Vela
Sclipește-n zare-o velă albă, se-înclină și revine,
Acolo unde cerul și marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ținuturi pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?
Strașnic, vântul stârnește-înalte valuri,
Catargul geme și-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Și nu de fericire vrea să scape.
Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii își toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca și cum doar în uragan ar găsi liniște și pace.
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fericire
- poezii despre vânt
- poezii despre uragane
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pace
- poezii despre apă
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Citate similare
Crede-mă: doar acolo există fericire, unde există încredere și iubire. Amicii nu întotdeauna ne susțin. Bucuriile se uită, dar tristețile rămân.
citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre încredere
- citate despre tristețe
- citate despre prietenie
- citate despre iubire
- citate despre fericire
- citate despre existență
- citate despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când...
Când soarele se-ascunde
și nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet și în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ți pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ți-l știe!
Când rânduiala vieții
te duce prea departe,
sfințire dă bineții;
așa ți-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl știe,
te bucuri că ai nume,
destin și fantezie!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre noroc, poezii despre cărți sau poezii despre bucurie
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tei, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre ocean, poezii despre noapte, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre ruj, poezii despre păsări sau poezii despre negru
Sonetul negru
Trag de perdele cerul și mă miră,
Că soarele mă arde în fântână,
Îi smulg zenitul, vână după vână,
De ard vulcanii lui și mă inspiră!
E-o-nvălmășeală gata să rămână,
Peste țesuturi ce se adumbriră,
Dar lacrima ce candidă respiră,
Sentința morții veșnic o amână!
Și în rotirea cerului rebelă,
Cocorii înșirați peste carlingă,
Aleargă istoviți mânați de velă!
Iar de-au zburat pieptiș să se convingă,
Cad hămesiți în șubreda nacelă,
Căci cerul greu refuză să se stingă!
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre moarte, poezii despre inocență sau citate de Constantin Păun despre Soare
O velă-înrourată și marea la reflux
O velă-înrourată și marea la reflux
Venind din pupa, vântul pe valuri călăreț
Cu freamăt tânăr întinde pânza albă
Și mlădie catargul elastic și semeț.
Și mlădie catargul elastic și semeț, copii!
Liberă ca un șoim, spre-un proaspăt rost
În depărtare nava zboară, lăsând în urmă
Bătrâna Anglie la adăpost.
poezie de Allan Cunningham,17841842, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tinerețe, poezii despre libertate, poezii despre călărie sau poezii despre bătrânețe
Sunt acolo unde ești și tu
Dacă mă vei căuta-n noaptea de Crăciun,
Mă vei găsi, nu ai nevoie de o stea anume;
Nu mai sălășuiesc doar în Bethleem,
Eu sunt acolo unde ești și tu oriunde-n lume.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun
Ținuturi străine
Sus în cireșul din curte oare cine
S-a urcat, ce copil, dacă nu mititelul de mine?
M-am ținut de ramuri strâns, cât am putut de bine,
Și-am privit spre ținuturi îndepărtate și străine.
Am văzut grădina din vecini cu ochii mei,
Împodobită cu fel de fel de fori pe-alei
Și multe alte locuri de pe lumea asta minunată,
Locuri pe care nu le mai văzusem niciodată.
Am văzut cum pe râu valurile se perindă
Și cum apa-i este cerului de-oglindă;
Drumul plin de praf, galben ca o funie de ceapă,
Cu oameni tropăind către oraș în grabă.
De-aș găsi un pom mai înalt, un pom aparte,
Aș putea privi încă mai departe,
Acolo unde râul, umflat de alte ape,-n mare
Se strecoară fericit printre șalupe și vapoare,
Unde, oriîncotro apuci, drumul cu dichis
Te duce direct spre insulele din Paradis;
Acolo copii iau prânzul când au chef
Și toate jucăriile sunt vii, făcute din sidef.
poezie de Robert Louis Stevenson,1850-1894, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre înălțime, poezii despre vecini, poezii despre rai, poezii despre oraș, poezii despre jucării sau poezii despre insule
Oceanul
Oceanul își are peșterile lui sub ape,
Singuratice și-adânci, unde se tace.
Deși pot zburda furii și zgomote pe valuri cât încape,
Dedesubt e liniște și pace.
Acolo își au casa spirite crâncene, duhuri,
Acolo, vii, țin sfat cei cei care pentru noi par ireali,
Și-acolo-s cei pe care-i plângem, în adâncuri.
Cei tineri, cei frumoși, cei buni și cei leali.
Marinari trudiți se odihnesc la umbră și răcoare
În apa vie-a împărăției lor albastre,
Singurătatea oceanului li-i binecuvântare
Și-s vegheați de raza blândă-a miilor de astre.
Pământul are griji, pământul poartă vini,
Neliniștite sunt mormintele din cimitire,
Dar somnul marinarilor e lin și patul fără spini,
Sub valuri de velur, îmbrățișați de prima lor iubire.
poezie de Michael Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre speologie sau poezii despre somn
De parcă...
De parcă-ar fi un vuiet de furtună,
de parcă-ar fi un mers de-arici,
pe fiecare clipă, pe fiecare urmă
tu ai lăsat parfumul tău aici.
De parcă lumea se termină,
de parcă iarăși mă împaci,
halucinant mi-ajunge la fereastră
privirea ce-ai lăsat-o prin copaci...
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci
Romanță
Pe-al mării țărm stă dârză o stâncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Și-a despicat-o-n două lăsând la mijloc cale
pe care spuma apei în clocot se prăvale.
Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată una.
La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vreu
Și totuși, pentru tine, străin eu n-am să fiu.
Nu ne-ntâlnim. Iar dacă s-ar pomeni de mine
În fața ta, ai zice: "Cine-i acela? Cine?"
De-ai să hulești viața-mi cu tine, împletită,
Ai să-nțelegi că, astfel, tu însăți ești hulită.
Din amintiri- pe mine, simțirea mea-nfocată,
N-ai să le smulgi... Nici clipa trecută. Niciodată.
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre bârfă
Vânt de primăvară
Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru și plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.
- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ți-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!
-Și-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Neliniști m-apasă și griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!
În "Cărțile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu își visează pereche,
iar gândul te poartă spre țărmuri dorite.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre rouă sau poezii despre primăvară
Doar vântul...
Mi-ar plăcea să trăiesc
acolo unde s-a născut vântul.
Acolo unde respiră oceanele,
descoperind secretele valurilor,
ca să mă înțeleg pe mine însumi,
și să-mi ascult singurătatea.
Citindu-mi apoi lacrimile,
în timp ce se amestecă în valuri.
Doar vântul mă poate înțelege,
doar vântul îmi va usca lacrimile,
numai el îmi va asculta
strigătul de durere,
stând pe mare
și simțindu-se protejat
de strigătul oceanului.
poezie de Eugenia Calancea (28 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre protecție, poezii despre naștere sau poezii despre durere
Atingeri
cărare,
dedesubt valuri
undeva, aproape, coboara marea
așezasem timpul la picioarele gândului
așteptând semnătura trupului sângerând
în lacrima universului
apoi am plecat să pictez curcubee
între pletele tale
căutând sărutul
lumina îți învăluia sânii
pășeai lăsând în urmă fluturi
privirea îmbrățișa țărmurile
țesând în urmă valuri
te-am așezat în stâncă zidind în urmă aripi
un trup închis într-o liniște oarbă
auzeam în tâmple bătăi de înger
visam o lume a atingerilor
soarele răsărea în degetul arătător
conturam spații sub și deasupra
îngerii se înveleau cu palmele tale
am lăsat vârfurile degetelor să-ți acopere buzele
visam un sărut
apoi am plecat
să construiesc în cer casa noastră
asemeni rândunelelor călătoare
durerea era albă
trupuri rătăcite pe diagonala sărutului
și iartă-mă femeie...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre lumină, poezii despre degete, poezii despre sâni, poezii despre rândunele sau poezii despre păr
Doar împreună vom învinge
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină,
Ne spune-n taină că doar speranța e herede
Iar teama-i pentru suflet ucigașă toxină.
Sunt străzile pustii, orașu-i doar o lespede
Fiecare om visează la o girodină,
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină.
Îmbrățișări și atingeri de buze fragede
Ne sunt acum imagini de-o simplă copertină,
Nu ne întristăm, exemplu ne e Diomede
Uniți și încrezători vom rupe acea cortină...
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre victorie, poezii despre tristețe sau poezii despre imagine
Uragan
Somn la amiază. Jaluzelele ferestrelor
scârțâie și zdrăngănesc... Lasă-le în voia lor.
Ușa se izbește ca și cum ar intra cineva:
lasă-l să intre. Pe-acoperiș bate vântul, ta-ta-ta-ta:
lasă-l să bată. A mai făcut-o tot așa.
Obloanele ies din balamale: deschide ușa.
Printre coroanele copacilor la cer privește-întâi:
ceva întunecat se dezvăluie ca o gaură-n călcâi.
Uită-te-n josul țărmului la vechea ta barcă:
marea învălurită din albastră devine albă parcă,
se ridică praf în spatele recifului submarin,
răsucindu-se-n snop, asemeni frunzelor de pin.
Lasă-l să se răsucească cine se teme?
Furtună dinspre nord-est: o știm, va trece fără probleme...
Și-asta se-întâmplă atunci când o auzi: sus și departe
când cerul de apă nu se mai desparte,
păsările mării strigă, sus și departe, frunze țipătoare;
crengile se lovesc de streșini, vrând parcă să zboare;
stropi de ploaie cad pe pământ ca niște pietre...
și marea devine albă și vântul se-învârte ca o roată-într-un scripete.
poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre întuneric, poezii despre miezul zilei sau poezii despre devenire
Ocupat cu număratul stelelor înșir nisipul
pe o funie de vis
doar soarele este de vină pentru această iluzie
pe când stelele muncesc din greu pentru bucuria ochilor mei
iar eu îi închid, să-mi fac cerul meu
de altfel banalitatea infinitului nu vine din imensitate
deși cred că toate aceste nesfârșiri neșfârșite nu cunosc noțiunea
altfel de ce s-ar repeta așa dintr-unul-ntr-altul
fără nici un fel de explicație
cred că de boala asta sufăr
mai mereu caut explicații
chiar și acolo unde acestea sunt de nesuportat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre nisip, poezii despre muncă, poezii despre medicină, poezii despre infinit sau poezii despre cunoaștere
Aș vrea...
Aș vrea să vin-o vreme fără griji,
să fie fericire și zile pline de noroc,
să batem nuci, iar fărâmele din coji,
să facă din timp al nostru proroc.
Aș vrea să fie iar zâmbete în jur
și-n inimi o iubire la fiecare,
s-avem o vacanță cu un lung sejur
și lacrimile să fie date spre disecare.
Aș vrea din nou liniștea ce-a ațipit
acolo sus în munți, uitând de noi,
dar nu vreau ceața ce uneori ne-a răpit,
acele zile frumoase și zile cu nevoi.
Aș vrea ca vorbele fiecăruia să curgă mieros,
să fie din nou vremea plină de iertări,
dintr-un izvor de viață limpede și unsuros,
pentru viața noastră cu pace și cântări.
poezie de Eugenia Calancea (31 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre vacanță, poezii despre promisiuni sau poezii despre munți
În amintirea tatălui meu
Noi navigam atunci pe nave astăzi uitate-aproape,
Pe lângă țărmuri necunoscute,-n zilele copilăriei mele...
Lumini prietenoase, faruri fulgurant reflectate-n ape;
Insule, golfuri mărginite de palmieri cu fluturânde vele.
Gânduri... care,-ntârziind, pe-orizonturi cu dulci vise cad,
Deși-am lăsat demult acele țări departe-n urma noastră;
Acele flăcări, acolo unde fulgerele tropicale ard,
Alizeele cu parfum de flori sub bolta clar-albastră
Revin amintiri din vremea-n care navele și oamenii erau tineri;
Și parcă mai străbate-o adiere dinspre-acele ținuturi parfumate,
Și mă gândesc ce viață frumoasă-am trăit, iubind fără rețineri,
Acolo printre cele-o mie de insule-ale fericirii, de departe.
Deasupra mării eterne râd și-acum falezele în soare;
Navele se leagănă la fel pe valuri, iar zilele-s senine;
Dar totul s-a schimbat: îmi dau seama cu mirare,
Tu nu mai navighezi acolo eu nu mai sunt cu tine.
*Din Scrisori de pe mare (Letters from sea)
*În această poezie scrisă la puține zile după moartea tatălui, căpitan de cursă lungă, în anul 1913, Lincoln Colcord își amintește cu nostalgie anii tinereții, când a navigat împreună cu acesta pe mările și oceanele lumii.
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre țări, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?