Toamnă de aramă
E toamna-mbrăcară-n aramă,
Copacii au freza vâlvoi
În vântul suflând melodramă,
Asudă pământul de ploi.
E toamna mereu mai bătrână
Din munte coboară stihii
Iar norii cu straie de lână
Au tâmple deja argintii.
Nici soarele galben-lămâie
Nu pare a fi prea voios,
Dă iarna prin cer cu tămâie
Să fie omătul pufos.
În sobe începe să joace
Prin lemne un foc jucăuș,
Ne trecem ușor în cojoace
Cum poartă de-o viață Lăbuș.
Se face o noapte senină,
Sclipește a brumă pe jos,
Să vină o vară-lumină
Că frigu-i atât de tăios!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.