Femeia de sticlă

Acum ştiu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseţii
ascunse sub piele,
Vibraţia blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin şi lapte
Aer şi miere
Şi-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalţul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum ştiu femeie de sticlă
Cine eşti, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, femeie !

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a ştiut
să-ţi spună "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care şi-a pierdut primăvara şi vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care şi-a pierdut
orele şi minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aş vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aş vrea să mă încălzesc,
dar e frig şi eu sunt...
Rece!

Bună seara, femeie!
Aş vrea să-ţi spun "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...

În curând,
Noapte bună, femeie!

poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu eşti un dulce gând, un mister.

O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Eşti o floare de nu-mă-uita,
Eşti al sufletului lumină.

De-a pururea eşti slăvită,
O, tu fiinţă nemuritoare,
Eşti o dulce ispită în lumea care moare.

poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, văd!

O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viaţă rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!

O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Şi-acum
aş vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!

O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Şi-acum
aud
şi văd
şi merg
şi sunt.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iarba câmpului şi macii

abia acum, când boabele de struguri
îşi caută amiezile de vară în smălţuite, tandre căni cu vin,
acum când soare blând şi aer auriu ne înconjoară,
când visele tale şi visele mele de fiecare zi şi din anume zile
şi-au amestecat culorile şi parfumul până la identificare
şi sunt atâta de uşoare că sufletele ne-ar putea pleca spre cer
în orice secundă de linişte dacă iarba
şi macii câmpului nu ne-ar iubi atât de mult
cu tot cu rouă şi cântecele dragi
acum, când cănile cu vin
aşteaptă buze moi, abia acum ne despărţim

poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie...

Femeie, când te-am cunoscut,
Erai un înger... ca o artă.
Acum eşti demon ce-a crescut.
Tot în pat te vreau... dar moartă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă femeie

vremelnică soartă
mă ispiteşti
să cred azi în tine
nu ştiu cine eşti

născută din mare
îţi simt legănarea
rochiţa din valuri
acoperă zarea

şiraguri de perle
sidef risipesc...
frumoasă femeie
de ce m-ai ales?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate judecăţile de "valoare" pe care le emitem sunt False şi sunt date de falsul sentiment de "eu": - eu ştiu cine vorbeşte acum. - eu ştiu cine sunt. - eu cunosc. - eu vreau. - eu cred etc etc.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecelul Lobeliei

Am fost odată parte
A sângelui şi oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.

În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Şi nu mă mai pot întoarce,
Şi plâng... iar zilele zboară.

Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.

Nu ştiu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.

Îţi priveşti chipul în oglindă.
Cu cine să-l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.

Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu te afli acum la o răscruce. Ai ocazia să iei cea mai importantă decizie pe care o vei face vreodată. Uită-ţi trecutul. Cine eşti tu, acum? Cine a decis ca tu să fii cel de acum? Nu te gândi la cel care ai fost. Cine eşti acum? Ai decis cine vrei să devii? Ia această decizie în mod conştient. Ia-o cu grijă. Ia-o cu forţa.

citat din Anthony Robbins
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vata de sticlă

şi-a izolat acoperişul cu vată
de sticlă: acum
îl mănâncă omoplaţii şi creierii răspândiţi
printre ţigle de fum
sub ploaia tăcută – trecută
în cartea
re-cordurilor însingurate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ca şi cum acum aş învăţa
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, ştii?
tu eşti alb,
dacă-mi las buzele să-ţi pătrundă în somn,
îţi întorci visul bărbătesc spre mine.

"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi eşti,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.

ca şi cum aseară...
tu nu mai ţii minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu ştii că eşti fericită, aşa-i?

apoi ţi-ai făcut vocea lebădă,
ţi-ai tăcut dintr-odată toate cuvintele
pe care încă nu ai dimineţi să le spui,
doamne,
şi eu ştiu că lacrimile tale vorbesc încontinuu.
femeie,
ce nu ţi-am mângâiat ca să-ţi adorm apa...

pe urmă ţi-am simţit visul în sânge,
intraseşi
somn prin somn în somn,
ca şi cum ştim doar nefirescul firesc
(de sus ninge
în voaluri).

da, probabil... nu,
nu asta voiam să spun,
de fapt trebuie să te conţin, să te înconjur,
femeie albă din somnul meu,
să te gust,
bănuiesc doar că ai gust de zmeură.
sau de ocean.
nu ştiu.
te revendic."

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de fericire

-E februarie acum şi-i frig, femeie
Şi lotuşii din lac sunt morţi, au îngheţat!
Că-i iarnă şi pământu-i altfel nuanţat,
În păr aş vrea să-ţi prind boboci, uscaţi, de teie

Şi trupul să ţi-l încălzesc cu o scânteie
Din jarul ce în mine, iar l-ai aţâţat!
E februarie acum şi-i frig, femeie,
Şi lotuşii din lac, sunt morţi, au îngheţat!
..........................................................
Aproape cerşetor, el bluza îmi descheie
Şi-un gest cu degetul pe buze a schiţat,
Sfidând tăcerea frunzei, vântul înălţat,
Nebun de fericire-n şoapte mă-ncondeie:

E februarie acum şi-i frig, femeie!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă vinul!

În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraş picură vinul,
Perle limpezi, roşii.
Din dragoni fierţi şi rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.

Sunaţi, trompete-ale dragonilor!
Răpăiţi tobe-ale aligatorilor!
Dinţi strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârşitul zilelor tale,
Pentru că pe ţărâna de pe mormântul lui Liu Ling
Nimeni nu toarnă vin.

NB.
Liu Ling (221- 300) a fost unul din cei Şapte Înţelepţi din Dumbrava de Bambus, erudit rebel şi excentric care a trăit într-o perioadă de violenţă şi colaps social. Este faimos pentru faptul că-i plăcea foarte mult alcoolul, pe care îl folosea ca vehicul pentru "emigrare interioară". Se spune ca era întotdeauna însoţit de un servitor care purta cu el o sticlă de vin şi un hârleţ, fiind deopotrivă pregătit să-i ofere vin în orice moment sau să-l îngroape, dacă-ar fi murit.
Liu Ling obişnuia să umble prin casă în pielea goală, explicând vizitatorilor surprinşi că el consideră întregul univers casa lui, iar camerele casei drept hainele lui. Apoi, abrupt, îi interpela: "Pământul şi cerul sunt casa mea, iar aceasta cameră, pantalonii mei. Domnilor, ce căutaţi în pantalonii mei?"

poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de somn

Culcă-te, se face ziuă,
Trenul a plecat din gară,
Cine trebuia să vină
E acum în altă ţară...

Şterge-ţi ochii plini de rouă,
Pianul a tăcut demult,
Simfonia vieţii tale
Dintre lacrimi o ascult...

Nu mă întreba ce-nseamnă
Să fii singur pe pământ?
Nu ştiu care-l vrei anume
Din câte răspunsuri sunt!

Pune-i nod speranţei tale,
Precum nodul din batistă,
În curând se face ziuă,
N-aş vrea să te vadă tristă;

Singură în Poezie să adormi,
Nu poţi, eu ştiu,
Culcă-te! Nu e poruncă,
Ci îndemnul meu târziu...

poezie de Nicoara Nicolae Horia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeie nu mai eşti femeie?!

De ce nu mai laşi emoţia să te pătrundă?!
La fiecare lacrimă de-a mea, tu să te simţi iubită.
Nu purta pantaloni, ci fustă, exprimă-ţi feminitatea!
Lasă frumuseţea corpului să mă izbească frontal!
Să mă pătrundă cu sensibilitatea gesturilor şi a vocii de femeie!
Acum, tu vrei să le faci pe toate
Vrei să demonstrezi că şi copii -i faci tot singură!?
Păcat că ai uitat să fii femeie!
Tu nu poţi face multe lucrur fără un bărbat!
Fără bărbatul ce te iubeşte...
Ai început să-ţi pierzi gândirea!
Te lupţi cu morile de vânt şi chiar cu tineînsăţi.
Vrei doar să-ţi demonstrezi că poţi înlocui bărbatul ideal.
Nu poţi! Ţi-ai luat un rol banal...
Joci rolul meu ş-ai început săţ pierzi din frumusete...
Zâmbetul tău ce ani în urmă topeau şi un gheţar...
Acum îl uzezi şi-ţi faci doar drumul către muncă.
Dar ce zic eu?! Topea tot Polul Nord zâmbetul tău.
Şi soarele pe cer se minuna de-a ta putere,
Iar marea devenea învolburată
Iar eu nu-mi mai ştiam nici numele!
Prin semne tu îmi modelai iubirea, lumea toată...
Tu nu uita că o femeie te-a creat!
Şi nu prin muncă, ci te-a creat, dăruindu-se, iubind...
Te rog, nu te abandona, femeie, nu renunţa la viaţa ta!
Căci renunţi chiar la iubirea mea astfel.
Tu ai uitat plimbările de seară din copilărie,
Iarba pe care ne aşezamgoana după fluturi,
Poezii şoptite, cântece -n surdină sau strigate de sentimente,
Să audă o lume căci eu te iubeam pe tine...
T e rog întoarce-te femeie, frumoasă!
Tu eşti completă, perfectă, aminteşte-ţi cum ai fost la-nceput!
Pură, distinctă, elegantă, rafinată...
Distinsă mireasă călcând pe petale de tranandafiri,
Feminitatea îţi aparţine!
Las-o să explodeze din nou lângă mine!
Oh, în mintea şi sufletul meu, aşa vei trăi mereu!
Lasă-te iubită!
Dă-i voie bărbatului de langă tine să te venereze!
Uită de competiţie cu tine însăţi şi trăişte! Fii tu!
Lasă-te iubită şi cucerită!
Ignoră societatea în care trăieşti şi te-a adus în pragul falimentului sufletului!
Moral nu mai eşti copila aceea.
Te rog, priveşte-mă în ochi şi regăseşte-te în oglinda sufletului tău!
Fii tu însăţi, Femeie!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Eşti răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzeşte sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai ştiu ce eşti...
Eşti timpul... eşti gândul meu matur...
Sau eşti dorinţa copilului din mine!
Ştiu cine eşti!
Eşti calea ce-o urmez orbeşte
Eşti fiinţa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit şi ai ştiut ca să mă schimbi
Ai depăşit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea şi focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Eşti viaţa însăţi...
Dar ce spun... eşti nemurirea!
Tu eşti icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Şi ziua îmi încântă gândul şi privirea.
Eşti mai presus de toate
Eşti dor, eşti bucurie, destin şi nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Şi totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Eşti tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranţei
Şi şansă unei vieţi... în doi!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea felinarului cu două globuri de sticlă, mintea are trupul drept glob de sticlă, iar sufletul are mintea drept glob de sticlă. Felinarul arde mereu. Dar dacă globurile de sticlă sunt murdare de fum, ele nu vor străluci.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!