Ultimul centaur
În ziua din urmă zori, din loc în loc,
Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată
Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată,
Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc.
Tăriile topiră nepotrivitul bloc...
Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată
Porni în melc de abur, pe când, dezgărdinată,
Se lămurea din noapte o inimă de foc.
Statornic gâde, Umbra mâner masiv și dâre
Căzu peste jeratec cu grelele satâre,
Și luminosul bulgăr îl despică, felii.
Pământul ațipește. Răzleț, nici un centaur,
Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii
În zăcăminte sună filoanele-i de aur.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre seară
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre ger
- poezii despre foc
Citate similare
Gânduri înaripate
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureșe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.
privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.
nopți de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăștie miresme în eter.
stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre must sau poezii despre modeling
Gânduri peste timp
Tăcerile care ajung spre seară
pe-o umbră de uitare-ntârziată
mă țin lângă fereastra încărcată
cu gândurile-ntoarse de afară.
Revin acum mai obosite-n casă
să-mi tulbure tăcerea regăsită
cu bocete ascunse de-o ursită
în lungile regrete ce m-apasă.
Ieșite-acum din muta neuitare,
lăsată pe o margine de dună,
pe muchia ferestrei se adună
când soarele se duce la culcare.
Din buza nopții vântul le ridică,
cu tolbele-ncărcate de păcate,
să le aducă din trecut pe toate
când flacăra în sobă se despică.
Poveștile-ascultate mă-nfioară
cu armonii aduse peste vreme
din versurile scrise în poeme
cu notele găsite-ntr-o ghitară.
Adorm târziu tăciunii în cenușă
se rupe-n sobă flacăra tăiată
când glasul tău se-aude deodată
în vântul care intră pe sub ușă.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre somn
Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre vorbire, poezii despre virginitate sau poezii despre viață
Rondel de(loc)
Am loc în tine cu pantofi cu toc
Și pardesiu din piele naturală.
Cu fițe și figuri, cu tot am loc
Și spațiu de o ceartă conjugală.
E totul scris, iubirea mea totală!
Picior peste picior, mai trag un foc.
Am loc în tine cu pantofi cu toc
Și pardesiu din piele naturală.
Când ziua crapă-n zori și hai noroc!
De toamnă ruginită și nasoală
Ce-i pică frunza-n vin prin cozoroc...
Eu mă așez de-o eră hibernală
La tine-n suflet... cu pantofi cu toc.
rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre pantofi cu toc
- poezii despre noroc
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre prăpăstii
Amor târziu
S-a măritat Lila
Cu domnul Jumară
Ea e ca zambila
El trage să moară
Și-n a nunții noapte
În loc de scântei
El vorbea în șoapte
La urechea ei
Ești izvor de apă
Fulger ce despică
Dar mortul din groapă
Nu se mai ridică
poligramă de Marian Scoreț
Adăugat de Marian Scoreț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre moarte, epigrame despre zambile, epigrame despre urechi, epigrame despre nuntă, epigrame despre noapte sau epigrame despre apă
Aripi frânte
Într-un havuz de gânduri și-ntrebări
mă pierd pe drumul, rătăcind spre tine
și-mi pare că de nicăieri
curg șoapte line...
Am vrut să retrăiesc mirarea
de-a-ntinde zboruri selenare
spre stele și spre soare,
dar aripi frânte mi-au crescut
din sufletu-mi rănit
și-am obosit...
Roind din întuneric spre lumină fadă,
mi-a curs o lacrimă de sânge
din inima-mi nomadă
și-n spulberări de vise neîmplinite
m-a năpădit cântarea durerii
infinite...
Am încercat din clipe efemere
să mai țes mistere,
dar prea se-nalță un târziu de mâine,
fără noimă,
ce va săpa în mine dorul
de unica ta formă...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre durere
Recensământ
La gura fântânii de ieri și de azi,
Îmi farmec auzul cu basme din brazi,
Mi-astâmpăr dar setea și foamea o-alin
Cu rostiri din străbuni pe scoarță de pin;
Pe-o prispă de humă mâncată de timp
Încolțesc amintiri cu câte un ghimp,
Iar din streșini se scurg clipitele-n stropi,
Mai oprindu-le-n loc un freamăt de plopi;
Odăi măturate cu vorbe de duh,
Opaițe-aprinse cu dor din văzduh,
În ungher icoană al gândului dar,
Mai hodin apusul pe foi de stejar;
Cu roua de mâine în zori mă clătesc,
Aleg o potecă spre care pornesc,
Văd codrii pe-alocuri plini de ferestre,
Toate-acestea îmi nasc lada de zestre.
poezie de Vasile Zamolxeanu (11 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre rouă, poezii despre păduri, poezii despre prezent sau poezii despre naștere
Dunărea era tulbure, în asfințit se rupeau felii de foc, miroseaa plop și a salcie, pământul se așternea întunecat spre fundul câmpiei, cerul sclipea înfășurat într-un abur de negură.
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre foc, citate despre abur, citate despre Pământ, citate despre Dunăre sau citate de Fănuș Neagu despre Dunăre
În zori
e seară în lume
adoarme frunzișul în crânguri
se scutură amotimpuri în vremuri de tină
o mierlă mai cântă pe ramuri
se miscă ace de ceasornic în cer
mișcări pure
se închide o clipă în somnul de gală
o frunză a căzut în palma uitării
căutam în lume, a vieții aromă
văzduhul plutea în ani peste ape
se adunau amintiri, mai trecea un timp pe sub pleoape
în zori, copacii își deschid coroana spre zare
în cuiburi, păsări vin să adoarmă
ce lung este drumul spre casă
dansează clipa în zbor peste mare
se răspândește în jur abur de soare
se aprind mesteceni în crâng
stol de grauri, foc de aur
cântă copacul cu limbile de foc
un pom, o pasăre și un zbor
ard flăcări pe cer
pe jos, frunza se lasă
noaptea a plecat să se culce
inima crește
a iubire, a visare...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre păsări sau poezii despre frunze
Neuitarea din vis
Se lasă-nserarea și focul din vatră
pictează cu umbre povești pe tavan,
rafale de vânt rătăcesc prin polatră
cu caii-nhămați la un mitic rădvan.
I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,
bătând din copite în pragul de lemn,
dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,
le taie elanul c-un aspru consemn.
Și parcă aud din trecut o chemare,
trecând peste mine pe aripi de dor,
scăldat în parfum de cireșe amare
rămas în memorii neșterse de zbor.
A fost doar o clipă ivită spre seară,
la margini de visuri venite ad-hoc,
când doru-ncepuse să cânte afară
prin fanta tăiată-ntr-un magic ghioc.
Simțeam că-l alungă o iarnă haină
ascunsă sub mantii de nori cenușii,
întinși fără margini pe bolta senină,
când încă voiam din trecut să revii.
Dar vântul iesind răzvrătit din polatră,
cu trupu-i fluid alergând spre abis,
striga peste umăr, cu-o voce speriată,
a fost doar un vis... rătăcind peste vis!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sperieturi sau poezii despre pictură
Moldoveanca
Pe străzile Genevei,
Prin zori în deșteptare,
Apare o statură,
O moldoveancă-n floare!
Și bus-ul, și, chiar tram-ul
Stau amuțite-n loc,
Mă rog, că trece fata,
Dând la pedale foc.
Și nici, măcar, sirena,
Al dracului de tren,
Nu-i poate închide gura
Când Ea își are un țel!
Căci o așteaptă munca
Și timp nu-i de popas,
Veghează telefonul,
De la copil un glas!..
Din noapte până-n noapte
Nu-i decât furnicuță,
Muncește și adună
Avere-n pestelcuță!
Iar ziua când e mare
Și-i bate raza-n față,
E o copilă dulce,
Cât ziua de măreață!...
Zâmbind, adie a fragă...
Prin lacrimă pășește,
De-și vede mama dragă,
Copiii până-n creștet!
Și, cum să facă oare,
Cum să se rupă-n două:
Să stea cu ei la masă,
Ori să îi scalde-n rouă?!
Și ar pleca, chiar, mâine
La casa ce o cheamă,
Dar... cine să rămână,
Să deie din pedale?!
O lacrimă-i coboară...
Dând la pedale foc:
Nu-i voie să ne plângem!
Timpul nu stă pe loc!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre trenuri, poezii despre telefon, poezii despre plâns sau poezii despre muncă
La patru și zece
Încă o noapte trecută
La patru și zece în zori
Duce vântul spre munte ninsori
Ca dezastrul o bancrută
Și deodată parcă-s furii:
Încăperea ca un blitz
O străbate un chiț-chiț
După cele de-ale gurii
Eu nici ziua nu găsesc
În cămara de rezervă
Nici măcar câte o conservă
Rătăcită nefiresc
Speriați că fiecărui
Teamă-i e unul de altul:
Mă' Chiț-chiț tu dai asaltul
Când mă pregăteam să vărui?
Ia și tu din raft o carte
Care poate n-ai citit-o
Că vine anticarul din Quito
Și o duce în altă parte.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre munți, poezii despre gură sau poezii despre cărți
Marele Lup Alb
Își pune regina cunună,
Cereasca ei față stă-n loc.
Dar codrii sub geruri răsună,
De lupi care urlă... E foc...
În ochii lor arde jăratic...
E noaptea de Sfântul Andrei.
Mertic ei așteaptă... Extatic,
E vrajă și lege-ntre ei.
Iar Marele Lup îi conduce...
E alb și frumos, ca un zeu.
Spre codrii albaștri îi duce...
Trecutul se-ntoarce mereu...
Totemul din urmă veghează,
Din Dacia Mare, descânt.
Istoria veșnic e trează,
Cât fi-vom români pe pământ...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre sfinți, poezii despre ochi, poezii despre monarhie sau poezii despre istorie
Pe cer ghemotoace de lana
pe cer ghemotoace de lâna
ca turme de nori în mișcare
se trec înspre zarea ce-ngână
amurg cu apusul de soare
cerșește natura amarnic
veșmântul croit din omături
privește cortegiul zadarnic
și-adoarme-n cernitele-i pături
în noapte se roagă ca vântul
să-mpingă din urmă spre ea
ciopoare ce-acopăr pământul
cu voaluri cernute de nea
spre zi năzuința își pierde
când zorii pictează uitare
azur peste palidu-i verde
răspuns la nocturna-i visare
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre natură sau poezii despre mișcare
Arborii și-au dat foc...
Arborii și-au dat foc.
Stelele-și dau binețe,
risipite prin cer și fânețe.
Zdrențe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Fețe și cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Caraion despre vânt, citate de Ion Caraion despre timp, citate de Ion Caraion despre copaci sau poezii despre Pământ
Reverie matinală
Vin zânele nopții, din visuri astrale,
să-și lase bagajele-n camere goale,
târziu, către ziuă, când zori-n derivă
adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,
iar somnul, venit pe cărări neumblate,
ar vrea să mă vadă plecând din cetate.
Îmi toarnă otravă din nori de cenușă
când ziua grăbită îmi bate la ușă,
iar zânele nopții, déjà dezbrăcate,
aleargă spre scară, cu hainele-n spate
să prindă din urmă o rază de lună,
rămasă o clipă pe vâful de dună,
să plece-mpreună când ziua apare
din zorii veniți să se scalde în mare.
Mâhnit, eu le rog să rămână în casă,
din stiva de cărți să aducă pe masă
doar una mai veche, citită-nainte,
din care luasem mai multe cuvinte,
să am de rezervă de-oi scrie poeme
cu fostele mele iubite boeme,
vestite amante de alții trădate,
găsind, printre vorbe, motive ciudate.
Dar zânele bune, din visul de noapte,
plecate spre ușă, îmi lasă doar șoapte,
pe muchii de verbe de pus în poeme
cu versuri banale, dar rime supreme.
Doar zâna cea mică, rămasă la urmă,
privea peste umăr cum visul se curmă,
dar ziua cea nouă, intrând pe fereastră,
crezând că e floare, a pus-o-ntr-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 06.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre trădare sau poezii despre tristețe
Reverie Matinală
Vin zânele nopții, din visuri astrale,
să-și lase bagajele-n camere goale,
târziu, către ziuă, când zori-n derivă
adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,
iar somnul, venit pe cărări neumblate,
ar vrea să mă vadă plecând din cetate.
Îmi toarnă otravă din nori de cenușă
când ziua grăbită îmi bate la ușă,
iar zânele nopții, déjà dezbrăcate,
aleargă spre scară, cu hainele-n spate
să prindă din urmă o rază de lună,
rămasă o clipă pe vârful de dună,
să plece-mpreună când ziua apare
din zorii veniți să se scalde în mare.
Mâhnit, eu le rog să rămână în casă,
din stiva de cărți să aducă pe masă
doar una mai veche, citită-nainte,
din care luasem mai multe cuvinte,
să am de rezervă de-oi scrie poeme
cu fostele mele iubite boeme,
vestite amante de alții trădate,
găsind, printre vorbe, motive ciudate.
Dar zânele bune, din visul de noapte,
plecate spre ușă, îmi lasă doar șoapte,
pe muchii de verbe de pus în poeme
cu versuri banale, dar rime supreme.
Doar zâna cea mică, rămasă la urmă,
privea peste umăr cum visul se curmă,
dar ziua cea nouă, intrând pe fereastră,
crezând că e floare, a pus-o-ntr-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Când se lasă roua, de cu zori
Și-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colț de iarbă veșnic verde.
Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toți norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimați veghează
Peste munți, păduri și peste ape.
Când pământul stă o clipă-n loc
Și se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de brațe numai mie.
Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoiește luna toți pereții,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineții.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neuitarea din vis
Se lasă-nserarea și focul din vatră
pictează cu umbre povești pe tavan,
rafale de vânt rătăcesc prin polatră
cu caii-nhămați la un mitic rădvan.
I-aud cum nechează la ușa-ncuiată
bătând din copite în pragul de lemn
dar vântul, rotindu-se loc, deodată,
le taie elanul c-un aspru consemn.
Și parcă aud din trecut o chemare
trecând peste mine pe aripi de dor
scăldate-n parfum de cireșe amare
rămas în memorii neșterse de zbor.
A fost doar o clipă ivită spre seară
la margini de visuri venite ad-hoc
când doru-ncepuse să cânte afară
prin fanta tăiată-ntr-un magic ghioc.
Simțeam că-l alungă o iarnă haină
ascunsă sub mantii de nori cenușii,
întinși fără margini pe bolta senină,
când încă-așteptam din trecut să revii.
Dar vântul rămas în polatră pe loc,
purtând neuitarea desprinsă din vis,
șoptea că trecutul pe care-l invoc
rămâne la poarta tăcerii proscris.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!