Con orbiri literare

uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrăţişării tale,
mă reîntorc la tine în viaţă,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntraşul, beţiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morţii poruncă

zidind mănăstiri, sentinţe-n gingii
(dinţii mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
şi-mi eşti în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
şi pielea-ţi era mai moale la strai

doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
şi taina e-n clar

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra

e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneşe mai fac prinsoare
furiş de nor de-acoperă iar astrul.

din lacrimă pe-obraz îţi curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.

ades privirea-n tine mi se-nfige
şi duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.

când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
şi adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseţii tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunţeşti,
prin lume-mi eşti destin şi testament,
al zămislirii dulce element
şi piatră de înmormântare-mi eşti.

genuni deasupra leneş se deschid,
păşim în cer tiptil şi-n zbor lichid.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperare

s-a spart o rugă-n cioburi felurite
iar lumânarea-i stinsă la statuie
şi nu e dor la demiurge să suie
izbindu-se de ceruri împietrite.

tot pare-n ţărm că foc de viaţă nu e
doar zeii reci, pe-altare măiestrite;
ofrande curg la morţile-nflorite
şi un hristos îşi vinde-a sale cuie.

femeie,-nchinăciune duc în spate
o s-o revărs în moale al tău sân,
mi-s cărnurile de tăceri crăpate.

pe-a tale buze slove de îngân
e-n raţiune de speranţă-un poate
prin secole că viu o să rămân.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Euterpe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea de a patra dimensiune dintre noi

înmormântând sărutul tău pe gură
în mine şoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veşnicie
e-n vise ce din ieri se tot ţesură.

spre amintire astăzi drumul ştie
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.

şi totuşi căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
şi noaptea în iubire nu se lasă.

că drag mai am de împărţit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparţine...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul vieţii

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe eşti Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe eşti Iubire şi-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, copiii fug prin vechi livezi,
Bătrânii ara îi mai ceartă...
Departe eşti Iubire... nu mă mai vezi,
Nu mă mai ştii de-altădată?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet lânced

Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
şi ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii laţul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri fiinţei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ţi-e noaptea fără gândului poruncă
şi-o dragoste sub vis ţi-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub raţiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de dragoste

Iubit-o, ascultă, şi taci şi învaţă,
Iubit-o, îmi eşti, suflare de viaţă.
Tu-mi văluri în suflet ca spuma pe mare
Şi-mi murmuri uşor o dulce chemare.

Frumoasă femeie, te-asemăn cu multe,
Privescu-te-n ochi şi gându-mi s-ascute.
Te-asemăn cu-n flutur cu aripi de zâmbet,
Cu-al soarelui şarm ce-ncântă un suflet,

Cu firul de iarbă căci eşti mlădioasă
Ce-atare pledând te-arăţi graţioasă.
Iubit-o, te-asemăn, cu toate aceste,
Cu tot ce-i mai scump pe lumea ce este.

Şi inima-mi bate cu-o forţă în mine
Când ochii-mi zăresc candoarea din tine.
Tu mângâie-mi faţa, să nu ai sfială –
Şi creştetul meu primeşte-l în poală.

S-ascult mie-mi place, suflarea ta blândă,
Sub sânul tău cald şi faţa ta sfântă.
Suav mă sărută cu gura ta moale
Şi ţine-mă mult sub buzele tale.

De-ţi vine, tu plânge, pe-obrazu-mi fierbinte,
De vezi că-ţi jelesc privirea cuminte,
Şi-n taina iubirii sfinţeşte-mi privirea
Ca-n ochii tăi calzi să-mi caut menirea.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 octombrie 2018)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către A patra dimensiune

cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naşte poemul visului şi puţină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni

când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenuşă,
în vremurile de azi renaşterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogoleşte
la picioarele statuii

numeşte-mă Om să-ţi dau o coastă,
altar de trup şi chip cioplit

poezie de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoarea de coastă

toate liniştile tale mi s-au vărsat în maţe,
femeie, acolo au prins a-mi creşte fluturi roşcovani
ca nişte zbateri de flăcări,
dedesubt cenuşa iubirii renaşte omida
şi iar îmicresc fluturi
până interiorul mi se face locuitor într-un altul

pacea de tine nu va exista,
doar vezi că îţi rostogolesc zilnic rotundul clipelor
pe muntele cuvintelor abstinente de la luciditatea zadarului
beţiv al cernelii, în ebrietate de tine

şi totuşi eşti o inexistenţă,
carnea ta e o ceaţă în plaiuri montane de idealuri
când fac dragoste cu tine îmbrăţişez văzduhul orizontal al odăii
din omida închipuirii fluturii omida de deasupra
maţele mi se sfărâmă în aşteptarea venirii tale, carnată

poţi fi oricare purtătoare-mi de coastă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Loky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste a fi

a construi un basm din existenţă
îmi e-n splendoarea gândului unealtă
de a iubi în linişte înaltă
şi nu sub murmur greu de penitenţă.

mi te sculptam femeie pe sub daltă
cu văzul mă hrăneam în subzistenţă
iar feeria ta era-n latenţă
cu nemişcarea încă laolaltă.

că nara ta aşteaptă duh de viaţă
iar eu nu pot ciopli în tine trai,
doar demiurgul clipe-ţi dă pe aţă.

un înger coborî în ce erai
şi îţi dădu în albi obraji roşeaţă;
poveste-a fi, de iaduri claustrai...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înstelări a depărtare - joc de iarnă

A depărtare cerul se-nstelează,
averi de vise vin să bea, enormă
o apă-n diamant ce se transformă
în iarna de pustiu, pe ochi stând oază.

Că la privit e vremea asta normă
de frumuseţi ce-n infinit cutează,
o umbră tălmăcind în glii o rază
culeasă-n văz, cu taina oviformă.

Iar miezul viu în coji ciocnind, să iasă
de verde s-a înflăcăra în tot...
Dar albul încă nu e-n fapt de coasă...

Ci e doar a himerelor complot...
O poezie-n geam, intrând în casă
a dezlipi din geana ta nu pot.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om nestins

[sonet schizo]

e piatra grea sui-n aureolă
şi calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absenţe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfinţit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îţi trimit misivă
că azi spre mâine ţin poveri de-amurg
cu moartea-n ţâţa vieţii, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car fiinţă pe potrivă
a tot de om nestins şi demiurg...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau, uneori,
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri,
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeau, braţ la braţ,
şi bătrâni şi copii,
iar cei blânzi şi umani
şi sensibili şi puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de tine

a noapte
calea mi se urcă pe umbre
din omida amurgului de tine
zboară întunericul singurătăţii
la mormântul iubirii vin
amintiri cu înţelesuri stelare
şoptind
în lumânări lui departe

altfel
era acelaşi drum fumegând
de praf de zăpadă
în iarna suită pe trup de pământ
doar atât
că fără tine

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătură de câmp

Şi încă îmi prezinţi doar un poem ce varsă azi paharul.
Prin ape te mai străduieşti să faci şi fuziuni.
Reîncărcat de drumul către Marte care vine...
Te iroseşti să nu te mişti nicicum.

Dar dacă nu e încă ştinţă ce repară totul în secundă...
Şi dacă nu e ştinţă ca să te uneşti cu Timp...
Imaginează-ţi că acestea nu există.
Şi tu chiar trebuie să faci din mic.

Şi conectarea la o modă de atenţie de şapte...
Te lasă azi să fi atent la un nimic.
Şi piatra nu îţi spune cum s-a retopit în vatră,
Pentru că ea nu a trecut prin retopit.

Cum însă adevărul vine nu cum crezi că trebuie să iasă...
Nu trebuie să crezi că eşti un orb ce vede bogăţii.
Să vezi şi iutele din punct din electron prin casă,
Nu e mirare când ai retrecut un mal de praf de magnetim.

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Galateea

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate
parfumurile,
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce tremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun
în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiaza, după-orizontul,
dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai
o spui,
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră
ale genunchiului meu,
pe care mi-l plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe paradisiace

Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
şi păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
şi-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Şes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniştea adâncă
din vremuri demiurge.

poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare clipă din viaţă o petreci în propria-ţi companie. De la începutul până la sfârşitul vieţii eşti tu cu tine însuţi, neîncetat. Ce fel de companie îţi eşti? Îţi plac gândurile tale, îţi plac stările tale, ai încredere în tine, în resursele şi în forţele tale? Te apreciezi, te iubeşti, te respecţi? Sau fugi de tine însuţi, te refugiezi în zgomot şi agitaţie, în compania altor oameni sau în alcool? Vezi tu, fuga nu poate fi decât o soluţie temporară. Până la urmă rămâi tot tu, singur cu gândurile tale. Încetează să te mai critici, să te mai devalorizezi şi începe prin a-ţi vorbi ca şi cum ai fi prietenul tău cel mai bun. Când cortina se trage, relaţia pe care o ai cu tine însuţi este tot ce iei mai departe.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

- voiculesciană -

femeie poezie, pe gând în neaflare
duc duhul tău în palme prin iaduri de cuvinte
în limpede-ale vorbei mi te aduc aminte
trecând prin ceţuri, umbră pe căile stelare

cenuşa grea de cântec e-n păsări cu travaliu
în tine prunci de pace în lupta-n pat respiri
pelerinaj la sfântul, un viciu în detaliu
ce-n umbletul pe sânge adie de răpiri

e-n cugetul luminii mirarea că exist
deşi cu taina-n spate mi-e drum de întuneric,
suavele morminte-n adaosul de trist
trăiesc în carne, abur şi rânduit eteric

la tine în odaie m-am cuminţit, ibovnic
sub ale tale fuste, tăcerilor duhovnic...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!