Nebun de fericire
-E februarie acum și-i frig, femeie
Și lotușii din lac sunt morți, au înghețat!
Că-i iarnă și pământu-i altfel nuanțat,
În păr aș vrea să-ți prind boboci, uscați, de teie
Și trupul să ți-l încălzesc cu o scânteie
Din jarul ce în mine, iar l-ai ațâțat!
E februarie acum și-i frig, femeie,
Și lotușii din lac, sunt morți, au înghețat!
..........................................................
Aproape cerșetor, el bluza îmi descheie
Și-un gest cu degetul pe buze a schițat,
Sfidând tăcerea frunzei, vântul înălțat,
Nebun de fericire-n șoapte mă-ncondeie:
E februarie acum și-i frig, femeie!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre păr
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre lotuși
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
Citate similare
Noapte bună, femeie !
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a știut
să-ți spună "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care și-a pierdut primăvara și vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care și-a pierdut
orele și minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aș vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!
Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aș vrea să mă încălzesc,
dar e frig și eu sunt...
Rece!
Bună seara, femeie!
Aș vrea să-ți spun "bună dimineața"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...
În curând,
Noapte bună, femeie!
poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre toamnă
- poezii despre secunde
- poezii despre primăvară
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre minute
* * *
scrie, femeie,
poemul de dragoste
care curge dintr-un februarie
mânjit la gură de ruj.
în fiecare noapte
alt februarie
cu ochi sparți de urlete,
despică-l,
rupe-i cămașa
și ține-i spinarea cambrată
până înlăuntrul
îi țâșnește
cuvânt spre vertical.
rupe hârtia
să picure sânge negru din ea,
spală-i cu el mâinile,
pune-i banul de dus
și iartă-l că mâine îl schimbi.
caută pe trupul tău
urma copitei,
semnul cornului,
înfige în el hohotul.
apoi...
ivește-ți privirea de înger
pe umărul altui februarie
și scrie, femeie...
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre ruj, poezii despre poezie, poezii despre negru, poezii despre mâini sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dați o nucă și-un covrig
Este iarnă și-i târziu,
Cerul pare străveziu,
Lemnu-n sobă s-a gătat,
E timpul de colindat.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Este rece și-n cuptor,
Pe stradă, un cerșetor
Cu năsucul înghețat,
Nu-i mai arde de cântat.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Pentru bradul de Crăciun
S-o găsi un an mai bun
Să vină la frați, surori
Și la cei din închisori.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
Poate anul următor
Va fi mai strălucitor
Și-așteptăm să vină iar
Moș Crăciun cu un mic dar.
Leru-i ler și norii plâng,
Ninge peste noi și crâng,
Leru-i ler și este frig,
Dați o nucă și-un covrig...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre plâns, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre nas sau poezii despre muzică
Toamna
Miroase a toamnă rece, în jurul meu acum
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum,
Rămâne-o vară-n urmă, cu ea mă trec si eu
Iubirea de-altadată s-o mai găsesc e greu,
Afară-i frig și plouă, și-i gol sufletul meu.
Neliniștea m-apasă, sunt singură acum,
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum.
Singurătate rece te-ai cuibărit în mine
Iubirea de-altădată o-aștepți și nu mai vine.
Miros de toamne reci, în jurul meu plutesc...
Iar soarele lumină încet vechiul pervaz,
O rază îmi mângâie, timid al meu obraz.
N-aștept nimic anume, vreun dar împărătesc
Emoții, sentimente, acum mă copleșesc,
Să fie iarăși vară e tot ce îmi doresc.
Că una este vara, cu al ei soare cald
Udată-n sentimente și-n amintiri cu drag.
poezie de Mariana Simionescu (7 octombrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre ploaie, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Femeie
te simți în noaptea neagră o femeie
vorbești, asculți și simți acea scânteie
în piept, când te privește ca femeie
și-ți deschizi brațul larg, și-l lași
la pieptul tău să steie...
și te înalți plutind
pe cerul plin de curcubeie
încet, încet, începe bluza să-ți descheie
nu spui nimic, și-l lași
din vinul dragostei să beie
și nu găsești cuvinte să se-ncheie
decât să spui că ești femeie
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vorbire, poezii despre vin, poezii despre femei sau poezii despre cuvinte
Câmp minat de stele
De pe trup îți cad poezii femeie
un înger sau un demon te recită
și cine-ar vrea să ți-l descheie
să-ți cearnă sufletul prin sită
Un înger sau un demon te recită
și se ridică pân' la cer văpaia
doar luna s-a răcit pe plită
ce greu îmi cade la stomac odaia
Când se ridică pân' la cer văpaia
și-ar vrea trupul să ți-l descheie
din ochi gata-i să cadă ploaia
de pe trup îți cad poezii femeie
Și-un înger sau un demon te recită
și-n loc de punct îți pune dinamită
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Alean
E-n zori, e frig de toamnă,
Și cât cu ochii vezi
Se-ncolăcește fumul,
Și-i pâclă prin livezi.
Răsună, trist, de glasuri
Câmpiile pustii, -
Și pocnet lung, și chiot
S-aude-n deal la vii.
C-un zmeu copiii aleargă,
Copil, ca ei, te vezi,
Și plângi... și-i frig de toamnă...
Și-i pâclă prin livezi.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, citate de George Bacovia despre copilărie, poezii despre tristețe, citate de George Bacovia despre tristețe, citate de George Bacovia despre toamnă, citate de George Bacovia despre plâns, poezii despre ochi, citate de George Bacovia despre ochi, poezii despre fum sau citate de George Bacovia despre fum
Ninge
fulgi albi, fulgi pufoși atârnă de nori
e iarnă, e frig și e ger
timpul iar grăbește, vremuri se mai frâng
plutesc pe o barcă, eu, o femeie, un gând
pe buze cerni stele
fuge iubirea pe valuri haihui
undeva, pe țărm, un oftat
mă opresc, tu surâzi
un sărut, un nou început
ce frumoasă ești
albă, inocentă și pură
vâlvătaia privirii, e sânge, e foc, e șuvoi
mângâi coapse unduite pe ape
rătăcit în intensitatea curburii
cântă vântul, zboară pescăruși peste zare
sărută-mă femeie în mare
valuri te prind, te cuprind
și te strâng în brațe de foc
offf, în viața asta fără de noroc
freamătă vântul în valuri
vreau buze, vreau trupul, vrea timpul să curgă între noi
să adormim apoi în tainicul drum
hai cântă femeie, o dată, îți cer
să fii a mea în astă noapte, mai cer
femeie, duioasă făptură, înger în cer
să împletim din măinii o scară spre cer
hai vino iubito, hai vino lumină
ochii să îi sorb în zorii noi primăveri
să te iubesc în viscolul din noi
mai ninge femeie, ne ninge pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre alb, poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre viscol sau poezii despre viață
Nervi de toamnă
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre copaci, poezii despre boală sau poezii despre amant
Mi-e frig de frigul
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.
Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre vestimentație sau poezii despre religie
Martie
Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Flușturatici fulgi de nea
s-ar așeza-n noroi,
dar cum li-e silă --
se ridică iar
și zboară să-și găsească
cuib pe rarnuri.
Vânt și-i frig --
-iar mugurii
prea lacomi de lumină
își zgulesc acum
urechile în guler.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre vânt, citate de Lucian Blaga despre zbor, poezii despre urechi, citate de Lucian Blaga despre urechi, citate de Lucian Blaga despre ploaie, poezii despre muguri, citate de Lucian Blaga despre muguri sau citate de Lucian Blaga despre lumină
Noapte de iarnă
mignonă, volubilă, albă și caldă,
te-apleci, prea sexi, și pui lemne pe foc.
ce noroc a dat peste mine,
îmi zic în gând și tare:
ai grijă să nu sară-o scânteie pe tine
să iau foc.
hai, hai nu ți-i bine...
ba da, dar sunt gelos pe scânteie.
te bagi lângă mine în pat,
ai picioarele reci, le cuibărești între-ale mele,
la rându-mi mă fac mititel
cuibărindu-mă, atât cât pot, între sâni.
un sărut.
cred că așa se simțeau zeii bând din ambrozie,
îmi trece prin gând.
nu crezi că-i prea cald, eu mă dezbrac.
te lași și tu dezbrăcată...
afară e noapte, e frig, promoroacă.
pe dinăuntru, pe dinafară,
trupul tău e-o sahară,
eu gâfâi cu pași de cămilă,
mă-nnăbuș de cald...
privim la televizor slujba ținută de Daniel și Bartolomeu.
mâine, îmi zici, se face sfințirea catedralei neamului,
au dat-o la-ntors, îi zice acum a eroilor.
și-i bine așa, zic. o catedrală, două
e de gen feminin și nu e femeia oare
o catedrală ce sfințește mereu spre-nviere eroul căzut?
râzi. ia să văd, da bietul de el, e căzut...
un câine latră în noapte de frig sau la lună, nu știu,
mi-e milă de el, sigur este legat...
ce faci, sforăi ca un trabant...
mă iau pe brațe ușor și mă pun pe salteaua de aer...
focul duduie-n sobă, e cald
și pruncului din mine i se lipesc pleoapele și adoarme...
mâine e încă o zi, vei face focul din nou
și poate... ritornero, ritornero...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre câini, poezii despre televiziune sau poezii despre sărut
Fulg înlăcrimat
... un puf alb jucăuș plutește zburdalnic, nesigur
se-ntoarce spre griul de vată în nuanța alburie,
iar pică și fuge cum flutur
ce nu are frunze de pomi, nici flori să-l îmbie...
dansând mai departe aproape că-l pierd, nu-l prefigur
și-odat' se reîntoarce, privirea mi-o scutur
că-ncep să-l iubesc că e singur, timid
înghețat de emoții, de frig
și-i plăpând
mai ușor ca un gând
care-mi zboară și el
și mă pierd eu acum, câte-un pic, un nițel
și-l revăd prea târziu, e căzut la pământ
de ani mulți și de grei
dintr-un om, de zăpadă de tată...
nu mai are avânt
și alerg să-l salvez, vreau să-l smulg;
da-i o lacrimă și-i alta, o una, sunt două, sau trei
și se-ntinde, dispare
pe-o petală uscată de floare...
lasă o pată...
A murit azi un fulg!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zăpadă, poezii despre tată, poezii despre salvare, poezii despre prezent sau poezii despre gânduri
La soirée
Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
și lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.
E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.
Pășesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa "à la première vue"...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!
Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!
Mă uit în buzunar; am douăzeci de dolari,
îndeajuns de două mini-golfuri
și e lumina albă, jucătorii-s rari;
doar două cupluri însoțind ratările cu of-uri!
Sunt singur pe "tapis"-ul verde, fără adversar
și mă lansez în jocul minții, al răbdării...
apoi încet, încet mă-ntorc alene pe trotuar
și urc pân' la etajul unde stau... Simt gustu-nfiorării!
Nu-mi vine să mai plec; mă-ntorc în viitor
-căci cântecul ce m-a trezit e pe sfârșite-
iară la caldul din odaie, fad televizor...
Recad în pană, iar de nopți ce-s nedormite...
... "de acasă"; câmpinean cu visele-n ispite!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre verde, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfârșit
Femeie, fiecărei zile
E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dăruiește fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minți
În unison de gânduri de mame, din părinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.
E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toți, trupul de femeie.
E parcă sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
Sunt Universul meu, născut... dintr-o femeie...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre căsătorie, poezii despre zile, poezii despre trupul femeii, poezii despre soție sau poezii despre soț
Iubește-mă, femeie
iubește-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăși și iar
astăzi și mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste țărmuri întinse de mare
iubește-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubește-mă femeie în dorul nespus
și vântul să-ți poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubește-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste șoapte
iubește-mă femeie, o dată
dă de pereți cu dureri și tristeți
nu rătăci din poartă în poartă
iubește-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubește-mă femeie
acum ori niciodată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre sâni
Atunci, iubite...
Nu aș fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Și replantat, crescând precum stejarii.
Acum, au muguri izbucniți pe ramuri,
Boboci și flori și-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Și mă trezesc de dor, ce grea povară!
Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe și mă-nchin, e ziua-a șaptea
Și zori-au răsărit după colină
Și gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri și boboci și flori de zmeur!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre stejari
Femeia de sticlă
Acum știu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseții
ascunse sub piele,
Vibrația blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum știu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin și lapte
Aer și miere
Și-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalțul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum știu femeie de sticlă
Cine ești, cine sunt, cine am fost
La început de Lume
În sfera Paradisului...
poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre apicultură sau poezii despre aer
12 februarie - ziua lui Darwin - Apropo de evoluționism
Pe Darwin - zic în timp ce șed
În pom și-i prind crenguțele -
Constat că oamenii îl cred,
Dar se-ndoiesc maimuțele.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre om și maimuță, epigrame despre maimuțe, epigrame despre evoluționism, epigrame despre crengi, epigrame despre copaci sau epigrame despre Charles Darwin
Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre durere sau poezii despre țări