Gol în gol
Sunt c-o ea și totuși singur,
ne tolerăm iubiri pe rând,
îi admir o tresărire
și îmi zace prinsă-n gând
Este colega mea de pat
pentru a fi cu cineva,
cândva eram amorezat,
dar e demult și am uitat!
O constantă îmi e noaptea
și legătura-n rădăcini,
rest îmi e singurătatea
și crucea mea cu ochii bruni
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre singurătate
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre cruce
- poezii despre admirație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și totuși sunt singur
Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.
Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.
Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.
Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Nu vreau să scap de muze...
de muze nici nu vreau să scap,
poate să fie blondă, brună,
poate a fi o frunză din copac
sau floarea înflorită lină
sau poate fi noaptea fugară,
cu luna tristă luminând
sau poate visul nopților de vară
sau cine știe... chiar și-un gând
îmi este muză muntele și marea
și norii alergând pufoși,
îmi este muză dimineața, seara
și greierii îmi sunt cei luminoși
și totul poate să îmbrace haina,
această haină, muză stea,
când scriu un rând, îmi este cum e toamna,
din rădăcina ei... sunt muza mea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre flori
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păr blond
Îmi este trunchiul...
îmi este trunchiul ofilit pe frunze,
în el sunt scorburi de dureri
și rădăcina toată plânge,
fără lăstari mă tem că pier
îmi este trunchiul fără nici o floare,
ici colo frunze ruginii,
trec peste el vâltori de oarecare,
rezist, dar cât? e greu a știi
îmi este trunchiul prins de o scânteie,
cândva, de mult, puiet a încolțit,
l-acopăr cu a mea putere,
de iernile cu ger cumplit
îmi este trunchiul așezat spre cerul,
albastrului prea infinit,
în el mi-e taină, luna mi-e misterul,
atâtor clipe care le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre infinit, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre frunze sau poezii despre frică
Gând pătimaș
Îmi ești și lacrimi și plăcere,
îmi ești o stare de demult
și de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.
Te lași furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
și iar trăiești într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.
Dar ești un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
și-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.
Îmi ești lumina-ngândurată
și-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiș.
Îmi ești frumoasa mea crăiasă
din dorul meu și e lumesc
și mi-e rămas și nu mă lasă
să dorm șoptindu-ți ștrengăresc.
Ți-aș da o floare, ești departe
și inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aștept.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre poezie sau poezii despre plăcere
Ultimul sărut
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!
De-aceea le îndemn să iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.
Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre secrete sau poezii despre prezent
Îmi tremură creionul, mâna nu...
Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură și ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii și atât
Este un frig afară, ger de fier
Și-ți scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îți scriu
C-aș vrea să vin la tine, chiar târziu
Îți scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ți nepăsare, vis ciuntit
Și de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând
Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoțional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi
Și dintr-o dată ochii-mi, obosiți
Au scris fără de mine, s-a sfârșit
Și îmi căzură pleoapele, pe rând
Și te-am visat în noapte, așteptând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre scrisori, poezii despre ploaie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre dorințe, poezii despre minciună, poezii despre lectură sau poezii despre ezitare
* * *
te îmbrățișez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.
îmi ești părinți,
îmi ești bunici,
copilăria mea e în tine
și mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viață.
îmi ești copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
așa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
așa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi ești copil, Românie
și am nădejdi pentru tine.
îmi ești frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi ești ulcior, munte, Olt, fereastră,
îmi ești gând, oraș, poem,
îmi ești numele meu, eu.
te sărut pe inimă, Românie,
a inima oară.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre copilărie sau poezii despre oraș
Fără rimă și silabe
Mi-aș spune ceva să îmi fugă noaptea,
să îmi lase zorii, să-mi gonească ceața,
să-mi alunge toamna și liniștea mare,
să m-aud râzând de-al meu gând, oricare.
Mi-aș spune ceva să mă simt un altul,
să îmi beau cafeaua și să-mi fugă ceasul
în colțuri ascunse și necunoscute,
în colțuri umbroase rămase oculte.
Mi-aș spune ceva să îmi uit visarea,
să îmi bucur ochii peste lunga-i zărea,
să mă uit pe mine și-ale mele gânduri
care uricioase mă duc în străfunduri.
Mi-aș spune ceva despre rădăcini,
să îmi amintesc că îmi aparțin,
să îmi amintească unde-i veselia
ce mi s-a ascuns cu toată zâmbirea.
Nu mă vreau în rima pusă-n poezie,
nu mă vreau silabic și nici pe-o hârtie,
vreau să fiu sălbatic cum au fost strămoșii
călcând libertatea până-n ceasul morții.
Nu mă vreau un critic și nici criticat,
vreau să fiu al meu unic împărat,
vreau să îți privesc ochii luminoși
cu frunze pălite, uneori colțoși.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre libertate
Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]
Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa și a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
Stelele prinse-n vals s-au înroșit,
Și vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;
Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Și scos din minți apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Și pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;
Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc și-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
Mai bine un cocor aș fi iubit;
Căci an de an se-ntoarce neîncetat.
Îmi închid ochii, lumea a murit.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vals, poezii despre stele, poezii despre roșu sau poezii despre promisiuni
Rest de petale prin eter
îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriți plâng după soare,
sunt ca un arbore scorțos
pășesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
mă contopesc cu gândul mut
frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îți simt pe buze al tău sărut
m-aplec și rup o roșie floare
dar cui s-o dau, nu ești aici,
în mine totu-i remușcare,
frământ și floarea frunzei mici
îmi pare rău, apoi de-odată,
îmi scutur palmele și cer
iertare florii sfărâmată,
rest de petale sunt eter
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci
Singurătatea
Am privit, în ochi, singurătatea.
Era așezată pe podeaua casei.
Ronțăia chipsuri.
Am invitat-o la masa mea.
De atunci, la cină,
Îi spun ce se întâmplă peste zi,
O întreb de unde vine noaptea
Și îi mai spun că eu singur
Îmi sunt de ajuns.
poezie de Octavian Mihalcea din Poezii (2012)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
să mai schimbăm virușii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre picioare
Proiect nou
trăiesc o nouă stare încep un nou proiect
sap în mine adânc ca într-o fântână
n-am în suflet ură sau vre-un gând abject
turma mea de vise stă în magica stână.
izvoresc în mine iubiri fermecate
îmi e drag pământul ticsit cu splendori
îmi e drag și cerul cu sfere înstelate
îmi e dragă lumea plină de candori.
vreau să se oglindească Luna-n mine
ca într-o mare plină cu valuri limpezi
în noaptea albastră când gânduri senine
asaltează cerul cu aripile repezi.
sunt plină de lacrimi dar totuși mi-e bine
colind cu bucuria printre mândre zăpezi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre mândrie sau poezii despre colinde
Antivirus
Îmi intră -n curte moartea jubilând,
Și nici măcar nu mi-a bătut la poartă!
Mă află singur, ca un om de rând,
În pielea goală -alăturea de soartă.
Ehei, vai mie, sunt așa plăpând --
Dar parcă fost-am altfel vreodată,
Am stat mereu, ca orice om, la rând,
Țidula mea să- mi fie rezolvată!
Deci, de rușine, trag perdeaua nopții,
Sfioasă, luna îmi croiește giulgiu--
Îmi este prispa singurul refugiu
Să stau la bârfă cu tupeul morții!
Trufașa, ea nu știe că -s potirul
În care o ucide trandafirul!
sonet de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre rușine, poezii despre nuditate sau poezii despre bârfă
Posibilitate
La orizont e doar iubire
si mă îndrept timid spre ea,
spre clipa mea de fericire
dac-o voi prinde? Voi vedea.
Mi-am luat cu mine și speranța
care mă roagă să o cred,
poate acum îmi este șansa
de nenoroc să mă dezleg.
La orizont e doar iubire
si soarele dogoritor,
îmi încălzesc sânge și rime
umplându-mă încet cu dor.
Din când în când o îndoială
înfiripată-n al meu gând,
îmi dă o stare temătoare
și mi-o alung cu un surâs.
Totul îmi pare înflorire
în trupul meu cel obosit,
la orizont e doar iubire
și merg spre ea în ritm grăbit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ritm, poezii despre posibilitate, poezii despre ghinion sau poezii despre fericire
Înviere
Ușor, ușor mi-ai alungat
și muza mea cea învechită,
în locul ei te-ai instalat
cu pofta ta nelegiuită.
Mă chinui și nu pot gândi
la treburile ce m-apasă,
sunt blestemat a te iubi
frumoasă zână păcătoasă.
Am renăscut cu noii zori
un sentiment ce îmi murise
și-al tău parfum de câmp cu flori
îmi intră-n nările deschise
Ce mi se-ntâmplă mult mă mir
și-a mea cămașă împletită,
mi se desface fir cu fir
și inima mi-e dezvelită
Simt în plămâni cum îmi pătrunzi
punându-mi sângele s-alerge,
prin cărni și vor să le auzi
ce poftă au fărădelege.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă sau poezii despre frumusețe
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre nebunie sau poezii despre lut
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr alb sau poezii despre păr
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde