Arborii și-au dat foc...
Arborii și-au dat foc.
Stelele-și dau binețe,
risipite prin cer și fânețe.
Zdrențe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Fețe și cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- citate de Ion Caraion despre vânt
- poezii despre timp
- citate de Ion Caraion despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre foc
- poezii despre copaci
- citate de Ion Caraion despre copaci
- poezii despre Pământ
Citate similare
Mirare
s-a născut o mirare
în cutele cămășii cu mâneci suflecate
lăsându-se asurzită de tropotul miresmelor uitate.
cu aer în buzunare,
inima peticită prin colțuri,
plete-n vânt,
o modelare rotundă a destrămării
apleacă pereții într-o gravitație sigură.
din cuburi de gheață sar cuvintele colorând aerul roz,
cea mai dulce literă îndulcește cafeaua.
iadul și raiul au aceeași tărie de împietrire și despietrire
a sentimentului pârguit între buzele mirate.
pământul exersează din nou mersul în cosmos
deschizând o altă poartă.
îmi umblă prin cenușă o trezire adormită din existență,
niciun gol de cuvinte,
lumina nespartă picură domol
deșteptând elegii eterne.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aer
- poezii despre uitare
- poezii despre superlative
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre somn
Între cer și pământ
Cutreier dimineața pe câmpuri.
Pământul e negru, crăpat
Și trist că-i nelucrat de ani,
Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat.
Și cerul a pierdut din albastru,
Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele,
Sunt semne că toate se schimbă
Din câte au fost bune în rele.
Copii rătăcesc fără vrere
Aiurea dezbrăcați și desculți,
Iar seara ispitesc pe bunici
"Ce noutăți mai știu de părinți?"
Nu mi-am găsit timp și nu pot,
Când legile le cunoaștem cum sunt,
Să dau un răspuns atâtor copii,
Care se roagă la Cer îngenunchiați pe Pământ.
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre rouă, poezii despre nuditate, poezii despre negru sau poezii despre legi
Abis I
Sunt piatra care se rostogolește.
Am fost la bâlciul prorocirilor și
m-am tăvălit prin iarba dresorilor de vorbe.
Știu durerea din ochii
întorși ca să-și mănânce lacrimile.
Apa s-a mai zbenguit printre păstrăvi.
Vântul a mai zăbovit pe la porți.
Te întorci în tine.
Te închizi în morți.
Ești piatra care se rostogolește.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păstrăvi, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi, poezii despre mâncare, poezii despre moarte, poezii despre durere sau poezii despre apă
Între două respirații
pe aici n-a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătățile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristețe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieți
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniștea
nu mai e nimeni
mă agăț de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaș de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
pornește un nou început
urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere
tălpile miros a iarbă
între cele două respirații
se joacă un copil
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre viață sau poezii despre spaimă
O, Iubire plină de transfigurare! artele frumoase sunt copilele tale; tu ai călăuzit întâia oară pe pământ sfânta poezie, singura hrană a sufletelor nobile, care trimit din singurătate cântul lor dumnezeiesc celor mai îndepărtate generații, îndemnându-le prin cuvinte și gânduri, inspirate de cer, la fapte glorioase; tu aprinzi din nou în inimile noastre singura virtute folositoare muritorilor, Tu ești Mila care aruncă uneori o umbră de surâs pe buzele nefericitului condamnat la suferință și tu faci să renască fără încetare puterea cea divină și zămislitoare a ființelor, fără de care totul ar fi haos și moarte. Dacă ne-ai părăsi, tu, iubire, Pământul ar ajunge neroditor; viețuitoarele ar fi vrăjmașe între ele; soarele foc vătămător, iar lumea jale, spaimă și distrugere universală.
citat clasic din Ugo Foscolo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre suferință, citate despre spaimă, citate despre singurătate, citate despre sfinți, citate despre poezie, citate despre moarte, citate despre iubire, citate despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Astăzi nu mai există nicio diferență între prinț și cerșetor. Amândoi umblă cu zdrențe.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prezent, citate despre existență sau citate despre cerșetorie
Tăcere
am strâns gheața de pe chipul iernii
și-am aruncat-o
înapoi
spre un Decembrie
timp proscris
simt durerea nopții cum mă strânge
în clește, încă o zi
încă un ieri
o fereastră din mine a rămas lumină
întoarsă spre cer
astăzi norii picură așchii, prea subțiri
ca trupul să-mi mai poată simți
amintirea îngropată în zidul tăcerii
privesc cum cad secundele și pictează timpul
înspre trecut, cu mine
nu mai sunt nici măcar iarna să-ngheț
la capătul unui drum închis
pe câmp aleargă vântul, strigând a pustiu
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre iarnă, poezii despre secunde, poezii despre prezent sau poezii despre pictură
În armonii de vis
nu mă cert cu norii nu mă cert cu vântul
răcoresc pământul când arșița e mare
eu m-am legat de cer și îi ofer cuvântul
cel mai de preț în viață sursă de alinare.
culeg sentimente ca pe un snop de spice
le-nmănunchez în versuri de amploare
din extazul zilei vreau să nu mai pice
l-am ridicat pe culmi aproape de soare.
mi-am dat inima iubirii bate în magic ritm
emoții curg prin sânge ca pârâul de munte
timpul îmi e prieten cu sacru algoritm
pune cununi de lumină pe tâmple pe frunte.
s-a cuibărit în mine misterul unui istm
un Paradis exotic am construit în minte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre ritm sau poezii despre rai
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet sau poezii despre stânci
E toamnă
Toamna cutreieră pământul.
Din frunză cântă-acuma vântul.
Pe cer, norii se adună
Ca să plângă împreună.
Soarele palid apare
Doar pe la amiaza mare.
Câmpia se pustiește,
Pădurea se desfrunzește,
Pomii și-au scuturat rodul,
Cereale umplu podul.
În grajduri, bine-îngrijite,
Vitele-s adăpostite.
Vrăbii caută căldură
Ascunzându-se în șură.
Vremea tot mai răcoroasă
Adună copiii-n casă.
poezie de Dumitru Delcă (11 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vrăbii, poezii despre păduri, poezii despre poduri, poezii despre plâns, poezii despre miezul zilei sau poezii despre frunze
Râul sinucigaș
Mi-au pus flacăra în lanțuri
rugul l-au legat de foc
de-au fugit norii prin șanțuri
nasul lor să aibă loc
Rugul l-au legat de foc
însăși viața-i face vânt
și ca să aibă noroc
la stele nu stau la rând
Însăși viața-mi face vânt
norii stau pitiți prin șanțuri
eu mai ard într-un cuvânt
facăra n-o am în lanțuri
Iar ca să vă facă loc
viața se aruncă-n foc
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre noroc sau poezii despre nas
VERDE!!!
Din pământul reavăn, moale,
Printre frunze putrezite,
Periuțe înverzite
Și-au scos colții triumfale.
€
Și-au văzut în jur, pe vale,
Albe și neprihănite,
Tot din pământ nou ivite,
Cupole cu trei petale.
€
Iar mai jos, pe deal, la poale,
Viorele-n mov gătite,
De soarele cald zorite,
Din frunziș dau să se scoale.
€
Pe lujeri urcând agale,
Furnicuțe pricăjite
Muncesc neprecupețite,
S-adune gustări frugale.
€
Sub frunzișul cald și moale,
Bondari cu aripi zburlite
Umblă după saprofite,
Delicioase trufandale.
€
Iar de sus din lumi astrale,
Sfântul soare le transmite
Raze calde, aurite,
Printre frunze și petale.
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre Soare, poezii despre văi, poezii despre sfinți, poezii despre promisiuni, poezii despre muncă, poezii despre furnici sau poezii despre aur
Plimbarea noastră în amurg
Plimbarea noastră în amurg
N-a mai stârnit vâlvă în foburg
Lăsăm în urmă pete de tristețe
Și plopi care ne dau binețe
Aceeași veche panoramă
Din cartierul de aramă
Cu internatul și cantina,
Cu străzi pe care umblă carantina
Chioșcul bătrân cu ilustrate
Și oameni care cumpără în rate
Bucurii cu lipsă la cântar
Și vodcă proastă la pahar
Cu sărăcia-n haine noi
În care parcă nu mai suntem noi
Cu gratitudini și obediențe
Că alții fac pe noi experiențe;
Cu surogate și pastile
Plătim și biruri, ni se iau din zile,
Și peste noi încet se lasă
O tăcere care ne apasă
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vestimentație, poezii despre prostie, poezii despre plimbare, poezii despre plată sau poezii despre bătrânețe
Trib XVII
Trib XVII - Ion Caraion
Adăugat de: Gerra Orivera
Unii au plecat pe o potecă alții pe alta
fuseseră două poteci
noi ne-am înmulțit ei nu s-au înmulțit
sau ei s-au înmulțit sau noi sau ei sau
și fiecare am schimbat numele lucrurilor, zeilor
împrejurărilor
fără să schimbăm împrejurările, lucrurile, zeii
oul tot ou copiii tot copii
seara și dimineața tot seară și dimineață
acum în loc de copaci și fiare, de-ntuneric și frică
erau copaci și fiare, întuneric și frică
acum în loc de pădure era pădure în loc de minciună
era minciună
în loc de conserve erau conserve
ei au făcut lumină din uitare
noi am făcut din amintire
iar din lumini și unii și alții am făcut foc
și cărbune pe urmă
și pe urmă am făcut întuneric
amintirea: întuneric
pe alte două poteci, care nu mai erau cele dintâi,
nesiguri străini orbecăind
ne-am reîntors în pădure
unde toate potecile se-ncolăciră într-un ghem enorm
și unde ne aștepta zeul
ha! ha! ha! ha! ha! ha!
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre amintiri, poezii despre întuneric sau poezii despre minciună
Toamnă de aramă
E toamna-mbrăcară-n aramă,
Copacii au freza vâlvoi
În vântul suflând melodramă,
Asudă pământul de ploi.
E toamna mereu mai bătrână
Din munte coboară stihii
Iar norii cu straie de lână
Au tâmple deja argintii.
Nici soarele galben-lămâie
Nu pare a fi prea voios,
Dă iarna prin cer cu tămâie
Să fie omătul pufos.
În sobe începe să joace
Prin lemne un foc jucăuș,
Ne trecem ușor în cojoace
Cum poartă de-o viață Lăbuș.
Se face o noapte senină,
Sclipește a brumă pe jos,
Să vină o vară-lumină
Că frigu-i atât de tăios!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vinovăție, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre munți
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre gură sau poezii despre fum
Port sângele
ca o sevă complicată în mine
umblă cuvintele libere de poezii
scot capul din vene la vederea
formulelor empirice care-mi scapă
este descumpănit când trece
prin inima putrezită de dragoste
ar putea umple câteva damigene
de un roșu întârziat o secundă
prin tomurile cu obsesii mărunte
sau ar fi bun pentru transfuzii
între spațiu și timp așteptând
un sânge resemnat în propriul nimb
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre roșu, poezii despre poezie, poezii despre libertate, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Ochii ei
ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.
există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.
ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor
ce-nnegresc zarea...
atâta singurătate
e-n aur,
încât luna
nu mai e lună,
femeia trece pe lângă mine
ca un tren de noapte,
lăsând,
în loc de fum,
parfumul
părului ei incendiat...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sunet sau poezii despre păr
Paharul
îi dau apă unui pahar...
de sete
gratis
îl plimb între degete
apoi îi sărut marginea
cu buzele deschise
Când ajunge gol
mă gândesc la tine
îl împachetez chem poșta
și îi dau adresa ta -
buzele mele ți le trimit amprentate
să le săruți
înainte ca paharul
să fie din nou gol
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre poștă sau poezii despre degete
Ultimul centaur
În ziua din urmă zori, din loc în loc,
Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată
Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată,
Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc.
Tăriile topiră nepotrivitul bloc...
Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată
Porni în melc de abur, pe când, dezgărdinată,
Se lămurea din noapte o inimă de foc.
Statornic gâde, Umbra mâner masiv și dâre
Căzu peste jeratec cu grelele satâre,
Și luminosul bulgăr îl despică, felii.
Pământul ațipește. Răzleț, nici un centaur,
Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii
În zăcăminte sună filoanele-i de aur.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre ger