Poarta

Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieţii
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.

Vezi dacă nu eşti atent? – a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O finţă pe care o iubeşti nu mai este.

Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea şi altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.

Acum mă grăbesc să bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu şi se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopţile care vor veni mă voi trezi speriat
Neştiind ce scârţâie: mobila din odaie
Sau viaţa?

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!