Dimineața mohorâtă
Dimineața mohorâtă
Șade ca o babă hâdă,
Ce-a pierdut dinții aseară,
Coborând din cer o scară.
S-a împiedicat de nori,
Lăcrimând apoi în ploi.
Dimineața e urâtă...
Nici nu râde, nici nu cântă,
Nu valsează prin arini,
Nici pe câmpul cu ciulini.
Așteaptă bruma să cadă
Pe bostanii din livadă.
Dimineață fără glas,
Spune-mi ce a mai rămas,
Dintr-o vară ce-a trecut,
Și-o iubire ce-am pierdut,
Din albastrul cer senin,
Picătură în destin...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre dimineață
- poezii despre vals
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre dinți
- poezii despre dans
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
Dimineața cerului
Bună dimineața, cer senin,
Te-am găsit cândva într-o poveste,
Ai cernut iubire în destin
Și-ai înlocuit "a fost" cu "este".
Bună dimineața, cer pustiu,
Aruncat de-a curmezișul zării
Între "am fost" și poate "am să mai fiu"
Se răsfrâng săruturile mării.
Bună dimineața, om străin,
Ce privești cumva acuzator,
De albastru cerului senin,
Ieri mi-a fost și mâine-mi va fi dor.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre sărut, citate de Angelica Ioanovici despre iubire, poezii despre dor sau poezii despre albastru
Cu greu apare dimineața
Te-am așteptat de când mă știu
Mi-e teamă de-nserat, mă simt pustiu
Am tot sperat în seara asta să vorbim
Mă întreb dacă am mai putea să ne iubim
M-am tot gândit la anii ce-au trecut
La clipele de vis ce le-am pierdut
Și câte zile și câte nopți am irosit
Ce-a fost și ce-a rămas din ce-am iubit
Am așteptat înfrigurat în astă noapte
Să încercăm să mai vorbim în șoapte
Să ne-amintim ce mult ne-am adorat
Într-un trecut nu prea îndepărtat
Mi-am amintit de prima noastră întâlnire
Mai am și azi în suflet aceeași tresărire
Ai apărut târziu, era deja pe înserat
Mi-ai spus că ai întârziat, ceva nu s-a prea asortat...
În noapte clipele încet mai trec
Sunt parcă urmele lăsate de un melc
Așa se scurge încet în întuneric viața
Și fără de revers... apare dimineața
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre întuneric, poezii despre zile sau poezii despre vorbire
Baba
la căsuța văruită în albastru,, Voroneț,,
nu mai arde nicio lampă și in tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
.
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre gheață
Baba
la căsuța văruită în albastru "Voroneț"
nu mai arde nicio lampă și în tindă e îngheț
o șindrilă stă să cadă, s-a cam supărat aseară
pe un corb ce coborâse din senin fără de scară
ieri un cerb din întâmplare i-a spart geamul translucid
purta mândre lopătare și era cam obosit.
altfel... liniște deplină, ușa este descuiată
și visa bătrâna casă cum era când era fată
n-a fost rău nici măritată, avea mulți copii în jur
astăzi baba stă să cadă, sprijinită de gorun
însă cerul o veghează și din stele o coroană
peste fruntea ei așează, sus în margini de poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeluța dată-n două
Am hotărât să împărțim frățește cafeluța,
Tu o guriță sub un cer străin, îndepărtat,
Eu jumătatea ce-a rămas în sufletul iubirii
Cu gândul întâlnirii de doruri încărcat.
Vom păși în nemurirea clipelor rămase
Umplând pervazul timpului cu flori,
Lacrima iubirii le va uda, țâșnind rotund,
Din țâțele de vată, din numeroșii nori.
Am hotărât și iată cafeluța iar revine
În fiecare dimineața într-un surâs surprins
De magia cuibărită-n noi, dintr-o lumină,
Unde realitatea dorințelor e-un vis.
Am hotărât să împărțim frățește cafeluța,
Tu o guriță sub un cer străin, îndepărtat,
Eu jumătatea ce-a rămas în sufletul iubirii
Cu gândul întâlnirii de doruri încărcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre suflet, poezii despre realitate, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Bună dimineața
pentru ochii mei frumoși
am primit în dar o floare
nu vreau ca să fac reproș
așteptam o sărutare!
însă vremea a trecut
vânt și ploaie e afară
din ce-a fost îmi fac un scut
din petale, primăvară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre primăvară, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Aș vrea
Aș vrea ca în fiecare dimineață
Să am un zâmbet și cafeaua dulce,
Aș vrea ca nici o lacrimă pe față
Să nu mai văd cum rece-mi curge.
Aș vrea o vorbă și un zâmbet
S-apară din nou în viața mea,
Aș vrea să nu mai simt un urlet
Cum strigă în inima mea.
Aș vrea să am un cer senin
Și un apus cu curcubeu,
Să nu-mi mai simt sufletul plin
Și nici pierdut și nici prea greu.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, citate de Eugenia Calancea despre zâmbet, citate de Eugenia Calancea despre viață, citate de Eugenia Calancea despre suflet, poezii despre inimă, citate de Eugenia Calancea despre inimă, poezii despre curcubeu sau poezii despre cafea
În noapte undeva mai e
În noapte undeva mai e
tot ce-a fost și nu mai e,
ce s-a mutat, ce s-a pierdut
din timpul viu în timpul mut.
În Hades e tot ce-a trecut
Din aheronticul ținut
vin toate amintirile.
În Hades e tot ce-a trecut
prierii și iubirile.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre trecut, citate de Lucian Blaga despre timp, citate de Lucian Blaga despre noapte, citate de Lucian Blaga despre iubire, poezii despre amintiri sau citate de Lucian Blaga despre amintiri
În noapte undeva mai e
În noapte undeva mai e
tot ce-a fost și nu mai e,
ce s-a mutat, ce s-a pierdut
din timpul viu în timpul mut.
În Hades e - tot ce-a trecut
Din aheronticul ținut
vin toate amintirile.
În Hades e - tot ce-a trecut
prierii și iubirile.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matematică
încep să scad și să adun
ce a fost rău și ce-a fost bun
un zâmbet înflorește-n ochi
e drumul lung și plin de gropi
încep cu merii prinși în floare
plus casa-n zi de sărbătoare
adun și pași făcuți în doi
scad norii cei pictați de ploi
și-nviorată sub un cer
de iarnă aprigă cu ger
dau mită timpului trecut
să uite tot ce am pierdut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre matematică, poezii despre sărbători, poezii despre pictură sau poezii despre mere
Noapte, un peron, o vară...
Miezul unei nopți de vară,
Luna tristă dup-un nor ;
Un peron pustiu de gară
Plimbă pași fierbinți, de dor.
Zboar-un liliac - fantomă,
Latr-un câine de pripas ;
Un bețiv ieșit din comă
Soarbe-un rest de rom rămas...
Tăvălug de gânduri sumbre
Despre ziua ce-a trecut ;
Împrejur, furișe umbre
Întregesc tabloul slut.
Ochi aprinși, cârpiți de lacrimi
Mai păstrează chipul ei -
Cea mai dulce dintre patimi
Și mai dragi dintre femei...
Nici DE CE, nici CUM, nici alte
Întrebări fără răspuns
De s-ar risipi cu toate
Nu ar fi îndeajuns
Să-i dea înapoi lumina
Din surâsul ei senin,
Tăinuind sub pleoape-i vina
De-nșelare cu-n rabin.
Cum să crezi că din iubire
Fără margini ar putea,
Într-un ceas de negândire
Viața-n palme să i-o ia?
Urlă câinele lugubru,
Sus blestem-o cucuvea ;
Un peron pustiu... Ce sumbru
Plânge dorul după ea...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre câini, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Perdant
Nu poate nod să facă din fire deslânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Și nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.
Și banul, strâns cu greu, sfârșește prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; "Cum să fur?"...
Chiar dacă alții, zilnic, o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ți-e acces!
Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Și cer mereu c-așa-i azi; nu se mai poartă "ofer"!
Nevastă ți-a plecat cu cel ce-o ia "s-o ție"
Și bruma ce-ai avut, s-a pierdut în hoție.
Și diplome ți-au luat; doar le-au pus poză nouă
Și-afacerea ce-aveai, s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiți asociații...
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca frații!
Din ultimul avut, ți-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă...
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
"Tu trebuia să știi!... Complice cu golanii!!!"
Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit și țară,
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Și viața ți-a trecut cum apa peste pietre...
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.
Și-a rămas suferința, pe care n-o poți pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde.
Lipsește doar pădurea, de semeni să te-ascundă...
Un paria-n destin, un om ce-a fost... doar umbră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre bani, poezii despre început, poezii despre verde sau poezii despre suferință
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre tăcere sau poezii despre plâns
Ce-a fost n-a fost
Ce-a fost n-a fost. Pădurea și vechea mânăstire.
Trecutul meu adoarme în neștire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a învins și cine-a fost supus
nu știm nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntâmplat nu s-antâmplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
și-a fost păcat ce-am binecuvântat.
Ce înțeleg nu înțeleg.
M-am rupt în două și-am rămas întreg.
poezie de Tiberiu Utan
Adăugat de Yigru Zeltil
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre aer
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rouă sau poezii despre naștere
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre război, poezii despre mamă sau poezii despre groază
Împăcare
N-o să mai vorbesc despre ea.
Trăiește imponderală, undeva între libertate și căminul frunzelor,
fără întrebări și fără regrete.
Nu o să îi mai pomenesc numele,
s-a retras în vârful picioarelor din ecoul văzduhului,
s-a întins în nevăzute, neauzite peșteri să își odihnească tumultul.
E la fel, nici mai frumoasă, nici mai urâtă, nici mai bună, nici mai rea,
se oglindește în ochii timpului.
Mă curta din secetă și iarnă, din setea și nesomnul pământului.
Mă urmărea când alergam pe așchia înnoptării,
se dăruia vântului când deveneam vară, para focului.
Din tulburarea apelor, m-am împăcat cu sufletul nărăvaș al naturii.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre speologie sau poezii despre picioare
Suflet Pierdut
Suflet pierdut prin infinit
Numai la tine s-a gandit
Si zici ca nu mai are rost
Ca tot ce-a fost s-a terminat
De parca nici nu te-am iubit
De parca eu te-as fi mintit...
E vina mea
Si nu stiu ce sa fac
Ma intreb de m-as putea schimba
Sa pot sa-ti fac pe plac...
Plang si suspin
Asa din senin
Incerc sa cred
Ca nu te pierd
Dar realitatea e prea dura
Ca dragostea mea pura...
E prima oara
Cand mi-e frica
Ca te pot pierde
Si nu mai am putere...
Incerc din rasputeri
Sa iti explic
Ca nu te-am dat uitarii
Dar nu ma lasi sa-ti zic
Si totusi spui ca ma iubesti.
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit sau poezii despre frică
Ultima vară cu tine
Ploua și atunci cu năduf și revoltă,
Ploua și atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.
Ploua dimineața, ploua la cafea
Și beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua și la prânz, mai domol și timid,
Ploua anacronic și-aproape stupid.
Amurgul cădea peste umeri șiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Și ploia gemea-mpovărată de vină.
Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!
Mai plouă și azi, dintr-un cer cu suspine
Și ploaia mă spală de vară și doare
E ultima vară, iubite, cu tine
Și vara-mi rămâne, cu tine, datoare.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă