Suflet Pierdut
Suflet pierdut prin infinit
Numai la tine s-a gandit
Si zici ca nu mai are rost
Ca tot ce-a fost s-a terminat
De parca nici nu te-am iubit
De parca eu te-as fi mintit...
E vina mea
Si nu stiu ce sa fac
Ma intreb de m-as putea schimba
Sa pot sa-ti fac pe plac...
Plang si suspin
Asa din senin
Incerc sa cred
Ca nu te pierd
Dar realitatea e prea dura
Ca dragostea mea pura...
E prima oara
Cand mi-e frica
Ca te pot pierde
Si nu mai am putere...
Incerc din rasputeri
Sa iti explic
Ca nu te-am dat uitarii
Dar nu ma lasi sa-ti zic
Si totusi spui ca ma iubesti.
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Claudiu Stratulat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre realitate
- poezii despre infinit
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.