Poarta
Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieții
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.
Vezi dacă nu ești atent? a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O fință pe care o iubești nu mai este.
Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea și altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.
Acum mă grăbesc să bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu și se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopțile care vor veni mă voi trezi speriat
Neștiind ce scârțâie: mobila din odaie
Sau viața?
poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.