Azi, aici, acum
Geamănă cu ieri, ziua-și vrea hotare,
a schimbare vântul fluier-o cântare,
primăvara-și duce carele cu floare,
ghemelor de griji le dă resemnare,
viața, ca un râu, urcă înspre zare,
Pale, nisipoase gânduri măgulește,
spală călimării zdrențele de mâl,
gropi de amintiri le mai șlefuiește,
pietrelor tăcute rupe vechi sigil,
sufletului inul palid înălbește...
Și plutesc-n aval cu săgeți destine,
peste dirijate diguri de-ntristare,
las în urmă malul stors de mărăcine,
curgă pe alături nori de disperare,
valuri de iubire urc spre zări senine.
Știu, că orice râu îl așteaptă Marea,
poeziei umplu palmele cu soare,
de la frunză-nvăț câtă e răbdarea,
sfânta dăruire mi-o șoptesc ogoare,
azi, aici, acum clipei sorb splendoarea!
Amazonul fast mi-e doar o-ncântare,
Orice râu își are partea sa, de Mare...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre schimbare
- poezii despre râuri
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tristețe de primăvară
Iți las ție clipa dulce să-ți ofere alinare
Și ce-a fost, în amintire, eu îți las cu resemnare.
Bucuroasă privesc viața, un spectacol inedit
Din care am stors poeme și lacrimi la infinit.
Iți las zâmbetul de floare și parfumul sideral,
Nopți bântuite de griji și de dorul infernal,
Amintirea clipei mele și a șoaptelor de-amor,
Zile bune și senine, tot cu dragoste și dor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre amintiri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
Mister... de râu
Oricâte explicații aș avea,
-din cărți citite, știință câștigată-
când stau pe mal și îl privesc cum curge,
cum malurile-n piatră și în mâl distruge...
E peste logică, de unde atâta apă?
Am creierul, un labirint de cursuri, o rețea!
Mă uit în zare, în aval,
la crețul cafeniu, învolburat continu
ce pleacă-n nesfârșit și amontele-i ia locul.
Ah, Doamne, de ce nu-s la fel, nu am norocul
să fiu mereu un început, "remake"-ul rectiliniu?!
... Sunt lung, la fel de lung, sunt un imponderal!
Întrezăresc petrecerile-i multe
în care-s poate, doar infimă moleculă
din nesfârșitu-i debit veșnic susurând,
ce umple mări, oceane, care-i sunt mormânt;
cum locu-mi va fi luat, d-un ou, morulă, o gastrulă...
Oh, cum nimic nu știu, din științele oculte?!
Nu știu, e static, mișcă, pleacă, vine;
stau împietrit pe malul cu miresme
de iarbă-n spic, cu izuri fin mirositoare
amestec de sublim, de fân în floare,
cu gând la îmbăierile bunicii, cu aghiesme...
Tresar, un fulger viu, în tunet intervine!
Sunt culme de lanț trofic negreșit
și-aș vrea să fiu, o cameră de luat vederi;
retina, s-am peliculă de film și poză
să o transmit umanității, zilnic, doză...
Mesaj-aș da în viitor, de ieri, drept mângâieri...
Să stau, să dorm, să mă curg RÂU, la infinit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre știință, poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre ocean sau poezii despre noroc
Prognoza meteo
mâine voi fi acolo
indiferent de orice obicei al clipei
în ultima vreme m-am trezit mai târziu
pe malul unui râu ultimul vis în floarea vârstei
căuta un adăpost pentru sentimente
tocmai acum
când voiam să-i întind mâna
luciul apei ne-a înecat orice speranță
de a ne salva nopțile
aici
natura poartă rochia de primăvară
croită de adieri ivite dinspre salcâmii înfloriți
ascult horoscopul
viitorul găsit pare la fel de somnoros
într-un ciob de oglindă
în zațul din ceașcă văd numai cărări
înzăpezite, valuri de umbre cu spini,
din aburi și fum zborul
păsările cerului cântă fericirea
și în timpul cuvintelor
cu nori de ploaie
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre vârstă sau poezii despre visare
Sonetul râului uitat de timp
- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viață fără frâuri
Când prin lume-am colindat,
Râu cu apă de cristal
Și cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neștiutul din aval?
Unde mergi, când tu nu știi
Dacă-n față ai și-s grele
Toate stâncile acele?
- Eu nu știu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca și timpul celor vii.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre stânci, poezii despre munți sau poezii despre apă
Sunt un pod
Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nțeleg,
Dar și tu seama dă-ți.
Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei triști,
Către tine mereu,
Insă tu nu exiști.
Nu-nțelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig și urât,
Sint greoi și sunt fix,
Sunt un pod și atât.
Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.
Și deodată-nțeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei triști
Mă cuprind și tresar.
Tu simți tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau și-l ascult.
Și dau parcă ecou
Și vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.
Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot șters.
Dar tu nu ești pe mal,
Dar tu nu ești cu ei,
Dar tu nu mă strivești,
Tu mă ții și mă bei.
Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, ești un râu,
Ești un râu, sunt un pod.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre fier
Mestecenii
Pe mal de râu mestecenii plângeau
stând aplecați spre apa-nvolburată,
iar frunzele șoptind îmi aminteau
că ne-am iubit la umbra lor odată.
Și azi mai stau pe malul povârnit
sub crengile cu frunze dantelate,
dar soarele, mergând spre asfințit,
mi-aduce-n gând doar clipele ratate.
Din drumul lor să le întorc aș vrea,
căci m-asaltează-n fiecare seară
cu amintiri pierdute undeva -
la marginile unei nopți de vară.
Ce mult aș vrea să te revăd pe mal
sub crengile aplecate înspre apă -
să te cuprind cu același ritual
cum numai râul poate să-l priceapă!
Dacă te-ntorci acum, nu-i prea târziu,
ne vom scălda sub razele de lună,
mestecenii din luminiș ne știu
din ramuri verzi ne-or împleti cunună!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre crengi, poezii despre verde, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre iubire
Poem întru lauda ciclului
dacă există un râu
mai frumos decât acesta,
aprins ca sângele
roșu de la marginile lunii dacă
există un râu
mai credincios decât acesta
revenind lună de lună
la aceeași deltă dacă
există un râu
mai temerar decât acesta
venind si venind într-un talaz
de patimă, de durere dacă
există un râu
mai imemorial decât acesta
fiică a evei
mamă a lui cain și a lui abel dacă există în
univers un asemenea râu dacă
există undeva o apă
mai viguroasă decât această apă
sălbatică
roagă-te ca ea să curgă deopotrivă
prin toate animalele
frumoase și credincioase și străvechi
și femele și brave
poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre frumusețe, poezii despre zoologie, poezii despre sânge, poezii despre roșu sau poezii despre mamă
Ora potrivită
Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor să te audă dar tu taci.
Plecată ești, se simte depărtarea,
și umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate la apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când șoaptele vrăjite ți le-ascult.
Te-aștept acum e ora potrivită
din necuprins de zări aș vrea să te ivești,
să-ți sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minți cu-aceleași vechi povești.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre trup și suflet sau poezii despre toamnă
Ora potrivită
Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor să te audă dar tu taci.
Plecată ești, se simte depărtarea,
și umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate în apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când șoaptele vrăjite ți le-ascult.
Te-aștept acum e ora potrivită
din necuprins de zări aș vrea să te ivești,
să-ți sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minți cu-aceleași vechi povești.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi piatră de pe râu...
Spune-mi stâncă cum de poți să nu plângi când bate vântul și te calcă în picioare și zăpada și pământul?
Nu te-am auzit țipând, nici n-ai blestemat destinul, că n-ai lacrimă și gând și nu știi ce e veninul.
Nici iubirea nu o știi, nu o simți, când floarea stâncii își înfige rădăcini chiar în colții tăi, adâncii...
Ploile te spală-ades, vremea te mai șlefuiește, dar tu taci cu înțeles, cum, pe mal, tace un pește...
Nu te răzvrătești când pași te lovesc cu dușmănie, stai cuminte și ne lași să dăm drumul la furie...
Pe sub ape te răsfeți, când te mângâie izvorul, ai atât de multe vieți, dar nu știi ce-nseamnă dorul...
Știu, că în tăcerea ta, șisturi cristaline cântă și numai tăcerea mea, în tăcere îți cuvântă...
Noi ne-asemănăm cumva,-n miezul tău dospesc cuvinte, cum în poezia mea sunt tăceri ce știu s-alinte...
Și răbdăm orice sudalmă, orice gând de neiertare, doar că tu nu simți nimic și pe mine-orice mă doare...
De-aș fi piatră de pe râu, aș avea o veșnicie să-mi țin versurile-n frâu, să rămână-n poezie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț
Romanța fumătorului
Mi-e dor de lunci, de văi, de dealuri,
De-un râu c-un glas ca un suspin,
De soare, mare, plajă, valuri
Și de Carpați cu filtru fin!
epigramă de Vasile Larco din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre văi, epigrame despre râuri, epigrame despre plajă, epigrame despre fumat, epigrame despre dor, epigrame despre Soare sau epigrame despre Carpați
Rondel concesiv
Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu,
Numai noi și scula din dotare,
Vom intra în apă pân' la brâu.
Pun și eu virtutea la-ncercare,
Fie ce o fii... n-o țin în frâu,
Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu.
Nu-i voi pune nicio întrebare,
La cât este Karlos de molâu,
Nu va îndrăzni atingeri, care,
Să mă dea păcatelor prin grâu.
Azi mă scoate iubi la plimbare.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre cereale
Românesc e sângele în noi!
Vântul răscolește vechi litanii,
Valuri de tristeți s-au limpezit,
Maluri prăbușesc în urmă anii,
Ce m-au despărțit de fratele iubit!
Nu mai surpă poduri suferința,
Piere spaima stâlpilor ghimpați,
Scriu pe fiecare val sentința:
Prutule, ești râu ce leagă frați!
Grele-n coaste, vămile bătrâne
Își topesc al umilinței chin,
Iar tu, șerpuind printre țărâne,
Porți izbânzi de pace-n valul plin.
Nu silim pe nimeni a convinge,
Cerul întărește-n orbi credința,
Fără focuri, făr-un pic de sânge,
Adevărul este arma și sentința!
Câte of-uri vor mai rupe pieptul,
Care-i leatul de "Sus pușii" hărăzit...?
Prutule, du Universului secretul,
Sufletul Român a fost și e unit!
Nu-s puteri ce-ar zdruncina iubirea,
Căci purtăm din lutul Daciei altoi,
Mai presus de argumente e simțirea:
Românesc e sângele în noi!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vamă sau poezii despre suferință
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre păr
Veghezi
Se lasă peste timp nori de furtună...
Din lacrimi te-am creat, tu, trup de humă!
Iar când spre cer te-ai înălțat, te-ai stins...
Luceafăr, ai apus în zări de vis!
M-ai luat de mână, flacără arzând,
Din lacrimă, în nea m-ai prefăcut
Și-am nins la tâmpla ta de vis, iubire,
Curgând în râu spumos de fericire.
Râu de lăptoase, albe stele, curge
Sticlind în miere tandră de apus...
Ce scurt acest poem de fericire!
Tu ești departe și veghezi de sus!!!!
Iar eu veghez, veghez acum din noapte,
Iubirea care veșnic ne desparte.
Sărut?! Zălog al fericirii noastre...
Pierdut... pierdut în zările albastre...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre nori
Și totuși ploaia greșește
Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Și în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...
Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tivește
Și regretele din valuri cu speranțe măgulește,
Iar, jelind bătătorite așteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăți sufletul frânge.
Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea și-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...
Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură ațipește...
Ploaia îngână: "nu-i dor veșnic..." obosită, știu, greșește..
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre ochi
Fluiditatea optimismului în viața te face sa treci peste orice obstacol precum un râu trece peste pietre fără a fi obstrucționat.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Reflecții Maxime Axiome X
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre depășire, aforisme despre viață, aforisme despre râuri, aforisme despre optimism sau aforisme despre obstacole
Vorbește clar pădurea
Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.
Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!
Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!
Vrea și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!
În sălbăticia mare,
Acea liniște deplină,
Să curgă peste hotare
Și nu faptul că suspină!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urși, poezii despre păduri, poezii despre graniță, poezii despre dorințe, poezii despre aur sau poezii despre Soare
Râul
Lângă râul acesta am crescut,
lîngă râul acesta am descoperit copacii
și adâncimea pădurii, lângă râul acesta
am învățat pentru totdeauna mirosul apei.
Primii oameni pe acest râu i-am văzut,
cu fețele arse de soare, cu plutele lor din
trunchiuri, cu acele cufere împletite din răchită,
în care n-am știut niciodată ce duceau.
Omul îmbrăcat în cămașă largă și lungă ca o
rasă preoțească, ce și-a întins brațele înspre
răsărit și apus în apele acestui râu s-a înfipt
ca o cruce mare și albă. Pe malul acestui râu
număram cocorii sub primele frunze
ale toamnei.
Eram copii, încă nu știam că aici nu este
nici un ecou, că tot ce vorbim dispare pentru
totdeauna, se topește în vuietul surd al apei
ca într-o vată lichidă ce nu întoarce nimic înapoi,
nici râs, nici plâns, nici țipăt, nici șoaptă, nici
cântec.
Râul acesta ne-a legănat iubirea, el este chiar
viața noastră, chiar iubirea noastră; nu știm
de unde izvorăște și unde se termină,
dar care curge, curge fără sfârșit.
Pe gleznele noastre urcă lin valurile calde
ale amurgului...
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sfârșit sau poezii despre râs
Felinare aprinse pe râu
Plutesc felinare pe râu
cuminți călăuze spre moarte
corăbii de ambră și grâu
topite în cețuri, departe
Le facem cu mâna, blajini
de nu ni s-ar pierde solia
vecernia tremură-n crini
acum se-nfiripă magia
E ora când cei ce-au rămas
înalță orații de jale
precum un Orfeu fară glas
orbit de făclii vegetale
Plutesc felinare-n armuri
de gânduri ce nu se destramă
spre câinele cel cu trei guri
ce rupe sigiliul la vamă
Un fel de șerpași eterați
prin munții aducerii-aminte
ducând la părinți și la frați
merindele inimii, sfinte
Se pierd licărind tot mai rar
spre țărmuri din altă plămadă
le prinde un înger-pescar
cu ancore mici de zăpadă
Lămpașe fragile de fragi
pe apa ce nu se mai curmă
ofrandă la ființele dragi
ca semn că le-ajungem din urmă
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre ore sau poezii despre mâini