Labirintul vieții
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe ești Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe ești Iubire și-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, copiii fug prin vechi livezi,
Bătrânii ara îi mai ceartă...
Departe ești Iubire... nu mă mai vezi,
Nu mă mai știi de-altădată?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.