Cu greu apare dimineața
Te-am așteptat de când mă știu
Mi-e teamă de-nserat, mă simt pustiu
Am tot sperat în seara asta să vorbim
Mă întreb dacă am mai putea să ne iubim
M-am tot gândit la anii ce-au trecut
La clipele de vis ce le-am pierdut
Și câte zile și câte nopți am irosit
Ce-a fost și ce-a rămas din ce-am iubit
Am așteptat înfrigurat în astă noapte
Să încercăm să mai vorbim în șoapte
Să ne-amintim ce mult ne-am adorat
Într-un trecut nu prea îndepărtat
Mi-am amintit de prima noastră întâlnire
Mai am și azi în suflet aceeași tresărire
Ai apărut târziu, era deja pe înserat
Mi-ai spus că ai întârziat, ceva nu s-a prea asortat...
În noapte clipele încet mai trec
Sunt parcă urmele lăsate de un melc
Așa se scurge încet în întuneric viața
Și fără de revers... apare dimineața
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.