Și totuși ploaia greșește
Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Și în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...
Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tivește
Și regretele din valuri cu speranțe măgulește,
Iar, jelind bătătorite așteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăți sufletul frânge.
Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea și-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...
Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură ațipește...
Ploaia îngână: "nu-i dor veșnic..." obosită, știu, greșește..
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre moarte, poezii despre dor, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
De ce?
De ce îmi plânge Cerul când taci deși mă chemi
Iar îngerii coboară din noapte-n rugăciune?
De ce până și ploaia suspină-n multe ierni
Că nu ești al ei mire, ci doar o succesiune?
De ce tu mă iubești la fel ca pe-o icoană
La care te închini la ceas de seară-n zbor?
De ce te-ai cuibărit în inima-mi de-aramă
Și îmi șoptești păcate învăluite-n dor?
De ce mi-e verdele iubit de marea cea albastră
Ale cărei valuri mă mistuie-n tăceri?
De ce doar ochii mei ți-s florile din glastră
Și iz-ul de magnolii uitat în primăveri?
De ce-ai venit atunci să-mi zgudui primăvara
Și verdele din ochi să-l duci în lumea ta?
De ce-am rămas în tine pe strune de vioară
Oare tu știi, iubire, că ești chiar viața mea?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre primăvară, poezii despre îngeri, poezii despre vioară, poezii despre viață, poezii despre verde sau poezii despre religie
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre pace, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Bucăți de vis
Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineți
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naște-o zi
pe-o geană de lumină
bucăți de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se așterne ceața
peste așteptări
ca o pânză nevăzută
din depărtări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre lumină
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absența ta, vis nemuritor.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre râuri, poezii despre păsări sau poezii despre lună plină
Dor
Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munți, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe țărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare
Mi-e dor să dorm și s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată
Mi-e dor să știu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o mușc și să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, și dorul... doare!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre somn sau poezii despre munți
Îmi plânge vinul din pahar
pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor și haz,
mă unge vinul pe grumaz.
când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.
pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.
pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânți, să te distrezi,
că viața-i scurtă. nu mă crezi?
pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vin, poezii despre urechi, poezii despre umor, poezii despre sfaturi sau poezii despre ritm
Mi-e sufletul
mi-e sufletul de-acum drumeț pribeag
privirea mi s-a încleiat pe-un ram
iar corbii cu sutanele macabre
îmi croncăne prohodul pe la geam
și Doamne ce duhoare se desprinde
din trupul care zace în sicriu
acum că sunt o mână de țărână
mi-e dor de învelișul Tău cel viu
aș vrea să țip buchete de proteste
un glas de valuri sparte mă îngână
(mi-e dor de vina ta
și judecata aspră a ta
în trup și în plete)
dar peste ele viermii stau pe-o rână
și Doamne ce duhoare se desprinde
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre vinovăție, poezii despre viermi, poezii despre păr, poezii despre proteste sau poezii despre drumeție
Îmi ești...
Îmi ești... suflet- dor - durere - trup
Și frumusețea- ntregului pământ,
Din tine, floarea pasiunii, rup
Și-n căușul palmei, iubire frământ!
Îmi ești... hrana depărtării mute
Din roua dimineții, îmi dai să beau,
Prin clipe de anotimpuri- punte,
Iubire - dor - dorința, cu inima le vreau!
Îmi ești... ploaie- vânt- furtună- nori
Din adâncul mării de valuri cutremurat
Și lacrima arzând a ochilor lumină
Pe altarul iubirii m-am consternat!
Îmi ești... iubire- soare dintre munți,
Balsam pe suflet - mângâiere
Și depărtarea Lirei pe care-mi cânți,
Mă rog să nu sune, doar amăgire!
poezie de Ileana Pușcașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.
Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Și care-n carnea ta simț chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.
Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toți spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.
poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre oaze, poezii despre noroc, poezii despre foc sau poezii despre apă
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absența ta, vis nemuritor.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbesc de dor
Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, și care
De cald și de urât îmi ține
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre astre sau poezii despre Soare
Zgârcită-a risipi
Zgârcită, de când sunt, a-i risipi trecutului lumina,
O neclintire-a firii încearcă trup a-mi cimenta
Și calc desculț pe amintirea caldă ca țărâna,
Spre o furtună nouă, pretinsă-a mă gusta...
Fragilă, bob de rouă, apuc de mâini speranța,
Când murmură în sânge explozii noi de vis,
Căci iarăși zi de vară îmi toarce dimineața
Din caierul ispitei pe fus de dor încins...
Și, Doamne, mă dai clipelor spre torturare,
Căderea asfințitului o rupi de-al meu destin,
Ce mult aș vrea acum să fiu născută floare,
Să trec numai o dată de-al focului festin...
Cerneala-n mov îmbracă condeiului sfiala,
Cuvântul îmi zâmbește-a grație plenară,
Cu macul roșu-și unge obrazul călimara,
Pân' creierul clocește decizia finală...
Greu "nu" se năpustește pe buzele crispate...
Tristețea-mi bea oglinda în verde colorată,
Își sigilează inima protestul... visând prioritate,
Dar ce să fac... sunt firi, ce trec furtuni o dată...
... e un miraj izvorul ce în pustiu se-arată,
Un rod al însetării cu ce ești încercată,
Dar Geana de lumină, ce-n cale ți-l arată,
E semn, că regăsirea ți-e binecuvântată...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre trecut, poezii despre sânge sau poezii despre priorități
Ninge cu dor
Ninge peste lacul nostru înghețat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde și dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri ușor,
și iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor și cu lacrimi
și liniștea să stea în-mprejurimi,
așa aș umple un gol din suflet,
și vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ți-am greșit
și de durere mă simt răvășit.
poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre greșeli, poezii despre gheață, poezii despre durere sau poezii despre amintiri
Dor de pocăință
Am stins în ochiul sidefat din mine
Bujori înflăcărați, într-un amurg,
Să nu mai plâng, că nu sunt lângă tine,
Când clipele -n clepsidră curg.
Și am închis în mare noi iluzii,
Într-un poem de lemn le-am aruncat,
Că se pierdeau în largul, ce-apăruse
Să mi le ducă neîntârziat
Spre țărmurile, care le credeau senine,
Acolo, îngerii în vise le-mbrăcau
Și din iluzii renăsteau, marine,
Cântări de îngeri, scrise pe-un alt mal.
Iar valurile îmi chemau dorința
Bujorilor înflăcărați, din cel amurg,
Și am aprins un dor de pocăință,
Pentru - ale mele clipe, ce-n clepsidră curg.
Când eu, de stropii mării, sunt scăldată
Și deziluzii iar mă însoțesc,
Pe marea vieții, cea amară și sărată,
Aș da un dor curat s-o îndulcesc...
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bujori, poezii despre pocăință sau poezii despre lemn
Dorurile mele
Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrățișarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.
Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieții,
Mi-e dor de stropii prinși în piedestaluri
Și de mireasma dulce a fâneții.
Când clipele aleargă-n răsărituri
Și pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine și pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.
Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.
Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieții din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre fericire sau poezii despre albastru
E o umbră dragostea
E-o umbră dragostea și piere,
Iar inima în pumn îmi plânge
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
E-o umbră dragostea și piere,
Destinul meu călău, o frânge
În neagitări fără vedere,
asupra-i sufletul îmi plânge.
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
De ce? De ce? - strig în tăcere,
ființa mea întreagă plânge,
Destinul meu călău, o frânge.
Ce-o fi? Și ploaia ce mă cerne,
mi-i sufletul în sfâșiere
de melodia ce-o răsfrânge.
E-o umbră dragostea și piere,
iar inima în pumn îmi plânge.
poezie clasică de Luis de Camoes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibilitate
La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.
Mi-am luat cu mine și speranța
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este șansa
de nenoroc să mă dezleg.
La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge și rime
umplându-mă încet cu dor.
Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
și mi-o alung cu un surâs.
Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
și merg spre ea în ritm grăbit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre gânduri, poezii despre ghinion sau poezii despre frică
Furtuna
Când cerul pare-a răsturna din el neantul e un semn
pe care am uitat să 'l înțeleg și numai Dumnezeu
mi 'l poate arăta.
În fața Lui și 'n fața ta nu sunt nimic, nici hierofantul,
nici preotul, nici mag sau semizeu.
Sunt doar iubirea ta.
Când în lumină umbrele din tobe răbufnesc și mug
mai multă strălucire 'mi dai când mă iubești
și simt în mine fulgerul.
Când se frământă crengile să rupă din pământ
precum tu mă alinți și clopote 'ngerești aud
sunt însetat și nesătul.
Când noaptea plânge dup' un iluzoriu trup
văd norii ce-au trecut fără picături de ploaie
iar eu de dor sunt ud.
Aș fi dorit să înțeleg țărâna în nevoia ei de sânge,
să 'ți dărui, dor al meu, pe piele apa în șiroaie
și-abisul dezbrăcat și vântul nud.
Când pentru tine însă adevărul se strânge 'n sufletul avid
așa cum e mișcarea din nori să năpustească locul
în care ne răsare luna,
mi-e pieptul jale că nu dărui pe cât pot magia dintre flori
așa cum vreau și știu spre tine 'n zbucium să deschid
năvalnică furtuna.
poezie de Liviu Pendefunda din Ros ucis (2009)
Adăugat de Liviu Pendefunda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nuditate
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre prăpăstii