Vela
Sclipește-n zare-o velă albă, se-înclină și revine,
Acolo unde cerul și marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ținuturi pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?
Strașnic, vântul stârnește-înalte valuri,
Catargul geme și-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Și nu de fericire vrea să scape.
Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii își toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca și cum doar în uragan ar găsi liniște și pace.
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fericire
- poezii despre vânt
- poezii despre uragane
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pace
- poezii despre apă
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.