Pe dune, la malul mării
Toată noaptea noi dormim aici pe dune,
Sub această continuă adiere de vânturi,
Cu stelele deasupra noastră santinele;
Ne-îngână de nani-nani trântorii din adâncuri.
Până când, veselă,-n a zorilor răcoare
O ciocârlie se trezește din somn și cântă,
Iar peste podelele apelor vedem cum soarele
Se-nalță roșu deasupra mării și-o descântă.
Lumea este spălată și clătită înc-o dată
Într-o maree de purpură și aur suprapuse,
Iar inima câmpurilor este umplută
De vise, dorințe și povești încă nespuse.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
Citate similare
Un copil al mării
Iubitul copilei Marjory
A avut o oră de viață plină ochi;
Acum bătrâna doică, marea, care cu alge îl împodobi,
Îl leagănă și îi cântă de nani-nani și deochi.
Fetița copilei Marjory
Are-n sânge, să-i pulseze fără încetare,
Soarele strălucitor de miazăzi
Și, de neînvins, voioasa mare.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre ore
- poezii despre iubire
- poezii despre fete
- poezii despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stelele de deasupra mării
Undeva departe-o enigmă-ntâlnește
O altă enigmă,-naltă și vastă,
Ochi în ochi, nemărginirea apelor privește
Nemărginirea cerului albastră.
Stelele cântă imnuri îmbiind la calm
Deasupra mărilor biciuite mereu de-un uragan;
Și-ar putea vreodată-acel maiestuos psalm
Găsi odihna la sânul imensului ocean?
Zarea-nnegurată când soarele-i la scăpătat
E-alinată de-adierea unor aripi îngerești
Acolo unde-aleanul pământului, de nevindecat,
Află puterea din pacea minților cerești.
Totuși, harul cerului plin de strălucire
Eclipsează apele oceanului, rebele;
Noi nu le putem vedea locul de-ntâlnire,
Dar putem vedea o maree de stele.
poezie de Amos Russel Wells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ocean, poezii despre apă, poezii despre îngeri, poezii despre uragane, poezii despre pace, poezii despre odihnă sau poezii despre imn
Un fiu al mării
Am fost născut pentru-a călători departe, peste-oceane;
Am fost crescut din leagăn pe mare să ajung;
Povești despre tata trecând sub spuza altui cer, prin uragane,
M-au hranit de când eram pe genunchii mamei prunc.
M-au conceput talazurile lovind, înalte,-n țărmul tare;
Am fost nășit de pulberea și spumele saline;
Inima-mi întreagă trăiește-între-ale apelor hotare,
Iar briza mării este casa căreia-i aparțin și-mi aparține.
Întreaga mea copilărie, de la cele mai îndepărtate
Șuvoaie-ale devenirii întru ființă, au venit la mine
Asemeni unor vise, tânguitoare, prea de tot aparte,
Eternele memorii ale pulsândei împărății marine.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre graniță
Stelele curg peste oraș...
Inima lumii e umedă și misterioasă,
Calea Lactee curge de la un orizont la altul,
Steaua Nordului este departe,
va începe în curând cântecul cuțitelor de oțel,
fiecare din noi e cât o peșteră întunecată,
dar între noi doi este un gol imens,
porți un șarpe în inimă,
și eu țin în pumni tot universul,
pasărea timpului zboară deasupra noastră cu aripi grele și macabre
și infiorător de imobile,
vântul aduce mirosul mării și-l poartă pe picioarele noastre desculțe,
am lăsat în urmă, larg deschisă, ușa morții...
în noaptea aceasta toată lumea are să-și accepte soarta...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre șerpi, poezii despre zbor, poezii despre speologie sau poezii despre păsări
Glasul stelelor
Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
și-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă și Pământul,
cântă și lacul albastru,
în care se oglindește cerul,
ce dirijează concertul broaștelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
și ne ține de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul și pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrățișându-se cu roua dimineții,
cântă și lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna și destinul,
cântă și inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre suflet, poezii despre rouă sau poezii despre nori
Marea înclinată
Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Trudește nava.
Osul nasului ei cenușiu ca ceața,
Inima ei aprigă ca marea,
Ea vine de la drum lung,
Ea pleacă la drum lung.
Deasupra mării înclinate,
Deasupra orizontului,
Ea trudește aprigă ca marea, cenușie ca ceața.
Ea este luminița verzuie din noaptea cenușie.
Ea vine și se se duce prin ceața mării.
Ea trudește deasupra orizontului înclinat.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre nas
Prima întâlnire
Prima întâlnire de suflet este sfântă,
E ca atunci când în crânguri păsările cântă,
Ca atunci când marea cerului îi cântă
Când soarele, asfințind în roșu, zarea-ncântă
Ea, ca un corn, dând glas pe vârf de munte
Trezește din somn vremea ascunsă-n inima pădurii
Și cheamă-n fântâni viața din adâncimi profunde
Spre-a se întâlni-n miracolul naturii.
poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păduri sau poezii despre natură
Nepământenii
Universul a împrumutat, vremelnic, pământului,
Dragostea noastră,
Ca pe un exemplu de sublimitate,
Să se poată ști cum este când
Tu simți cum îți curg prin vene odată cu sângele,
Ori cum eu rămân nopțile trează
Și te privesc
Stând pe genunchi deasupra ta,
Adorându-te...
Cum trec ca o adiere peste pielea ta
Și respir fiecare por,
Care se deschide parfumat
Așa cum înfloresc florile rare, noaptea.
Aceste rânduri sunt o mărturie,
Dar adevărul este că noi doi
Nu mai avem nevoie de cuvinte, ci
Doar ne privim...
Eu stau pe brațul tău,
Tu mă săruți, eu te sărut,
Nu scoatem o vorbă.
Ochii tăi albaștri
Sfărâmă stânca din ochii mei căprui,
Iar trupurile noastre se depărtează de țărm
Într-o corabie cu mirozne.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre flori, poezii despre stânci, poezii despre ochi albaștri, poezii despre ochi sau poezii despre marină
Ciclu
Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naște floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduțe și unduitoare.
Nu-i nimic pe lume care nu foiește,
Chiar și piatra, timpul o încărunțește
Până când în rosturi o cermăluiește
Și o suflă vântul până-o prăfuiește.
Totul este viață și apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se rotește,
Nu mai știu din ce totul încolțește.
Din nisipuri fine și din praful mării
Stâncile se-nalță până-n vârful zării,
Din apa sărată crește altă floare
Ce-și ia din pietroaie frunze și-o culoare.
Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viață într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Și prin iarba crudă câte gâze zbiară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre Soare
Chemarea iubirii
În fiecare clipă, de pretutindeni, răsună chemarea iubirii:
Noi ne înălțăm către cer, cine vrea să vină cu noi?
Noi am fost în paradis, am fost prieteni îngerilor,
Iar acum ne întoarcem acolo, căci acolo este tărâmul nostru.
Noi suntem mai presus de orice paradis,
mai nobili și mai puri decât îngerii:
De ce să nu ne ridicăm chiar deasupra acestora?
Țelul nostru este Suprema Maiestate.
Ce are de-a face perla cea fină cu lumea plină de noroi?
De ce ați coborât aici? Luați-vă bagajele și mergeți înapoi.
Ce este acest loc?
Șansa este cu noi, sacrificiul este al nostru!...
Precum păsările mării, oamenii vin din ocean, oceanul sufletului.
Cum ar putea această pasăre, născută din mare, să-și facă cuib aici?
Altfel cum ar putea valul să urmeze valului ce vine din suflet?
Valul numit "Nu sunt eu Stăpânul tău?" a venit
și a spart vasul acestui corp;
Iar atunci când vasul este spart, viziunea clară revine
Și odată cu ea (survine) fuziunea deplină cu EL.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre vinovăție, poezii despre sacrificiu, poezii despre rai sau poezii despre prietenie
Krakenul*
Sub tunetele-abisului de sus, de necuprins,
Departe, departe în adâncul mării,
În veșnicul lui somn, de vise neatins,
Kraken-ul doarme: razele soarelui din tării
I-alunecă difuze-n jur: hula,-ntr-o continuă recidivă,
Dulăii valurilor mari deasupra lui și-asmute;
Din mii de grote fermecătoare și din celule neștiute,
Ascunse-ntr-o lumină palidă și maladivă,
Polipi cu imense brațe, mai mulți decât destui,
Se vântură în moțăiala mării, în verdele-i ținut.
Acolo el de veacuri gogește și veacuri va gogi
Îngrășându-se cu viermii mării în somnolența lui
Până când cel din urmă foc va-ncălzi apele abisului;
Atunci de îngeri și de oameni va fi din nou văzut
În răcnete-nălțându-se deasupra mării pentru a muri.
* Kraken cuvânt scandinav desemnând toți miticii monștri marini; krakenul, asemănator unei caracatițe, avea forța și abilitatea, conform legendelor, de a scufunda o corabie.
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Ionic
Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morți.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îți păstrează încă amintirea!
Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viața lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre tinerețe sau poezii despre sculptură
Roșu geraniu
ca de la boem
cumințit la boem cumințit
îi spun în poem fratelui creator
de ascuns asfințit, cum e vinul
frumos învechit, că marea e numai a noastră
iar soarele
când apune se duce la pescuit de sirene
cum și noi
într-o vreme scurtam, ah, drumul până-n ocean
petrecând
clipele vieții la sânul
unor femei numai valuri de vastitate!
cerul e roșu geraniu
iar unghiile
fecioarelor mării sunt clar
de un alb de titanic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vin, poezii despre poezie, poezii despre pescuit, poezii despre frumusețe sau poezii despre femei
Ceea ce ne trebuie este aici
Gâște sălbatice deasupra noastră
trec, iar cerul se închide. Abandonul,
ca-n dragoste sau în somn, le indică
drumul, limpede, lipsit de piedici,
ca-n orice străveche credință; ceea ce ne trebuie este aici.
Și noi ne rugăm, nu pentru pământuri noi sau pentru paradis,
Ci pentru liniștea inimii și pentru limpezimea ochiului.
Ceea ce ne trebuie este aici.
poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obstacole sau poezii despre gâște
- Și stelele? Nu-ți amintești ce străluceau stelele, chiar deasupra colibei? Cine știe, poate încă sunt acolo. Stelele au o viață lungă.
- Nu am nici o idee. Este puțin spatiu pentru stele aici. E doar ceață și fum peste lume.
finalul de la Aventurile păpușii de turtă dulce de Camelia Oprița (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate de Camelia Oprița despre stele, citate despre viață, citate de Camelia Oprița despre viață sau citate despre fum
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre limba maternă, poezii despre lemn, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Pentru autorul volumului Soarele răsare din adâncuri
Când soarele răsare-n mândre jocuri,
Tresare-a vesel zvon toată câmpia,
Iar dintre rândurile tale, din adâncuri,
Suspină-ndurerată... poezia!
epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre scriitori, epigrame despre poezie, epigrame despre mândrie sau epigrame despre Soare
Această Kundalini care se află în osul triunghiular, e mama noastră, mama noastră individuală. Ea știe totul despre noi. Ea este și doctor, și psiholog, și savant: ea gândește, înțelege: dincolo de orice, ea iubește. Fiecare dintre noi are această putere care, când se trezește, trece prin șase centre aflate deasupra sa. Cele șase centre sunt responsabile de ființa noastră fizică, emoțională, mentală și spirituală.
citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre responsabilitate, citate despre psihologie, citate despre medicină, citate despre medici, citate despre mamă, citate de Shri Mataji Nirmala Devi despre mamă, citate despre iubire, citate de Shri Mataji Nirmala Devi despre iubire sau citate despre fizică
Bocet
Somn și moarte vulturi întunecați
Toată noaptea plutiți deasupra capului meu:
Statuia de aur a Omului
E acoperită cu talazul înghețat
Al Eternității. De acest groaznic recif
Se sfarmă bucăți purpurii
Și voci negre jelesc
Peste mare.
Soră a sălbaticei disperări
Iată, se scufundă o navă
Printre stele
Iar chipul nopții își pierde glasul.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre voce sau poezii despre negru
Salutul spiritului
Umbra eroului se-nalță maiestuos, formidabilă,
Deasupra navei gri ca fumul de tutun;
Și-n vreme ce ea alunecă, invulnerabilă,
El grăbește pasul pe propriul drum.
" Privește forța acestor tendoane, debordantă!
Această inimă, atât de dârză, de cutezătoare!
Aceste oase, umplute cu măduvă neînfricată!
Această cupă, toată numai zâmbete strălucitoare!
Jumătate din viață am luptat, cu mine însumi în acord,
Cealaltă am petrecut-o calm, într-o atmosferă amicală;
Iar tu, o, navă curajoasă, cu întregul echipaj la bord,
Navighează-n siguranță până la destinația finală!"
poezie de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre siguranță, poezii despre fumat, poezii despre fum, poezii despre forță sau poezii despre eroism