Poarta
Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieții
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.
Vezi dacă nu ești atent? a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O fință pe care o iubești nu mai este.
Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea și altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.
Acum mă grăbesc să bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu și se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopțile care vor veni mă voi trezi speriat
Neștiind ce scârțâie: mobila din odaie
Sau viața?
poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sicriul pe umăr
Toți oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toți oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
și codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toți copii lumii vor plânge și apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrățișa, îi va înspăimânta și-i va arde.
Toate femeile din lume țipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezișul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuși este așezat spre somn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre spaimă
- poezii despre lumină
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre protecție
- poezii despre plâns
- poezii despre ocrotire
- poezii despre muzică
Azi noapte te-am visat
Noaptea a trecut
În visuri grele m-am zbătut
Și nu pot visul hoinăresc
Să-l tălmăcesc
Gânduri mă cuprind
Lumini în suflet mi se-aprind
Și fiindcă gândul mi-e pustiu
De-aceea-ți scriu
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat
Minciunile din vis
Eu niciodată n-am crezut
Dar noaptea asta m-am temut
De-aceea eu ți-am scris
Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orișicine
Care din voi, visul sau tu, mințiți mai bine
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat
Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orișicine
Care din voi, visul sau tu, mințiți mai bine
Azi noapte te-am visat
Și m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Și-apoi m-ai înșelat.
cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre gânduri, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre minciună
Orice suferință ai în viața ta sau te temi să aduci în viața ta, va veni înzecit tocmai ca să te ajute să rezolvi această suferință și temere o dată pentru totdeauna și mai mult să te facă să realizezi că dacă e vreo problemă, tu ești autorul și soluția în același timp. Când tu îți faci ție promisiuni și le încalci, vor apărea în viața ta oameni care îți vor face promisiuni și le vor încălca. Când tu te trădezi pe tine, vor apărea oameni care vor trăda. Când tu te-ai abandonat, apar oameni care te vor abandona din nou și din nou și orice suferință ai, recunoaște-o ca pe un mesaj și fiecare om care te face să suferi un mesager, iar mesajul este unul: "Vrem sa fii bine, însă ești orbit de valul iluziei, iar noi am venit să îți ridicăm vălul iluziei și să te facem să vezi, să te trezești, să devii o ființă conștientă". Știu că ce îți spun eu nu este nici ușor de digerat și nici ușor de aplicat, dar mai știu că dacă ești acum aici și citești, și eu sunt un mesager.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre trădare, citate despre frică, citate despre viață, citate despre timp, citate despre suferință, citate despre promisiuni, citate despre lectură, citate despre devenire sau citate despre ajutor
Poarta ultimului pas
Să fie poarta către-o altă lume?
Să fi ajuns doar la un singur pas?
Să mă îndrept spre ultimul popas?
Să fie vremea vorbelor postume?
E doar un pas, dar simt adânc fiorul
Produs de teama de necunoscut,
Și nu știu ce aș vrea, sau ce am vrut,
Dar vreau să știu ce-aduce viitorul.
Iar, dacă poarta e spre-o altă viață
Cu viitorul devenit prezent,
Trecutul va fi marele absent
Din amintirea, poate,-o dimineață.
Mi-ar fi de-ajuns o singur-amintire
Din tot ce am avut aici frumos?
Nu! pasul nu mi-ar fi de vreun folos
De mi-ar schimba a vieții hărăzire.
Dar, vezi, m-atrage parcă o căldură
Și simt un suflu nou, întinerit,
Venit din vremea-n care am iubit,
Iar pasul meu ar fi o aventură.
Voi face, poate, alte lungi escale,
Mă-ntorc dinspre apus, spre răsărit,
Las poarta-ntr-un capitol de sfârșit,
Cu gânduri zise... existențiale.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare sau poezii despre frumusețe
Străin sărac
Străină-n suflet și-n afara mea,
Mă-ntreb ce viața-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriți să-mi bată-n poartă.
Mulți vin și fură, mulți mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoț venind să fure, eu.
Mă mint și eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranța zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...
Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Și strălucește ca un far în noapte.
Împart un colț de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veșnicie.
Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credința-n Dumnezeu!
Săracă și bogată-s totodată
Străinii vin la ușa mea să bată...
Și eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viața mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, același eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre început, poezii despre uitare, poezii despre smerenie sau poezii despre religie
Poarta spre cer
în fiecare duminică
la biserica albastră
slujba începe la nouă fix
Dumnezeu mereu pare grăbit
îmi șterg ochelarii
iau biblia și plec
între două rugăciuni
cineva îmi spune că Dumnezeu
trăiește prin noi
deși nu s-ar fi cuvenit
să vorbesc despre asemenea lucruri
i-am răspuns
dacă eu sunt poarta spre cer
și Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistența trupului sau
șoapta morții trupului meu?
o bucată de liniște oprită între noi
scurta dangătul clopotului
poate din pricina asta încercând
să-mi descâlcesc nodurile din viață
am tăcut...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre vorbire, poezii despre ochelari, poezii despre copilărie sau poezii despre biserică
Da, răul mizeriei și răul aurului îl strică și-l înrăiește pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aș putea să nu cred în schimbarea întregii colectivități? Nu știu din care parte trebuie stăruit pentru reușită, dar știu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteți o mulțime... Primiți de la mine, voi tineri, cunoașterea mea, dobândită la sfârșitul vieții mele. Și porniți de la ultima mea cunoaștere spre o cunoaștere nouă. Așa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, așa se va schimba și după noi. Dar pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini și un singur creier. Iar voi fiți acei ce vor croi lumii drumul schimbării în bine. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aș putea să nu cred în schimbarea colectivității... Chinuiți-vă cu moștenirea pe care v-o las și nu-l părăsiți pe om.... Credeți în el așa cum cred și eu.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre cunoaștere, citate despre bine și rău, citate despre tinerețe, citate despre sfârșit, citate despre mâini, citate despre moștenire sau citate despre creier
Vă condamați părinții?!
Vă condamnați părinții?! Ce păcat!
Cu moartea, ei, pe moarte au călcat.
Și sânge de Iisus în ei se zbate
Și s-ar întoarce repetat din moarte.
Trăind prin voi, grăbesc spre nemurire,
Ei sunt un strop din marea fericire
Și între ei și voi sunt ziduri stranii.
S-au dus în noaptea re-zidirii anii!
Voi sunteți visul lor și drum spre mâine,
O viață, cântul vieții,-un colț de pâine.
Îi condamnați tăcut la nepăsare?!
Aceasta e durerea cea mai mare!
Ei nu mai au puterea să zâmbească,
Sunt obosiți de boală și de timp,
Dar v-au lăsat cenușa strămoșească
Și obosiți de chinuri, au plecat
Și-n alte lumi grăbesc să strălucească,
Căci voi, copiii lor, i-ați alungat.
Ei au zburat o aripă, spre ceruri,
Adesea, de durere, sângerând.
Zădărnicie fi-va viața voastră
Când poposiți, în lacrimi, la mormânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre zâmbet
Luke Havergal
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde brațele iederii, albe, flutură pe pereți batiste ca un sol,
Și așteptă-acolo-n amurg, vei primi vești curând.
Frunzele-ți vor șopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, și dacă-asculți, ea te va chema încetișor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal
Luke Havergal.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopții în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis
Iar iadul nu se judecă în jumătăți de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Dinspre răsărit.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
Care strălucind în valuri de lumină și de fum
Te orbesc într-atât că nu mai vezi adevăratul drum.
Da, există-un singur drum spre locul unde-i ea,-n azururi,
Amar, dar unul pe care credința nu-l va pierde pururi.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Ce ai de făcut.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Cu frunze pe pereți albi precum batista unui sol,
Du-te, pentru că vântul le sfâșie zi de zi,
Nu-încerca să deslușești ghicitori lumești, orice ar fi
Nici să le urmărești căderea continuă-n gol;
Ci, du-te, și dacă mai crezi în ea, te va chema din nou.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Luke Havergal.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre frunze, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre sărut sau poezii despre rai
Anemia tinereții
Am alunecat în marasmul vieții,
Iar soarele din mine e în declin.
Am înțepenit în timp, zi de zi,
Tot mai singur, tot mai tăcut.
Visurile toate m-au părăsit,
S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt.
Într-o noapte răcoroasă și amară,
Am rămas o bucată de carne străină, pelegrină. Anemia
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre mamă sau poezii despre Soare
Te așteptam, iubito...
Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-și lin degetele
Peste harpa sufletului meu
Speriat și înghețat de uitare
Te așteptam!
Știam ca trebuie să apari AZI
Te-am așteptat și ieri
Și azi și mâine te-aș fi așteptat
Dar Azi simțem că tu vei fi aici
Iar eu voi cădea trăznit în brațele tale...
Dacă m-ai privi în adâncul ochilor
Ai vedea în ei fluturii mei de rubin
Ce te-ar zăpăcii atat de tare
Încât ai uita că ești la poarta păcatului
Te așteptam!
În brațele mele păcatul va fi dulce
Te vei desface ca o floare de vișin
Și vei lăsa ca fluturii mei
Să-ți guste seva buzelor tremurânde
De atâtea neliniști
Te așteptam iubita mea
La poarta păcatului dulce
Știam că Azi vei veni...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre ochi sau poezii despre gheață
La poarta tăcerii
Colțul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra imn al fertilității
Sufletul s-a arcuit și îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ți-au irosit fericirea!
De acum alt colț de pâine și un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut și ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulțumită, la poarta sufletului meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre pâine sau poezii despre mulțumire
Leon (când ceasul bate miezul nopții): Ai auzit?
Ninotchka: E ora 12.
Leon: E miezul nopții, uită-te la ceas! S-au întâlnit cele două și se sărută. Nu e minunat?
Ninotchka: Așa funcționează un ceas. Ce e așa de grozav în asta?
Leon: Ninotchka, e miezul nopții. O jumătate de Paris face dragoste cu cealaltă jumătate.
Ninotchka: Chiar e nevoie să devii romantic ca să te simți bine, observ.
Leon: Nu mă pot gândi la alt motiv.
Ninotchka: Sentimentalisme!
Leon: Tu analizezi lucrurile în afara lor. Cu mine ai face la fel! Dar n-o să te las. Iubirea nu e simplă, Ninotchka. Ninotchka, de ce crezi că porumbeii se giugiulesc? Sau de ce melcii, printre cele mai reci creaturi, sfârșesc prin a fi lipiți unul de altul? De ce crezi că fluturii zboară sute de kilometri pentru a-și găsi perechea? De ce florile își deschid ușor petalele? Ah, Ninotchka, Ninotchka, ești sigură că nu simți măcar un simptom al pasiunii divine? O căldură în palme, o greutate ciudată în întregul corp, o sete dar nu de apă, ci de altceva, de mii de ori mai ispititor care te face să jubilezi?
Ninotchka: Ești tare vorbăreț. (O sărută.)
Leon: Vorbăreț?
Ninotchka: Nu, ai fost chiar tăcut. Din nou. (Încurajat, Leon o sărută din nou.) Mulțumesc.
Leon: Ah, Ninotchka mea tiranică! Imposibilă, neromantică, rațională! (Îl sărută ea.) Din nou.
replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre iubire, umor despre ceas, umor despre încurajare, umor despre zbor, umor despre vorbire, umor despre tăcere, umor despre timp, umor despre sărut sau umor despre superlative
Scrieți, numai scrieți, căci va veni o vreme când nu doar voi veți îmbătrâni, ci și cuvintele își vor pierde din vivacitate și savoare, când frazele se vor înșira tot mai încâlcite, când totul va deveni confuz și grotesc. Va veni o vreme a rătăcirii și alienării, iar la final va veni și doamna cu coasa să vă întrebe dacă ați scris frumos și să vă ceară un autograf pe ultima voastră carte. Iar pe ea nu aveți cum să o refuzați.
Mihail Mataringa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate de Mihail Mataringa despre moarte, citate despre frumusețe, citate despre cărți sau citate despre cuvinte
Zidul
Între noi e o "poartă" înaltă,
Nu știu de-i închisă, deschisă...
De dor încins, aș vrea să te mângâi,
Răcoarea buzelor să ți-o cuprind,
Zăpada sânilor să ți-o alint.
Și te-aș iubi, te-aș adora,
Să ne topim, dragostea mea!
Nu știu de "poarta-i" închisă, deschisă,
De-i translucidă, de e-o oglindă.
Și dac-ar fi așa,
Să ne privim în ea:
Eu din lumea mea,
Tu din lumea ta.
Atunci
Iubirea ne-ar apropia.
Ce s-a-ntâmplat, iubita mea?
Oglinda ta, te-a-ndepărtat?!
Dar eu, eu tocmai m-am apropiat!
Dar poarta se transformă-n zid,
Un rece zid...
Prin care nu mai văd nimic.
Și când poarta se transformă-n zid,
Se-nchide drumul spre iubire...
Se naște-n inimă un vid
Ce schimbă-n rău a noastră fire...
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Floarea Carbune despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre sâni, poezii despre inimă, citate de Floarea Carbune despre inimă sau poezii despre dor
Fluture
Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.
În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"
Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."
Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"
Și mă grăbesc să ți-o ofer
Neștiind că tu vrei viața
Libertatea și ființa mea.
Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Și astfel sper
Că pot zbura.
Și mă ridic ușor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.
Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.
Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poți zbura
Iar libertatea-i viața mea.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre naivitate sau poezii despre libertate
Muzica apelor
Stă să ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar și iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre a mă întoarce
în apa
din care m-am născut.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre naștere sau poezii despre anotimpuri
Poarta cu lacăt sec
O șoaptă în vecini eu am auzit
Te aștept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii
De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud și glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit
De vei veni iar la mine altă dată
Găsești câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul și inima este depărtată
Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă și grea
Lacrimi stau agățate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea
Să nu mă aștepți sunt departe
Va veni și rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauți la poarta cu lacăt sec
Nici eu pe acasă nu mai trec
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tristețe, poezii despre rochii, poezii despre greșeli sau poezii despre câini
Floarea vieții
Un mic boboc a mai crescut
Și azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ți înflorește
Din marele buchet al vieții,
Care pe an ce trece va crește
Și numărul de flori și-l mărește.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când și natura se trezește
Și viața din nou și-o pornește
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorțește,
Dar primăvara o gonește;
Și natura toată se-nveselește,
Căci Soarele iar o-ncălzește.
Tu, floare scumpă a vieții mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Și cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Și cu iubire te-am ocrotit
Și ai parcurs un an acum
Din lungul vieții tale drum;
Ai răsărit din viața mea,
Ție ți-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieții,
Care sunt anii tinereții.
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre creștere
Și de-ar fi să mă uiți vreodată
Vreau să reții
o singură chestiune.
Deja știi cum funcționează:
dacă-mi arunc privirea-nspre
luna de cristal sau ramul ruginiu
al toamnei liniștite, ce-mi bate în fereastră,
dacă alint
focul și
cenușa imaterială
ori coaja încrețită a butucului arzând,
îmi zboară gândul la tine
de parcă toate cele ce sunt:
miresme, lumină, metale
ar fi mici luntri care plutesc
spre insulele tale care m-atrag.
Ce-o fi, o fi!
dacă azi un pic, mâine alt pic vei înceta să mă iubești
voi înceta și eu să te iubesc azi un pic, mâine alt pic.
Dacă subit
mă vei uita,
să nu mă mai cauți
pentru că eu deja te voi fi uitat.
Dacă ți se pare năvalnic și nebun
vântul în vele
ce-mi trece prin viață
și dacă vei alege
să mă debarci la malul
inimii în care m-am ancorat,
ia aminte
că în aceeași zi,
la aceeași oră,
voi ridica brațele
și se va smulge ancora plecând
în căutarea altui loc, mai bun.
Dar
dacă zi și noapte,
la tot ceasul
vei simți că-mi ești sortită
cu neprihănitu-ți șarm.
Dacă zi de zi se-nalță
spre buzele tale o floare și mă caută,
of dragostea mea, of mie,
în mine se reaprinde focul,
în mine nimic nu se stinge și nimic nu se uită,
dragostea mi se alimentează din dragostea ta, iubito,
și veșnic ea va rămâne-n brațele tale
fără a se dezlipi dintr-ale mele.
poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre ore