Noapte, un peron, o vară...
Miezul unei nopți de vară,
Luna tristă dup-un nor ;
Un peron pustiu de gară
Plimbă pași fierbinți, de dor.
Zboar-un liliac - fantomă,
Latr-un câine de pripas ;
Un bețiv ieșit din comă
Soarbe-un rest de rom rămas...
Tăvălug de gânduri sumbre
Despre ziua ce-a trecut ;
Împrejur, furișe umbre
Întregesc tabloul slut.
Ochi aprinși, cârpiți de lacrimi
Mai păstrează chipul ei -
Cea mai dulce dintre patimi
Și mai dragi dintre femei...
Nici DE CE, nici CUM, nici alte
Întrebări fără răspuns
De s-ar risipi cu toate
Nu ar fi îndeajuns
Să-i dea înapoi lumina
Din surâsul ei senin,
Tăinuind sub pleoape-i vina
De-nșelare cu-n rabin.
Cum să crezi că din iubire
Fără margini ar putea,
Într-un ceas de negândire
Viața-n palme să i-o ia?
Urlă câinele lugubru,
Sus blestem-o cucuvea ;
Un peron pustiu... Ce sumbru
Plânge dorul după ea...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gări
- poezii despre dor
- poezii despre câini
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pe-un peron
Te-aștept în fiecare seară
Pe-un peron pustiu de gară.
În mână c-un buchet de flori,
În piept cu-ai dragostei fiori
Și fredonând un vechi refren...
Coboară din al vieții tren!
Mă uit la ceas, lacrimi curg
Orașul se scufundă-n amurg
Coboară-n stație alți camarazi,
Ce trist, tu n-ai venit nici azi.
Mă înec în lacrimi și suspine
Sunt iarăși doar eu cu mine...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre oraș, poezii despre iubire sau poezii despre flori
Fără ea
Nici un cer deasupra lunii,
După nori nici un izvor;
Strig în liniștea furtunii
Al meu dor apăsător.
Poarta lumii - ferecată,
Bat în ea cu un topor;
Să învârt pământul roată,
Poate intru mai ușor!
Noaptea mi-e întunecată -
Mă culege un fior ;
Nici un licăr nu se-arată,
De iubire în decor!
Nu mai știu cum rabdă unii
Odihnind într-un picior
Făr' a-și întreba străbunii
Ce rost au în viața lor...
Inima mi-e cățărată
Pe genunchii lui Amor,
Dar pe umeri cum să poată
Fără EA să o ador?
Poarta lumii - ferecată,
EA stă blândă-ntr-un pridvor.
Vină vremea mea, odată
Să iubesc pân-o să mor!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre picioare, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Pe un peron acoperit de seară
Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...
Ai vrea să pleci departe, fără știre,
Să uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ți fie talisman...
Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.
poezie de George Ioniță din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre tăcere, poezii despre saxofon, poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre versuri, poezii despre sărbători, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre poezie
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre noi
Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.
Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.
În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.
N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.
Doar timpul nu iartă, luându-și tribut
De clipe ce ard inumane,
Ești suflet ce zace în trup de-mprumut
Ce-mi presură sare pe rane.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre strigoi sau poezii despre sfinți
El, cuvântul
Mă gândesc la acea vreme,
Cea mai dintru început
Când visam să scriu poeme,
Când, de dor, eram pierdut
Și când flăcări împresoară
Din vulcanul clocotind
Din iubire de-o fecioară
Ce o văd și-acum zâmbind...
Mă gândesc a nostalgie
Cum plăteam acel tribut
De nopți scurse-n poezie
Având vers ca așternut
Și cum lira și cavalul
Fără note îndestul
Sau un vin umplând pocalul
Nu îmi erau preambul ;
Doar iubirea cea flămândă
Pusă pe rebeliuni
Și născută spre osândă
Făcea din condei minuni.
Marea-ntreagă de cuvinte
Cotropită de furtuni
Mi-a adus de vremi aminte
Când eu ne visam mai buni.
El, cuvântu-n versuri pline
De nimicul ce-a rămas,
Sufletului ce mă ține,
În tăcere îi dă glas...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre vulcani, poezii despre virginitate sau poezii despre superlative
Cea fără de somn
fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranțele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorințe
ca un bețiv care-și cheltuiește banii
ca să guste noroiul din șanț
,, cea fără de somn''
așa cum o numește un pictor
când își amestecă toate culorile
și se plânge de timp
că absoarbe ca un burete
tot albul pânzei
cea fără de lumină
îngenuncheată în fața destinului
caută cu lăcomie să mestece
începutul unui poem
despre care
nicio inimă nu își va aminti
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre plâns sau poezii despre pictură
Dimineața mohorâtă
Dimineața mohorâtă
Șade ca o babă hâdă,
Ce-a pierdut dinții aseară,
Coborând din cer o scară.
S-a împiedicat de nori,
Lăcrimând apoi în ploi.
Dimineața e urâtă...
Nici nu râde, nici nu cântă,
Nu valsează prin arini,
Nici pe câmpul cu ciulini.
Așteaptă bruma să cadă
Pe bostanii din livadă.
Dimineață fără glas,
Spune-mi ce a mai rămas,
Dintr-o vară ce-a trecut,
Și-o iubire ce-am pierdut,
Din albastrul cer senin,
Picătură în destin...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre dimineață, poezii despre vals, poezii despre ploaie, poezii despre dinți sau poezii despre dans
Iată cum trec
Și iată cum trec anii,
Privește cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...
Se-mprăștie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furați de idealuri
De trup fără de duh.
Mi-s pașii fără urmă
Și glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ
Și mi se uscă dorul
De vifor și stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.
Desprindă-se din soare
Un înger temerar,
S-aprind-o lumânare
În sufletu-mi amar
Când noaptea mă apasă
Din margini de nimic...
Că ești așa frumoasă
Eu nu o să-ți mai zic.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viscol, poezii despre lumânări, poezii despre idealuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre Soare
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păr sau poezii despre pace
Lepăda-m-aș!
Lepăda-m-aș eu de mine
Și m-aș lepăda de toate!
Să iubesc nu îmi mai vine,
Nici de-a-ntregul, nici în rate.
Ce-i cu mine nu mai știe
Nici mușcata din fereastră,
Nici răvașul din cutie
Ce-ncepu iubirea noastră.
Să pun focul cel mai mare
Dorurilor mele toate
Și să calc totu-n picioare
Că mi-s buzele sărate!
Să mă lepăd eu de mine,
Asta zic și eu dreptate!
Nu mă pot deloc abține
Să duc vise roz în spate.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre foc sau poezii despre dreptate
Adorația poeților
Adoră ce scriu ceilalți
nu din simpatie și nici din povară
nu din fulgi de ploaie
pe la mijloc de vară.
Adoră ce scriu ceilalți
ce scriu după ochii tăi
nu trebuie să îi înalți și nici să-i cobori
să adori
ce...
când...
și cum scriu...
fiindcă scriu despre ei
bărbați sau femei
altruiști, aroganți
de staturi mijlocii
mult prea scunzi sau giganți
sunt cu toți în pustiu
Adoră-le scrisul
nu din bine-n mai rău sau din
rău în mai bine
după zilele goale
sau nopțile pline
Adoră-le scrisul
fiindcă prin scris
tu te scrii și te ștergi de ideea de tine
și te-adoră coșmarul
după ce te-ai trezit
că trăiești într-un vis...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zile sau poezii despre ochi
Unde-s?
Într-un câmp cu iarbă deasa,
Sub un cer prea-nalt să fiu.
Cât de dor îmi e de casă
Rătăcind într-un pustiu.
Nu-i pustiu unde nu-i ploaie,
Și nici casă unde-s pereți.
Ce eu caut n-are culoare,
Tu îl simți și nu îl vezi.
Nu am torbe grele-n spate,
Și nici ochi prea obosiți,
Doar o inima ce-mi bate;
Lângă locuri de prin minți.
Mie-mi pasă, batăl vina,
Doru-i dor și dorul doare.
Eu mai sunt, deci o sa vină
Fiul vitreg la cap de cale.
poezie de Dumitru Palanciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre inimă
Nu întrebați !
Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.
Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul și mic,
Dar la vrea ști pe toate.
Nu știu de rostul pe pământ,
Știu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.
De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.
Nici nu pot ști ce drum e bun
De străbătut în viață...
M-așez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranță...
Nu mă-ntrebați, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veșnic ține!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre cărți sau poezii despre comori
Melancolii
Te-am așteptat... Te-aștept și-acum să vii
Din "lumea" ta cea singularizată
Cu zid înalt și fără nici o poartă
Și cu ghivece-adânci cu păpădii.
Mi-e inima profund ultragiată
De-acest prinos de clipe sângerii
Ce-au desfăcut un suflet în fâșii
Din carnea mea ce stă neînviată.
Te mai zăresc hipnotic sigilată
De-acele nefirești anomalii
Ce te sugrumă-ncet, fără să știi
Și nici pe mine-n fine nu mă iartă.
Te-aștept și-acum la fel ca-ntâia dată
Cu dorul cast prin frunze ruginii
Să-mpărtășim, duios, melancolii
Și să îmi mângâi tâmpla grizonată.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre păr cărunt, poezii despre melancolie, poezii despre iertare sau poezii despre frunze
Am fost naiv
Tu nu exiști, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-și ia din năluciri putere
Și pe nimic să se proclame zeu!
Mi-am agățat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.
Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărțit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.
Cum mă priveai ca sfinții din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porți iubire-adică și nu-s toane,
Și-n casa TA voi fi arhiereu!
La a iubirii carte, nici copertă
Nu ai mai pus vreodată, nici formal,
Ca un pliant ce geme vreo ofertă
La descărnatul but de animal.
Astăzi, trezit, dau foc la zăcătoare,
Iar dacă par, acum nu sunt cretin
Chiar de nu crezi, cules eu de o floare,
Respir, acum, iubire pe deplin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naivitate, poezii despre zoologie, poezii despre stomatologie sau poezii despre icoane
Popas sufletesc
Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Și încalec pe visul semeț ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este și vine.
Smâcesc din frâie și dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puținul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Și îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă și gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieții e-o pură visare
Și vânt adunat pentru bunul rămas.
Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit și prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic și mare impas.
poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre uitare sau poezii despre gânduri
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre depășire, poezii despre călărie sau poezii despre culori
Dor cu dor
Strânge-ți Dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!
A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
și acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.
Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!
Strânge roua dimineții,
să-i speli genele de umbre
și de urmele tristeții
lăsate de iubiri sumbre!
Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!
Și în flacăra simțirii,
căutată tot mereu,
vor trăi taina-mplinirii
Dorul tău cu Dorul meu...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre narcise