Ionic

Faptul că le-am dărâmat statuile,
că i-am alungat din templele lor,
nu înseamnă deloc că zeii sunt morţi.
O, pământ al Ioniei, ei încă te iubesc,
sufletele lor îţi păstrează încă amintirea!

Când zorii unei zile de august se trezesc deasupra ta,
aerul este impregnat cu viaţa lor,
iar din când în când o tânără figură eterică,
indistinctă, într-o fluturare rapidă,
planează deasupra dealurilor tale.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele oamenilor bătrâni

În trupurile lor uzate, zdrenţuite,
stau sufletele oamenilor bătrâni.
Sunt atât de nefericiţi sărmanii,
atât de apatici datorită vieţii jalnice pe care-o duc.

Cum tremură de teamă că-şi vor pierde-această viaţă...
şi cât de mult o iubesc, acele suflete descumpănite şi contradictorii,
stând – jumătate tragici, jumătate comici –
înăuntrul pielii lor ridate şi jerpelite.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii lor mereu limpezi

Zile lâncede, zile ploioase,
Zile de oglinzi sfărâmate şi de ace pierdute,
Zile de pleoape-nchise la orizontul mărilor,
De ceasuri asemeni toate, zile de captivitate.

Mintea mea ce încă pe frunze scăpăra
Şi pe flori, mintea mea-i pustie ca şi dragostea,
Zorii pe care-i dă uitării o-ndeamnă să-şi
aplece capul.
Şi să-şi contemple trupul ascultător şi van.

Văzut-am, totuşi, ochii cei mai frumoşi din lume,
Zei de argint ţinând în mâini safire,
Zei adevăraţi, păsări în ţărână
Şi-n apă, i-am văzut.

Sunt ale mele aripile lor, şi nu-i decât
Plutirea lor ce-mi scutură jalea păgână
Plutirea lor de stea şi de lumină
Plutirea lor de piatră, plutirea de ţărână
Pe valurile aripilor lor,

Gândirea mea de moarte şi viaţă sprijinită.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când li se spune tinerilor adevărul curat care nu-i deloc pe placul lor, şi când în urmă, după ani de zile, ei încearcă toate acestea în mod dur pe propria lor piele, ei îşi închipuie atunci că (ştiinţa) aceasta le vine din propria lor ţeastă; şi afirmă că învăţătorul a fost un prost.

citat celebru din piesa de teatru Faust, Partea a II-a de Goethe (1832)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii iubesc...

Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc uşor
sub roua zorilor...

Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!

Cenuşa amurgului
îi mai răneşte uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.

Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenuşa apusurilor dureroase,
uită chiar şi barba lânoasă
şi glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Şi iartă...

În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat –
când îngerii iubesc...

poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posedat

Când dorm citesc pe cozi de comete
Gândurile celor ce stau ascunşi pe planete
Îi văd zâmbind, dansând printre munţi,
Cărunţi.

Iar unii din ei vorbesc despre Pământ
Iar vorbele lor, ca timpul, dispar în vânt
Ori sunt aruncate de către mândrul Soare,
Pe altare.

Şi simt acum că mă privesc cum dorm
Cu a lor corp de umbră, cu chipul lor diform,
Aud cântecul lor, cântat de-un stol de corbi,
Toti orbi.

Iar şerpi ispititori, îmi spun să mă trezesc
Cu glasul lor sâsâitor, mult prea grotesc
Dar voi rămâne în lumea mea din vis,
Precis.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii

Femeie! Trebuia să ştiu, din viaţă,
Că te iubeşte cinʼ te vede-n faţă;
Tot viaţa să mă-nveţe trebuia
Că-i vorbă-n vânt făgăduiala ta;
În faţa farmecelor tale pus,
Ştiu însă doar că te iubesc nespus.
Memorie, eşti binecuvântată
Când cu Nădejdea te arăţi de-odată,
Dar blestemată eşti de-ndrăgostiţi
Când de Nădejdea lor sunt părăsiţi.
Femeie, frumuseţe-nşelătoare,
Ce grabnic tinerii îţi dau crezare!
Ce tare bate inima lor, când
Văd prima oară ochii tăi arzând
-Albaştri, negri sau ca de alună,
Din care lunecă vreo rază bună!
Ce repede se-ncred ei în cuvântul
Dat lor, şi îţi ascultă jurământul,
Nădăjduind că veşnic ţi-l vei ţine,
Când tu te schimbi chiar într-o zi, vezi bine!
Se potriveşte-a nu ştiu cui idee:
"Ţi-e scris cuvântul în nisip, Femeie!"

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum cu zeul-Leu sunt asemuit
Şi cu flori, consacrate lui Shu, sunt acoperit.
De apele Abisului nu mai mi-e frică!
În lumea de Dincolo, preafericiţii sunt
Acei care-şi pot vedea resturile lor, pieritoare, de pe Pământ,
În binevuvântata zi când Osiris, "Zeul-cu-Inima-Oprită",
Coboară, plutind, deasupra trupului lor, de Suflet despuiat!

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter Stratford: Ştii doar că taţilor nu le place să recunoască faptul că fiicele lor sunt capabile să se descurce şi singure. Pentru că asta înseamnă că am devenit spectatori. Bianca încă mă mai lasă să intervin uneori – dar tu m-ai lăsat pe banca de rezerve de ani de zile. Iar când vei merge la colegiul "Sarah Lawrence", nici măcar nu voi mai putea vedea meciul.
Kat Stratford: Când voi merge?
Walter Stratford: O, Doamne. Nu-mi spune că te-ai răzgândit. Le-am trimis deja un cec. (Kat rămâne uimită, apoi îşi îmbrăţişează tatăl.)

replici din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti orfan...

Când eşti orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulţi copii în faşa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu ştii de ce, cauţi o soră, cauţi un frate.

Când eşti orfan, de sânul mamei,
Simţi că toate-s împotrivă,
Şi luna plină este rea,
Destinul să ţi-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele şi dure,
Trăieşti viaţa ca un iad,
În zile sure.

Când eşti orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu ştii ce înseamnă, te iubesc,
Eşti fericit doar că ai viaţă,
Nu ştii, cum vrei să o trăieşti,
Nu ştii ce să ceri de la ea.

Când eşti îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îţi adori părinţii,
Chiar dacă sunt părinţi cu acte.

E fals, când spui că îi iubeşti,
E fals, cum eşti în jurul lor,
Doar politeţea dă bineţe,
În stângăcia vieţii lor,
Scăldată în haina neputinţei,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.

E fals, când spui că-ţi este dor,
De ei şi a lor bătrâneţe,
Ai milă doar, de-a lor tristeţe,
De viaţa lor, fără umor.
Când eşti orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.

Dar dacă stelele credinţei
Se-aprind ca far în viaţa ta,
Desculţ de-ai fi, simţi cum răsar
Minunile în viaţa ta,
Frustrările încet dispar,
Şi ierţi fierbinte.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţiile îţi construiesc atitudinea. Atitudinea este cea care îţi distruge sau îţi creează viaţa pe care ţi-o doreşti. Aşa că nu da voie altora să-ţi întunece frumuseţea unei zile cu problemele lor. Acestea sunt DOAR ale lor, iar tu nu eşti obligat să le porţi în spate pentru ei!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipe din zi şi din noapte când te gândeşti la viitorii tăi copii, nepoţi, strănepoţi... la sufletele care aşteaptă să se încarneze, viaţa pe pământ să experimenteze... Vor avea culoarea ochilor tăi, nasul tău, zâmbetul tău? Îţi vor păstra vie memoria? Ţine minte ca una din moştenirile lor să fie puritatea inimii tale plină de dulceaţa credinţei!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile pe care le-am iubit

Femeile pe care le-am iubit
au plecat
în alte ţinuturi.

N-au uitat nimic
au cărat şi aerul în poşeta de vise
în urma lor tăcerea
ca o biserică fără enoriaşi
şi fisura-n mine
pentru schimbul de aer.

Mirate că le-am avut,
mândre de norocul lor
de încărcătura de obiecte
ostentativ să le invidiez
să le pietruiesc drumul străin.
Eu le flutur un zîmbet
ca la nişte meduze
gata să se lipească de tine
să suferi, să compensezi suferinţa lor
să fie întotdeauna deasupra,
să-ţi vânture formele pline,
sa te coacă pe jar
cu pielea lor smăcuită.

Femeile pe care le-am iubit
rămân cu golul în zâmbet
de a nu mai iubi
şi irosesc trecutele trăiri
în braţele false
de ocazie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 august 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doza de realism. Orice comportament uman are în spate o motivaţie egoistă. Oamenii nu îţi sunt loiali ţie, ci te vor în viaţa lor pentru ceea ce le oferi, pentru cum se simt când sunt cu tine. De fapt, dorinţa lor ca tu să faci parte din viaţa lor este o reflecţie a intereselor lor egoiste. Când nu mai au nevoie de tine, când relaţia nu le mai este de folos, se vor îndepărta de tine. Acceptă asta pentru că şi tu faci la fel. Aşa suntem noi oamenii construiţi şi cumva este normal ca fiecare să îşi urmească interesul propriu. Nu are niciun sens să suferi când se încheie un capitol, ci bucură-te de tot ceea ce ai trăit şi învăţat de la oamenii care au fost în viaţa ta. Cu bune, cu lecţii, viaţa merge înainte!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii îşi pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculaţi cu simţământul că îşi aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că erorile lor sunt ale lor, că aberaţiile lor sunt ale lor, şi după aceea se revoltă împotriva lor.

citat din John Kenneth Galbraith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele

au rămas mai mulţi de cineva
plutind deasupra mulţimii într-o nebuloasă
extrăgându-şi seva din trecut

limpedele lor se adună ca o iarbă arsă
au noaptea uscată şi-un zâmbet tremurat

culegem din vid o albă scăpare
ce-a fost dintotdeauna acolo
doar că geamul era închis şi-o pleoapă ne privea
prin rama sticlei insistent

visul s-a descifrat pe-o tragedie într-o noapte
când bufniţa cânta o melodie sărind peste final

imaginile au înaintat lent mutându-şi locurile tot mai în faţă
nebotezaţi încă n-am lipsit la plecările pădurilor
iar umbrele încă se oglindesc în pereţii noştri

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sfaturile părinţilor ''nu-ţi mai sunt pe plac'' că eşti copil mare (!), iar hainele lor (sfaturile atât de bune) sunt demodate şi mici faţă de tine, îmbracă-te în dragostea de ei, aceea din copilărie, când iubirea lor era mierea vieţii tale.

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Inerţi din cap până-n picioare,
Atâtea spirite îşi dorm;
Puterea minţii cu-nfocare,
În traiul şters, orb, uniform!...

N-au capete, sau dacă încă au,
Le pun la porţi sperietoare
Şi vieţii lor un sens nu dau,
Căci sunt atraşi de *domnişoare*!...

Şi-atunci de ce încă mai speră,
De ce din mintea lor opacă,
Se plimbă beţi, bolnavi în carieră,
Când ei nu vor nimic să facă!...

Sunaţi sirene şi sunaţi alarme,
Treziţi putreziciunea neagră-n ei,
Căci ţara asta stă gata să se sfarme,
Când stau zidiţi şi-nchipuiţi a zmei!...

Puneţi-i cu putere să îşi întindă mâna
Căci sunt copii lor striviţi într-o prostie,...
Să-şi pună în mişcare şi creierul şi vâna,
Să nu devină ţara o mlaştină pustie!...

poezie de Constantin Păun (2014)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balian de Ibelin (către cei din Ierusalim): A căzut pe umerii noştri datoria de a apăra Ierusalimul, iar noi ne-am pregătit cât de bine am putut. Nici unul din noi nu le-a furat oraşul musulmanilor. Niciun musulman din marea lor armată care se îndreaptă acum spre noi nu era născut pe vremea când acest oraş a fost pierdut. Ne luptăm din cauza unor ofense pe care nu noi le-am adus, împotriva unora care nici măcar nu erau în viaţă pentru a se considera jigniţi. Ce este Ierusalimul? Templele voastre sunt construite peste templul evreu pe care romanii l-au dărâmat. Templele musulmane sunt construite peste ale voastre. Ce este mai sacru? (Pauză.) Zidul? Moscheea? Cimitirul? Cine le revendică? Nimeni n-o poate face. (Îşi ridică vocea.) Cu toţii avem dreptul asupra lor!
Episcopul, Patriarhul Ierusalimului: Blasfemie!
Almaric (către Patriarh): Taci.
Balian de Ibelin: Apărăm acest oraş, nu pentru a proteja aceste pietre, ci pe oamenii care trăiesc printre aceste ziduri.

replici din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi din prea multă dragoste

se împăcase-n vis cu bărbatul,
doar în imaginar,
pe trupurile lor odinioară înflorite
în care nu mai pulsa acum viul-organic,
se dezmierdau dimineţile aureolate
atinse de ochii fluturilor magici şi de păcate.
se spărseseră-n incendiul barbar şi el şi ea
când trecuseră din dragoste în moarte
şi apoi în metanoia.
pielea ei nu mai răspândea acum mirosul
de carne tăvălită prin jarul bărbatului.
pictorii pictaseră pe oglinzi imaginare
trupurile lor goale
(prizoniere ale fluturilor-monarh)
porniţi într-o migraţie fascinantă
să pigmenteze cu portocaliu cerul senin
şi să-i acopere ca o pătură vie
pe îndrăgostiţii morţi din prea multă dragoste.
roiurile îşi băteau graţios aripile catifelate
combinând portocaliul intens cu negrul jocului de linii,
pe deasupra lor, respira greu universul
învelindu-i cu o dantelă nobilă.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!