Picătură de câmp
Și încă îmi prezinți doar un poem ce varsă azi paharul.
Prin ape te mai străduiești să faci și fuziuni.
Reîncărcat de drumul către Marte care vine...
Te irosești să nu te miști nicicum.
Dar dacă nu e încă ștință ce repară totul în secundă...
Și dacă nu e ștință ca să te unești cu Timp...
Imaginează-ți că acestea nu există.
Și tu chiar trebuie să faci din mic.
Și conectarea la o modă de atenție de șapte...
Te lasă azi să fi atent la un nimic.
Și piatra nu îți spune cum s-a retopit în vatră,
Pentru că ea nu a trecut prin retopit.
Cum însă adevărul vine nu cum crezi că trebuie să iasă...
Nu trebuie să crezi că ești un orb ce vede bogății.
Să vezi și iutele din punct din electron prin casă,
Nu e mirare când ai retrecut un mal de praf de magnetim.
poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan D. Lechintan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre modă
- poezii despre existență
- poezii despre bogăție
- poezii despre apă
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.