Înstelări a depărtare - joc de iarnă
A depărtare cerul se-nstelează,
averi de vise vin să bea, enormă
o apă-n diamant ce se transformă
în iarna de pustiu, pe ochi stând oază.
Că la privit e vremea asta normă
de frumuseți ce-n infinit cutează,
o umbră tălmăcind în glii o rază
culeasă-n văz, cu taina oviformă.
Iar miezul viu în coji ciocnind, să iasă
de verde s-a înflăcăra în tot...
Dar albul încă nu e-n fapt de coasă...
Ci e doar a himerelor complot...
O poezie-n geam, intrând în casă
a dezlipi din geana ta nu pot.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Elsa
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre oaze
- poezii despre jocuri
- poezii despre infinit
- poezii despre frumusețe
- poezii despre diamante
- poezii despre avere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.