O pasăre rănită...
nu mai aveam poftă
de nimic
mă săturasem
până și de mine
deși un gol permanent
nu-mi da pace
mă răscolea dureros
în stomac
căutam cu disperare
singurătatea
unde mă prindea dimineața
cu ochii deschiși
urechile îmi țiuiau
a pustiu și a jale
după o aromă de floare
degeaba am fost la medic
nu era leac pentru boala mea
dar într-o zi
vrăjitoarea bătrână mi-a spus
că am nevoie urgentă urgentă
de un descântec
o pasăre rănită
ce-ți striga numele
se cuibărise în inima mea
era iubirea
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre urechi
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre poftă
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre medici
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Era numai labirintul nesfârșit al copacilor acoperiți cu mușchi, unde era atât de liniște încât îmi țiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără țintă, căutând, căutând și iar căutând, devenind din ce în ce mai înverșunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mișc mai repede, deși viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simțeam că urmează acel moment, dar nu reușeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înțelegeam că nu era nimic de căutat și nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală și înfricoșătoare, și că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre întuneric
- citate despre zile
- citate despre viteză
- citate despre visare
- citate despre urechi
- citate despre păduri
- citate despre nori
- citate despre existență
Ochii mei
erau lipiți de ea și treceau
prin rochia albă semitransparentă
în încercarea lor îndrăzneață
să vadă ce era dedesubt
curios eram și eu nu aveam nevoie
de cuvinte strigate să salveze
intimitatea de care mă ating
căutam perfecțiunea femeii
puteam să mă agăț pentru a scăpa
de liniștea unde se stinge încet
singurătatea mea de muritor
cu ochii mei doream să fac versuri
și să folosesc degetele pentru plâns
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre salvare, poezii despre rochii, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre perfecțiune sau poezii despre intimitate
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
Microscop
Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea și dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.
Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat și din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-așa
încăpătoare, pînă cînd măceșul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,
dar nu putea, știu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz și trupul din cianură și-astept
nervoasă viața dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iași într-un
troleu, iar lumea din troleu urla
la mine să tac, sau să cobor,
sau chiar să mor. Urlam și eu la ei
să mă omoare și-am coborît în
stația Mereu. Eram cu tata care
mă-ntreba dacă mai reușim
să mergem la muzeu. Era o zi
cu îngeri în sobor și demoni
cognoscibili de sistem și căutam,
de fapt, grădina aia cu celule stem
în care nicio rană nu mai doare.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre troleibuze, poezii despre tată, poezii despre roz sau poezii despre prezent
Blestem
Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Și amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!
Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai știi ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!
Iubirea mea să nu-ți dea pace,
În nopțile când îmi lipsești...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericești!
Iubirea mea să te consume,
Să poți cunoaște ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi și cu Dumnezeu!
Iubirea mea să te învețe,
Să poți și tu ca să iubești...
Să-ți dea imbolduri și povețe,
Să știi ce-ți sunt, să-ți amintești!
Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Și dragoste ea să primească,
Cum soarta-i scrisă și menită!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărăcie, poezii despre sfaturi, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre inimă
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre zoologie, poezii despre stele, poezii despre siliciu sau poezii despre prăpăstii
Astăzi, pâinea era chiar în fața mea, dar mi-a fost prea lene să mă întind după ea, așa că am fost cât pe ce să mor de foame! Mai mult decât atât, înaintea mea era o cană cu apă, însă era atât de mare și grea încât nu m-am obosit să o ridic, preferând, mai curând, să mă las stăpânit de sete. Chiar să mă întorc pe o parte a fost prea mult pentru mine și am lenevit toată ziua ca un câine.
Frații Grimm în Cei doisprezece servitori leneși
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lene, citate despre pâine, citate despre prezent, citate despre moarte, citate despre câini sau citate despre apă
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvașă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
de a mă descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoașteam:
o enigmă spontană, enigma mea și...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Și grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi și cât mister!...
Eu am spart poarta ființei în care m-am topit,
ca să fiu.
În odaia unde-mi plăcea să stau, acum răsună ecoul,
era obscur și cald... acum, o fereastră deschisă primește vântul rece
și-a făcut lăcaș unde obișnuiam să visez.
Ușa se deschide și tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la ușa mea, din odaia unde-mi plăcea să stau.
Era acolo așteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârșit..."
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre timp, poezii despre sfârșit sau poezii despre sclavie
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvasă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
de a mă descoperi pe mine însămi,
cum timpul tău nu-mi dăruia împlinirea.
M-am ales a fi ceea ce nici nu cunoașteam:
o enigmă spontană, enigma mea și...
enigma eram eu.
Încercam să mă iubesc, mai ales când vânturi atacau,
Și grămezi de apă picurau peste mine...
Am iubit pe loc cuvintele cu care căutam să mă aflu.
Deja te uitasem...
Cât sublim ascundem în noi și cât mister!...
Eu am spart poarta ființei în care m-am topit,
ca să fiu.
In odaia unde-mi plăcea să stau, acum răsună ecoul,
era obscur și cald... acum, o fereastră deschisă primește vântul rece
și-a făcut lăcaș unde obișnuiam să visez.
Ușa se deschide și tresalt de mirare...
inima neîmblânzită este în prag...
la ușa mea, din odaia unde-mi plăcea să stau.
Era acolo așteptând... într-o ultimă frază am spus:
"Prea târziu să fie... nu pot pierde ce n-am avut...
însă, mereu oamenii vor ce nu pot avea...
pierzând ce n-am avut vreodat'...
m-am găsit pe mine, în sfârșit..."
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu neputință să găsesc, în biblioteca mea, cărțile de care am urgentă nevoie.
citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți sau citate despre biblioteci
Îmi amintesc de prima oară când m-am îndrăgostit. Am ținut mâna mea în a ei fără să mai vreau să-i dau drumul. Am zburat alături de ea mai ușor decât m-am simțit vreodată. I-am sărutat mâna ca și cum ar fi fost prințesa mea. Aveam o inimă plină de iubire, și toată era pentru ea. Fiecare floare, cântec, nor, rază de soare, strop de ploaie era ca un dar venit din ceruri. Căci acest înger sosise ca să-i dăruiesc dragostea mea. M-am simțit iubit pentru întâia dată...
citat din Jarson Micheal Ratliff
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre îngeri, citate despre sărut, citate despre ploaie, citate despre mâini, citate despre muzică, citate despre inimă, citate despre flori sau citate despre cadouri
Nu aș putea înțelege Universul fără tine
Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
și aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferința ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârșească într-o dimineață rece sub o frunză îngălbenită.
Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ștergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aș putea înțelege centrul universului fără tine
cum nu aș fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închiși.
Mi-ai spus odată să-i închid la suferință, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieții.
Știu că apele pământului se unesc
și dorul meu poate urca în valuri până la Olt.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre râuri, poezii despre naștere sau poezii despre muzică
Când te privesc
Când te privesc... mă văd pe mine,
Iți văd iubirea ce se oglindește-n ochii mei.
Tu ești dorința care m-a pătruns
Ești ca și luna, regina între stele.
Un astru ce pe cerul meu era apus.
Te-am cunoscut când nu știam să-ți spun
De ești dorință sau iubire,
Te-am cunoscut când sufletu-mi era pustiu
Și-mi era sete de a ta iubire
Și frică-aveam de umbrele ce-am străbătut.
Păream nebun...
Te căutam pe străzi, în astre, chiar și-n cărți...
Dar te-am găsit...
Un suflet minunat și nobil,
Ce-n suflet mi-a sădit iubirea
Cu o penița ruptă din destin.
Ești primăvara ce mi-a încolțit în suflet
Tu, mugure de floare
Ce-ai dat un sens vieților noastre...
Parfum, la care doar visam, de mulți ani...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre astre sau poezii despre primăvară
Ce te doare?
- Ce te doare?
- Nu știu... aștept un cititor
de poeme, să-mi spună ce mă doare!!
Aștept pe unul care mi-a fost o vreme
medic specialist în chirurgie cardio-vasculară,
mi-a fost iubit și avocat,
mi-a fost judecător și martor,
mi-a fost iubirea cu bisturiul rece
ce mi-a tăiat cordul în două,
și-apoi și-a luat un bilet de a pleca în vacanță
să se relaxeze, după o așa intervenție chirurgicală.
- Și-acum cum te simți?
- Nu știu... aștept să se întoarcă chirurgul din vacanță!
Simt că mă apasă ceva,
mă doare o bucată de carne
în partea stângă, sub prima coastă
acoperită de sânul sărutat de el
intr-o vreme.... când nu era licențiat în operații
pe cord.
- Ce te doare, ce-ți lipsește, poate te pot ajuta!?
- Mulțumesc... dar mă doare inima, de lipsit nu se discută,
o am în piept, și bate, în rest toate sunt la locul lor.
- Atunci ce pot să fac pentru tine?
- Caută pe acest cititor de poeme
caută pe acest doctor ce mi-a furat iubirea din inimă
și a plecat cu ea,
lăsându-mă în comă, în incertitudine, în sentimentul de vinovăție
că am crescut în adâncul inimii, o iubire așa de mare,
pentru un pumn de țărână,
pentru un suflet plin de tină,
pentru un om ce și-a luat dreptul să-mi fure,
tot ce aveam mai bun... tot ce-mi ținea Sinele liniștit
și fericit, în pacea Dumnezeului meu.
- Și acum ce ai de gând să faci?
- Nu știu... aștept un cititor divin
să-mi citească poemul
să-mi citească gândul din inima mea
și poate... mă binecuvântează in timp
cu răbdare... și cu toată iubirea ce mi-a fost furată
de acel chirurg... stângaci.
poezie de Adelina Cojocaru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chirurgie, poezii despre vinovăție sau poezii despre vacanță
Era ceva răutăcios, ceva care rănea
și mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte și o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea și mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. și minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea și a stins lumina, am închis ochii
și lacrimile s-au revoltat, și-au țâșnit
luând cu ele vălul negru
și-atunci am văzut.
cărțile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap și se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
și asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura și frustarile sale
nimeni și nimic nu-mi poate lua imaginea cărților
decât odată cu viața.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre revoltă, poezii despre negru sau poezii despre imagine
Niciodată
Știi câte zări am numărat tot căutând cocorii care plâng și mor tăcând?
Te căutam în mine murind a mia oară și nu știam ce porți se-nchid în univers
Și pentru cine pustiul înseamnă-acasă și iar mă văd aicea pe pamânt plângând,
De nu mai știu nici eu pe unde încă să te caut și unde-i fericirea mai ales.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns când nu ma regăsesc în mine
Un cerc de foc în jurul meu mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări, degeaba jumătatea mea o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă, un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
Îmi crește-n suflet dorința de a mă regăsi tot cautându-te pe tine,
Și să rămâi al meu oricăt de greu ar fi luptându-ne cu disperarea,
Eu sunt văzduhul și întunericul și raza de lumină ce către tine vine,
Căci te doresc să vii, să numeri stelele, și te aștept odată cu-nserarea.
Trec ca o umbră pe trotuare pline de-ntunericul bolnav și de tăceri,
Ecou sălbatec lasă-n urmă pașii mei, ca un suspin scăpat întâmplător
Și mult prea mult te vreau iubite pe țărmul viselor cu nestatornice păreri, Ca Ca să-mi răpești singurătatea și să mă pierzi printre cuvintele ce dor.
Niciodată cuvintele nu-mi sunt de-ajuns când nu mă regăsesc în mine,
Un cerc de foc în jurul meu mi-a ars cărările spre țărmul căutat
Degeaba plouă-n alte zări, degeaba jumătatea mea o porți cu tine,
Căci stele cad lăsând în urmă, un cer pustiu și-atât de-ndepărtat.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Pentru mine...
*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
Mă linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre frunze sau poezii despre fluturi
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre lut
Dintotdeauna mi-a fost teamă că-mi voi trăi tinerețea singură, și că voi îmbătrâni tot de una singură, fără cineva drag lângă mine. Am fost mereu mai retrasă, e adevărat, mi-a plăcut solitudinea; dar era frumos și mă simțeam puternică atâta vreme, cât eram sănătoasă și în orice moment știam că pot să mă înconjor de oameni. De data aceasta, însă, e altfel. De data aceasta îmi e teamă că singurătatea nu mai este o opțiune, ci mai degrabă o sentință. Îmi era teamă că acum singurătatea va pune ea stăpânire pe mine, și ca nu voi mai avea nicio putere asupra ei.
Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare și destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre singurătate, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre sănătate, citate despre frumusețe, citate despre frică sau citate despre adevăr
Gol în gol
Sunt c-o ea și totuși singur,
ne tolerăm iubiri pe rând,
îi admir o tresărire
și îmi zace prinsă-n gând
Este colega mea de pat
pentru a fi cu cineva,
cândva eram amorezat,
dar e demult și am uitat!
O constantă îmi e noaptea
și legătura-n rădăcini,
rest îmi e singurătatea
și crucea mea cu ochii bruni
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce sau poezii despre admirație