asumă riscul să poarte
o lacrimă pornită pe un drum
întortocheat în evitarea unui coş

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plouă cu dansatoare în cabaretul minţii
Iar pleoapele-şi ridică fusta lor
cu dinţii strânşi mi se holbează dinţii
în inima din mine
dormitor...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 50 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vaza de lut
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

50 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
50 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a aşezat într-o vază de lut...
şi eu îi privesc ca pe nişte cireşi încăpăţânaţi,
ce încă ţin la florile lor.

54 de file se aud foşnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămiţaţi şi prelinşi
printre dinţii firavi ai ierbii.

Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Eşti îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâşie de soare în fereastră...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găleata goală

era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
şi apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu minţile pierdute
revenea la bloc ţinând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câţiva metri de intrare
privea disperată în jur

găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puţul
unde clipocea apa cu bucurie

găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-ţi dai seama că eşti penibil, nu-ţi ajunge un singur neuron.

George Budoi în Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii, după ce că n-au decât un neuron, nu-l au nici pe ăla acasă.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (10 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cuvintelor

a început după ce au ieşit
de la şcoală
şi ţin
până la închiderea şcolilor
din diferite motive

oamenii umblă muţi
pe străzi sau prin case
cuvintele au murit pentru ei

învăţătoarea închide catalogul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!