Amintiri din secolul XXI
Mai erau dimineți
fără smog, fără fum,
mai pășteau turme blânde
prin munți
și pe dealuri,
mai treceau, uneori,
și căruțe pe drum,
mai creșteau pești în bălți
și arini lângă maluri...
Mai erau anotimpuri,
și calde și reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie și soare,
mai puteai liniștit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...
Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeau, braț la braț,
și bătrâni și copii,
iar cei blânzi și umani
și sensibili și puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre pești
- poezii despre fum
- poezii despre dimineață
Citate similare
Amintiri din secolul XXI
Mai erau dimineți
fără smog, fără fum,
mai pășteau turme blânde
prin munți
și pe dealuri,
mai treceau uneori
și căruțe pe drum,
mai creșteau pești în bălți
și arini lângă maluri...
Mai erau anotimpuri
și calde și reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie și soare,
mai puteai liniștit uneori
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...
Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeam, braț la braț,
pe alei, pe câmpii
și cei blâzi și umani
și sensibili și puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
Doar nouri albi pe cerul
Senin întotdeauna,
Și răsuflarea ierbii,
Și-n orice noapte, luna.
Și stelele mai limpezi,
Și apele mai calme,
Și Creatorul lumii
Ținând pământu-n palme.
Chiar polii cei de ghiață
Erau fierbinți și verzi,
Cu ierburi tropicale
În care să te pierzi.
Oceanele ascunse
Sub fragedul pământ,
Suflau din adâncime
Un abur cald pe vânt.
În dimineți cristale,
Spre crângul plin de flori,
Se desfăcea lumina
În arcuri de culori.
Sclipeau bogat în munte
Și-aproape-n orice loc,
Metale prețioase
Și pietrele de foc.
Și n-avea răni pământul,
Nici dune călătoare,
Și nu era, ca astăzi
Nici ploaie nici ninsoare.
Creșteau cât chiparoșii
Ferigile și jepii,
Coloșii dinozauri
Scoteau din valuri țepii.
Bizonii, rinocerii
Și marele mamut,
Sub cerul plin de păsări
Din vremuri ce-au trecut,
Se întâlneau acolo
Pe câmp și lângâ ape,
Să pască iarbă vie
Și-apoi să se adape.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre apă, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre păsări sau poezii despre prezent
În orașul cel mare, în care sunt atâția oameni și atâtea case și n-au toți loc unde să-și facă o grădină și de aceea cei mai mulți trebuie să se mulțumească cu flori în glastre, erau și doi copii sărmani, care aveau o grădină puțin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate și soră, dar se iubeau între ei ca și cum ar fi fost. Părinții lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate și care erau așa de apropiate una de alta încât streșinile mai că se atingeau și cum ferestrele erau față în față puteai să treci de la o locuință la cealaltă.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre oraș, citate de Hans Christian Andersen despre oraș, citate despre mulțumire sau citate de Hans Christian Andersen despre mulțumire
Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-soare și se despărți de calul ei, lăcrimând. Merseră, merseră, cale lungă, depărtată, când fata împăratului zări o cosiță de aur. Trecură dealuri, trecură munți și văi, lăsară în urmă păduri dese și verzi, câmpii cu flori de cari nu mai văzuse fata, izvoare cu ape limpezi și reci, și ajunseră la curtea împăratului celui mare și tare. Ceilalți fii de împărați cari slujeau acolo îi ieșiră înainte și o întâmpinară. Ei nu se puteau dezlipi de dânsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre văi
- citate despre verde
- citate despre păr
- citate despre păduri
- citate despre munți
- citate despre flori
- citate despre cai
- citate despre aur
- citate despre apă
Copii indienilor
Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiți, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton și magazine.
Copacii atunci erau înalți până la cer
Și nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici și nu era nicio clopotniță,
Doar păduri, păduri și indieni și nici o temniță.
Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urșii dădeau târcoale-n jur
Locul acum e altul, fără izvoare și frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim și ne jucăm azi noi.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre India, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre urși, poezii despre religie, poezii despre promisiuni sau poezii despre noapte
Suntem în 1850. Cei din familia Chanel erau mereu tributari în munca lor ofertei sau refuzului. Cu excepția fiului mai mare, care îi va urma tatălui la tejgheaua cârciumii, ceilalți, fără niciun ban, muncitori cu ziua, nu erau sub ordinele nimănui. Erau la ordinele pământului.
Edmonde Charles-Roux în Coco Chanel (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muncă, citate despre familie sau citate despre bani
Ce vremuri...
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase,
Când legea era lege, nu glumă, ca acum
Și exista respect și maniere frumoase!
Pe-atunci și primăvara, cu râsete duium,
Venea umplând de flori poiene mătăsoase,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase!
Uitați-vă și voi în jurul vostru-acum:
Nimic nu mai e sigur, prietenii-s parșivi,
Tânjim după-acea vreme, când îți vedeai de drum,
Eram mai fericiți, chiar dacă mai naivi,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum!
rondel de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre umor, poezii despre râs, poezii despre respect, poezii despre primăvară, poezii despre naivitate, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Prieteni mincinoși
Pe capul meu ei mâinile și-au pus,
M-au mângâiat, au îngânat și un descânt;
Timpul vindecă-orice rană,-au spus,
Și timpul poate șterge orice jurământ.
Erau blânzi, compătimitori, cei care subtil
Mi-au șoptit atunci pentru-a potoli furtuna,
"Inima care se frânge în april
Se vindecă în luna mai întotdeauna."
O, pe mulți cu inima cârpită au cunoscut...
Erau niște bătrâni trăgând din înțelepciune un folos.
Și le era așa ușor să facă ce-au făcut,
Să vină și să mă mintă-atâta de frumos!
Cine mai vrea despre luna mai să spună prostioare
Ar trebui să-întâlnească un suflet mai amar,
Pentru c-abia pe la jumătatea lui iunie, mi se pare,
Inima mea a fost intactă iar.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, poezii despre minciună sau poezii despre inimă
Jacan și cei 78 erau neliniștiți. În munții Cartan, zorabii se înmulțeau fără încetare. Exterminaseră populația din mai multe sate și se hrăneau cu hoiturile. Degeaba fusese trimisă armata; în perioada nașterilor, zorabii nu angajează lupte. Se retrăseseră pe culmi și în puțină vreme au fost 60.000. La Jorjan, alți zorabi lansați de Bedeker-ul imperial răspândeau panică în oraș. Lucrurile nu se aflau defel sub controlul lui Jacan. Nu mai erau nici alimente, nici curent electric, iar răzvrătirile înfometaților izbucnite spontan suferiseră o represiune crudă.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sat, citate despre populație, citate despre panică, citate despre naștere, citate despre mâncare, citate despre electricitate sau citate despre armată
Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos și bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede și chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase priveliști în oglindă parcă erau spanac fiert și cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioși sau ședeau cu capu-n jos. Fețele lor erau așa de schimonosite că nu le puteai cunoaște și dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creștea și îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Hans Christian Andersen despre superlative, citate despre frumusețe, citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe, citate despre spanac, citate despre schimbare, citate despre negru, citate de Hans Christian Andersen despre negru sau citate despre cunoaștere
Era un sat de 2500 de suflete, sat de pustă, străzi drepte, perpendiculare, plin de praf, de noroaie, zăpadă multă, un ger strașnic iarna, oameni și săraci și înstăriți. Se făcea politică în satul meu. Cei mai lipsiți erau țărăniști de-ai lui Maniu Maniu se bucura de mare trecere cei mai înstăriți erau liberali.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țărănism, citate despre zăpadă, citate despre sărăcie, citate despre suflet, citate despre politică, citate despre liberalism sau citate despre iarnă
Noi...
că te-am iubit tu știi
că nu mai vrut o știu
-toate erau pustii
eu fără tine- pustiu...
toate erau la fel
totul era cenușiu
și numai tu lângă el
și numai eu încă viu...
totul era pustiu
toate erau pustii
că nu mai vrut o știu
că te-am iubit tu știi...
poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, citate de Iurie Osoianu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Drumul spre liniște
mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru
drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii
este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil
mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate
pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște
corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre trenuri, poezii despre toamnă, poezii despre scurtături, poezii despre peisaje sau poezii despre gări
De 1 Mai, ziua muncii
În chefuri prelungite se aruncă
O parte din români și se distrează,
Dar cei mai mulți sărbătoresc prin muncă,
În țări în care încă se lucrează.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre sărbători, epigrame despre muncă sau epigrame despre România
Pretutindeni, lor, oamenilor oacheși, și acum ca și mai înainte, când erau vremuri de pace, li se cerea de către jandarmi aur. Dădeau. Și, în schimb, căpătau dreptul să umble prin sate și să lucreze. Acum, de când cu războiul, aurul se ascundea, era mai rar și mai scump, și dacă războiul avea să mai dureze, aurul avea să devină și mai scump. În timp de război, numai oamenii erau ieftini, atât de ieftini, că aproape nu prețuiau nimic.
Zaharia Stancu în Șatra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre război, citate de Zaharia Stancu despre război, citate de Zaharia Stancu despre aur, citate despre timp, citate de Zaharia Stancu despre timp, citate de Zaharia Stancu despre schimbare, citate de Zaharia Stancu despre sat, citate despre pace, citate despre devenire sau citate de Zaharia Stancu despre devenire
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Hans Christian Andersen despre zăpadă, citate despre șerpi, citate despre urși, citate despre palate, citate de Hans Christian Andersen despre palate, citate despre lumină, citate de Hans Christian Andersen despre lumină, citate despre alb sau citate de Hans Christian Andersen despre alb
Insight
nu erau caii
erau umbrele cailor
se pogorau peste oraș
peste bătrâni și copii care moțăiau
pe bancă la soare
vine o vârstă când ne înduioșează
un simplu gest
obiecte atât de banale
o batistă, un bilet de tren uitat într-o carte,
o vestă, o pereche de ochelari
și nu atât ele,
cât umbra lor în inima noastră
dacă ar fi să evoci
cel mai frumos pasaj din propria viață
nu-i așa că ți-ai cuibări liniștit
mâinile la piept
ai închide pleoapele
și te-ai simți ca într-o biserică?
e această conștiința mereu în expansiune
sertar cu taine pe care îl deschizi ca pe o biblie
din care vorbesc uneori copilul, păcătosul sau îngerul
când pe o bancă în parc,
în cea mai adâncă amiază
o amețitoare bucurie de a fi materie vie
te copleșește
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre creștinism, poezii despre cai, poezii despre îngeri, poezii despre vârstă sau poezii despre vorbire
Joben
Dacă mai vreau ceva? Poate-un joben
Și poate vremuri care l-au purtat
Doamne în rochii lungi, cu păr șaten,
Ce se plimbau alene pe-nserat
Prin dreptul lor treceau bărbații chic
Cu mâna pe joben le salutau
Zâmbeau tăcuți, nu le spuneau nimic,
Și foarte mult, ei toți, le respectau
Femeile erau ceva superb
Un dar frumos ce poți să îl admiri
Erau trofeu, precum un corn de cerb,
Ce fericeau și cei mai strașnici miri
Atâta eleganță s-a pierdut
Și de aceea eu visez să-l am
Ca să trăiesc ce poate n-am avut
Să pot să fiu acela ce voiam
Mă-ntrebi de vreau ceva? Doar un joben
Pe scena vieții să salut cu el
Să-l port în pași de dans pe un refren
Și realitatea astăzi s-o înșel
poezie de Adi Conțu (3 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre rochii, poezii despre realitate, poezii despre păr șaten sau poezii despre păr
Noi (II)...
că te-am iubit tu știi
că nu mai vrut se știe
-toate erau pustii
eu fără tine- pustie...
toate erau fulgi de nea
neaua și ea cenușie
și numai tu lîngă ea
și numai eu încă vie
totul era pustie
toate erau pustii
că nu mai vrut se știe
că te-am iubit tu știi...
poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mă joc... Tu! Ce faci?
Peste câmpuri pustii,
Cu un grup de copii,
Uneori printre vii,
Sau păduri argintii,
Eu mă joc....
Încălțat sau desculț,
Mai jegos, ca cei mulți,
Chiuind sau cântând,
Uneori chiar... plângând,
Dar mă joc....
Pe la vaci, pe la oi,
De e praf, de-i noroi,
Prin mocirle, puhoi,
Ce apar după ploi,
Eu mă joc....
Mă lovesc și fiori
Mă cuprind uneori.
Nu mă las și din zori,
Iar alerg printre flori,
Și mă joc...
Tu ce faci?
Da! Și eu joc....
Un barbut de noroc
Pe la colțuri de bloc.
Pe un pot din țigări,
Ce conțin și.... "Plăceri"
Și eu joc.
Uneori și pe bani!
Când nu am gologani
Mai cerșesc la babaci,
Dacă au? Că-s săraci.
Dar.... mai joc.
Mai trag fum dintr-un muc
De țigară, trabuc.
Eu cu ea mai plutesc
Printre nori, să cerșesc...
Dar mă joc...
La subsol sau pe hol,
Tot mai des, când e gol.
Arunc mingea, un lob,
Sparg un geam și un glob,
Dar mă joc.
Ce să fac? Nu am loc.
Printre blocuri să joc?
Peste tot sunt mașini,
Cu șoferi mai cretini,
Ce mă-njură cu, foc.
Unde? Și... cum să mai joc?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre automobiliști, poezii despre încălțăminte, poezii despre vaci, poezii despre sărăcie, poezii despre plăcere, poezii despre noroc sau poezii despre nori