Ninge
fulgi albi, fulgi pufoși atârnă de nori
e iarnă, e frig și e ger
timpul iar grăbește, vremuri se mai frâng
plutesc pe o barcă, eu, o femeie, un gând
pe buze cerni stele
fuge iubirea pe valuri haihui
undeva, pe țărm, un oftat
mă opresc, tu surâzi
un sărut, un nou început
ce frumoasă ești
albă, inocentă și pură
vâlvătaia privirii, e sânge, e foc, e șuvoi
mângâi coapse unduite pe ape
rătăcit în intensitatea curburii
cântă vântul, zboară pescăruși peste zare
sărută-mă femeie în mare
valuri te prind, te cuprind
și te strâng în brațe de foc
offf, în viața asta fără de noroc
freamătă vântul în valuri
vreau buze, vreau trupul, vrea timpul să curgă între noi
să adormim apoi în tainicul drum
hai cântă femeie, o dată, îți cer
să fii a mea în astă noapte, mai cer
femeie, duioasă făptură, înger în cer
să împletim din măinii o scară spre cer
hai vino iubito, hai vino lumină
ochii să îi sorb în zorii noi primăveri
să te iubesc în viscolul din noi
mai ninge femeie, ne ninge pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Întâlnire ratată
noi nu ne-am întâlnit niciodată
eram însingurat și trist
pe un ciot strâmt de zare
te-am creat într-o noapte, femeie
din alge, scoici și un strop de mare
peste buze am așternut un surâs
ochii tăi, două stele
culese din visele mele
au trecut zile, ani
azi, între cer și pământ
umbre diafane se târăsc pe un drum
doi străini pe un țărm
valuri se sparg tăcute în mare
departe de tine, de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Scriu pe cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
Iubește-mă, femeie
iubește-mă femeie într-o noapte
o noapte mai cer
iarăși și iar
astăzi și mâine, mereu
mi-e aprig dor de a ta fierbinte chemare
peste țărmuri întinse de mare
iubește-mă femeie
pe câmpuri de flori, pastelate culori
buzele, o atingere lină, eternă,
sânii, tainic fior în zorii cei noi
iubește-mă femeie în dorul nespus
și vântul să-ți poarte cuvântul suav
pe întinsele ape
iubește-mă femeie
în lacrima crudă a ploii
sărutul descânt
să vină cuvânt peste șoapte
iubește-mă femeie, o dată
dă de pereți cu dureri și tristeți
nu rătăci din poartă în poartă
iubește-mă femeie pe pagina goală
mai scrie un poem
o dată, în grabă
iubește-mă femeie
acum ori niciodată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre sărut sau poezii despre sâni
Atingeri
atingi ușor a mea chemare
cu un sărut acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt născut între noi
eram un țărm uscat de mare
o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă duioasă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium acum
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc ușor de întrebări
să te învesc cu roua norilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pas divin spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre stânci, poezii despre naștere sau poezii despre aripi
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre întuneric sau poezii despre poezie
Țărmul
atingi ușor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un țărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îți caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc încet-încet de întrebări
să te învesc cu roua zorilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară
O cafea, o femeie, o soartă
am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâșie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis și un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereți cu viața, cu toate
unde ești femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie și o singură soartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre romantism
Pași în noapte
aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre ninsoare sau poezii despre moarte
Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre frunze, poezii despre durere sau poezii despre țări
Fluturi în noapte
aici timpul înghețase de frig
era ger, era ceață
încercam să adorm
uitând să sting lumina în hol
trecusem aiurea prin viață
statui sfârâmate în gunoi
picurau dureri pe o rană deschisă
venise iarna la poartă
uitasem de tine, uitasem de noi
iadul în față, gerul în doi
cădeau alene pe pleoape
ochii tăi, ochii mei
uitasem încă o dată plecarea
plecarea ta, pe un drum dărâmat de aprige ploi
visam să urc către cer
mâinile altare, te cuprind în noapte
lin, duios, agale
pe coapsele tale, iubiri, vise, căderi și uitare
era frig, mă ardea iadul din cer
aici și timpul a devenit viager
ai plecat femeie în ziua când ploaia plângea peste noi
fugise și clipa, ochii tăi mă chemau a visare
nu ajunge fuga, a te uita
ochii încep să vadă, ce nu vor să vadă
ai murit plecând în spații totale
astăzi plâng a jale, nu există cale
a căzut o frunză în iarna globală
în pustiu se plânge, lacrima e sânge
zile cad în noapte, morții plâng acum
se sfarâmă totul, visele se sting
nu mai este timp, rătăcit pe un drum
viața-i o cărare, totul, o întrebare
scările-s puține, timpul e absent
ninge iar în mine, ninge gestul tău
țipă pustiul, totul este gol
cerneala se uscase pe pagina goală
poetul vorbea în delir despre o fată
te scriu femeie cu flăcări de ceară
se stinge țigara în urmă
va ninge femeie, va ninge uitarea
mai trece o viață, va veni altădată, odată
ne vom naște în toate
poate aici, poate în altă parte
vom fi fluturi liberi în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre lumină sau poezii despre sânge
Cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
femeia nu vine
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
aștept în neștire un semn pe pământ
e frig afară și ninge în mine
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
e frig iar în mine
și ninge pe drum
cad troiene de gânduri pe câmpuri uscate
zăpada se adună obosită în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de tine
mergând la întâmplare pe cărări ce mă dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe un colț de poveste
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă ard cuvintele sub pana arsă de gânduri
mă opresc la plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picurând pe rană fulgii rămași
muream în țara ultimului veac
căutând femeia între frânte destine
este frig afară, gerul ăsta mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas tăcută în palmă
eu scriu la o masă ultimul meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iubire
iubește-mă femeie
o dată. încă o dată
în așternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
să dorm o clipă, o clipă îți cer
iubește-mă femeie ca marea
și lasă-mă să pier pe brațe de dor
în astă lungă noapte
între țipătul iubirii și foșnetul suspinelor
iubește-mă femeie
sub frunze de arțar
un ciob dintr-un suflet curat
îți dau azi în dar
lasă-mă să-ți acopăr trupul fierbinte și gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte și șoapte
ești sublimul iubirii, ești dulce visare
ești taină, ești chemare
iubește-mă femeie, în mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Rugă
lasă-mi Doamne, zările și marea
să îmbrățișez chemarea
a unei femei ce a pășit spre nemurire
nu am înțeles atunci durerea ce mă apasă
e har, este blestem
să văd cum mori în taina primei primăveri
lasă-mă femeie
să țin în brațele vânjoase surâsul tău
rătăcit între buze arse de gânduri
lasă-mă să descopăr curcubeul privirii
să frâng în palme neștiutul
deschide-te femeie în noapte
mătasea verde învăluindu-ți sânii
trupul gol să se răsfrângă în ape sub raza de lună
știi, privirea ta a început să se confunde azi cu zarea...
seara îți mângâia pașii
la cina poeților în altarul cuvântului
treceai dintr-un timp în altă eră
lăsând în urmă flori de iasomnie
treceai albă și pură
o lacrimă crudă în poala universului
treceai și nu îți păsa
că viața asta te lasă
te vei așeza în cer
ascuzând o aripă rănită într-un zid
femeie, bătaie de înger
ai deschis raiul
în mlădierea duioasă a cuvintelor rostite
cu glas divin, tulburător
împletind din timpuri maramă
valsai odată printre stele
tu cea mai suavă dintre ele
scriai în slova timpului cu lacrimi de ceară
râdeai privind la mine
am înțeles atunci
erai un ideal cioplit din plăsmuiri
se risipeau nopțile în zori
dacă tu vei pleca
eu voi muri sub stea polară
dacă tu, atunci eu
cu cine aș vorbi
zările vor fi searbăde, pustii
eu am rămas, femeie
un trubadur nebun pe țărmul lumii
adunând cuvinte în palmă din cioburi de sperață
în zori voi coborî să mor în valuri
tot așteptând sărutul unei primăveri
nu înțelegeam durerea ce mă apasă
în lotca ce plângea pe mare
va exista undeva un azi
pentru cei ce pleacă grăbiți
dă-mi Doamne durerea și lasă îndurarea
mai ține aici vreo două-trei milenii
pe acei ce pleacă azi către lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei sau poezii despre vorbire
Iarnă-n doi
Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuși cu goarna
semn să-ți dea unde să fugi
Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ți sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă
Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăși cu goarna
viscolește o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna
Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre jocuri sau poezii despre iarnă
Îngerul iubirii
femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolți cerești
și roua zorilor îți mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
și țip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi și suspine
și te găsesc în lacrima din noi
te voi învăța femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindește marea
pășesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători și goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge și plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îți dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe sau poezii despre rouă
Răvașul
înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îți scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
știi, nuferii se închid în apus
la umbra munților bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneșe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruș
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ți aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre apă sau poezii despre văi
Ninge cu stele, iubito
Ninge cu flori de cais, ninge cu stele,
Ninge cu fluturi, îngeri de dantele...
Am strâns în pumn, iubita mea, lumină.
Ești ruptă din materia divină!
În noaptea asa, vers de-aș fi, în ceară
Aș încrusta iubirea mea solară.
Vreau s culeg săruturile toate,
Apoi să rătăcesc prin văi de șoapte,
Să-ți pun apusul nopții la fereastră.
Să treacă îngeri pe desupra noastră
Și să ne coase stelele pe pleoape,
Să fim mereu, mereu, tot mai aproape.
M-aș face sculptor. Dalta, fie-mi versul...
Aș răscoli în timpuri universul...
Sub sânii tăi un câmp de flori în soare,
Să pot zidi iubirii osanale.
Mausoleu de vise și de stele,
Spre-a te-nălța în cânturile mele,
Mireasă albă și atât de pură...
Vreau să pornim spre-nalturi împreună.
Dar ești stihie... înger al luminii,
Te-au exilat sub stele pelerinii
Și crini și roze-ți odihnesc sub pleoape.
Tu întregești pământ și cer și ape.
Femeie, lumea-i goală fără tine!
Când treci, să-mi lași o lacrimă-n privire!
Mă pierd străin, tăcut, în triste zări...
Femeie, tu ești câmpul meu cu flori!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre Soare
Chemarea
s-a făcut ziuă, iubito
nu mi-e somn
mă gândesc la ieri, te privesc
se luminează de ziuă
tu pleci prin falduri de vise
întoarce-te femeie
să sting în brațe durerea
esți soarele sufletului meu
fumez pe țărmul mării
mă arde țigară și plâng
mă joc în gând cu angelicul trup
caut nebun gura să o sărut
așa te voi iubi mereu
cu patima zilei dintăi
vino, să strâng în brațe femeia
și chinul și dorul
lasă-mă se te adorm lin
ca într-un duios suspin
mi-e dor, mi-e dor de tine
ești tot ce am, ești tot ce azi mai cer
cerului, pământului, vântului și timpului
vino iubito să sărut zorile
am nevoie acută de tine
din ochi curg oceane
trimit un rând dar nu există cuvinte
ard, mă topesc
femeie, aici, tu m-ai învățat să iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă de iubire
te aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
printre duioase șoapte și tainice suspine
să strâng cu dragoste, cu dor nebun
un vis, un sân, un gând
să fii o stea în nopțile târzii
să fim un doi, doar noi
pe fluvii întinse de dor
să ne dezbrăcăm de prejudecăți
să ne azvârlim în ape
să plutim apoi, goi, nebuni și puri pe aripile iubirii
să îți spun cuvinte duioase, line
să te pierd printre șoapte
să te trezesc în zori cu un sărut
zorii vântului în țipătul pământului
mi-e dor nebun de tine
știi iubire, știi...
eu sunt nebunul ce îți cântă
sub balconul sufletului tău
în fiecare noapte al meu dor
mi-e dor să te dezbrac de stele
să te învelesc apoi cu ele
ele, cele
să te trezesc
din clipa pătimașă de iubire
goală de gânduri, lângă mine
nemărginirea iubirii mă cheamă
iar și iar, la tine
în cascade de amor
ce plâng, ce ard, ce dor
da, te doresc, fiindcă iubesc
e vina, e păcatul meu
iubirea mea pășește către tine
te vreau mereu, te vreau cu mine
tu ești fila existenței mele
născută de a fi iubită și dorită
iubește-mă femeie așa cum te iubesc și eu
ce va mai fi, de va mai fi
vor scrie cronicarii, într-o zi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre dorințe
Pașii sufletului
trec obosit printre gânduri zălude
mereu mă petrec, nimic nu aleg
e noapte polară, se iubește la fel
foc este în mine și în timpul prezent
eu nu știu azi ce știu
mă ninge în lumină în mod coerent
mă cauți femeie prin vreascuri globale
mă cerți, mă alungi și mă ierți
pe urmă e ceață
nimic nu a mai rămas la urmă
apoi a fost o zi nouă în altă zi
fugeam să mă uit
ardeam pe un rug
picioarele curg printre trepte de lut
este ceață și plouă
pe treptele lumii și plâng
apoi s-a pus ninsoarea la poli
ningea cu fulgi albi de fecioară
mă apropii de tine tăcut și confuz
era frig în tine, în noi
se întuneca iarăși în lume
ningea cu tăceri
nici nu mai știam dacă sunt
eu te chemam într-o zi, știam că n-ai să vii
ningea pe la noi
bătea timpul în geam
mereu ca altădată
eu căutam în nămeții sufletului, o fată
clipa asta nu mai tace
veneam târziu
când nu o să mai fii
și dacă vii, eu cine sunt în nopți pustii
te strigam, te chemam
era frig în casă
picurau pe geamuri amintiri
se stingea clipa, era târziu, în lume, în jur
și totuși ninge afară
mereu ca altădată
ochii tăi, făclie în noapte
mă întrebai retoric, dacă tu, atunci eu
pe coapsele tale
căutam un iad
frigul iar mă arde
mâinile se loveau de un sân, ireal
se scurge un timp, mai trece un veac
pașii fug, nu se ajung
între noi, doar părul tău, dorul meu
și sărutul a rămas
mă înțepam în spini
rana asta doare
eu scriam femeie
cu îngeri trecând
clipa asta se învârte
se întinde și cuprinde
trupul, gândul și femeia
ce mă așteaptă în prag, de drag
nu, nu pleca femeie
chipul tău, icoană vie
voi veni în zori la tine
peste pașii scurși în gând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ploaie
am mângâiat clipa, în ploaie
în tristă uitare
la capăt de mare
pescăruși albi țipă în zare
visare, chemare, uitare
în zbor ating duios gândurile apei
pescărușii zboară pe țărmuri de mare
e târziu și e noapte
freamătă timpul în cer
tăcerea plânge în ploaie
sunt orbul uitat pe o cărare
ce cântă plângând
la margini de mare
aștept chemarea
ce lungă e așteptarea
de noapte, de noi
ce lungă e veghea
aici, între voi
tăcerea plânge în ploaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare