Romanță
Pe-al mării țărm stă dârză o stâncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Și-a despicat-o-n două lăsând la mijloc cale
pe care spuma apei în clocot se prăvale.
Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată una.
La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vreu
Și totuși, pentru tine, străin eu n-am să fiu.
Nu ne-ntâlnim. Iar dacă s-ar pomeni de mine
În fața ta, ai zice: "Cine-i acela? Cine?"
De-ai să hulești viața-mi cu tine, împletită,
Ai să-nțelegi că, astfel, tu însăți ești hulită.
Din amintiri- pe mine, simțirea mea-nfocată,
N-ai să le smulgi... Nici clipa trecută. Niciodată.
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stânci, poezii despre bârfă sau poezii despre apă
| Popescu Maria [din public] a spus pe 23 decembrie 2016: |
| Iata ca vine si bucuria de a avea prima impresie despre textul...cel mai de sus. Caut in intregime poezia "Te-apasa greu uratul", de Mihail Lermontov. Tocmai sfarsitul pe care nu mi-l mai amintesc cu precizie lipseste. Nu mai am nici cartea. Tot incerc, v-am mai pus un mesaj, dati poezia in intregime. De ce ati dat-o asa, ca si cum aici s-ar fi oprit poetul ? Va dau adresa mea, poate va indurati sa-mi dati strofele de unde v-ati oprit si pana la sfarsit. Va multumesc. Un Craciun Fericit. Nu am blog, ma gasiti pe Facebook. |
| Floarea lucian [din public] a spus pe 6 martie 2024: |
| Doamne ce bucuroasă sunt ca uite din întâmplare descopăr aceste minunate poezii Deși îl iubesc și îi știu pe de rost poeziile lui Esenin N-am fost curioasă și nu mi-a căzut în mână vreo poezie a lui lermontov Îmi este jenă de ignoranța mea dar măcar la acest ceas târziu simțirea mea îi aduce recunoștință și admirație Atât de mult îmi place ♥ |
