Între cer și pământ
Cutreier dimineața pe câmpuri.
Pământul e negru, crăpat
Și trist că-i nelucrat de ani,
Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat.
Și cerul a pierdut din albastru,
Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele,
Sunt semne că toate se schimbă
Din câte au fost bune în rele.
Copii rătăcesc fără vrere
Aiurea dezbrăcați și desculți,
Iar seara ispitesc pe bunici
"Ce noutăți mai știu de părinți?"
Nu mi-am găsit timp și nu pot,
Când legile le cunoaștem cum sunt,
Să dau un răspuns atâtor copii,
Care se roagă la Cer îngenunchiați pe Pământ.
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre rouă
- poezii despre nuditate
- poezii despre negru
- poezii despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.