La poarta tăcerii
Colțul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra imn al fertilității
Sufletul s-a arcuit și îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ți-au irosit fericirea!
De acum alt colț de pâine și un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut și ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulțumită, la poarta sufletului meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre pâine
- poezii despre noapte
- poezii despre mulțumire
Citate similare
Înălțare
Am înălțat odată cu sufletul tău,
Lumina, pe piedestale de stele.
Sărutul cast al privirii
Ce a căzut ca o lacrimă
În palma sufletului meu
S-a dizolvat în plânsul meu însetat de tine.
Am desenat note pe portativul cerului,
Dar erau atât de false
Că nu le-am recunoscut când trebuia să
Îmi cânt durerea, amăgirea... și plânsul.
Întoarce-te înger! Strigarea mea a devenit imn.
Dar nu mă auzi,
Ești atât de departe
Că nici lumina nu știe unde te-ai ascuns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre imn, poezii despre durere sau poezii despre devenire
Înger-fecioară
Fecioară cu aripi de înger,
Și buze de sânger,
Te-ai așezat în inima mea
De când ai plecat spre înalt...
În umbre te-ai strecurat
Și când ai plecat
Am suferit și am plans.
Am o povară de dus!
Tu ai dorit libertate,
Iubire, speranță, dreptate...
Acum ești felie de soare,
Apunând în sălbatia mare.
Te-au ucis câinii tenebrelor,
Dar te vei naște din nou
În colțul drept al ochiului meu.
Al Macedoniei mele erou,
Te voi căuta până la sfârșit
În altarul din sufletul meu reclădit.
Ne vom îmbrățișa sufletele într-un târziu.
Te aștept, fiica mea...
În noapte,
Să-mi mângâi tâmpla ce doare,
Cu adieri de ninsoare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre virginitate, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare, poezii despre naștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
S-a înnoptat
S-a înnoptat în sufletul meu...
Ai adus cerbii furtunii
Și i-ai lăsat slobozi
În pădurile mele virgine,
Acolo unde încolțiseră
Ierburile de sentimente
Și unde lumina se cununase cu liniștea
Și cu împăcarea...
Iar, ca ploaia ce cade în mine, frunzele copacilor
Plâng acum
Slobozind toamna din mine.
E toamna ce inundă sufletele celor din jur...
Nu mi-ai ascultat gândurile
Și m-ai rănit!
De aceea soarele sângerează
Și stelele s-au ascuns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni sau poezii despre ploaie
Îngerii
Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis și i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Și brățări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca așternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoașterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea și întunecarea
Spre a-ți putea da brațul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învățăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viață, ci și dincolo de ea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre sfințenie sau poezii despre păr
Te-am sculptat înger
Te-am sculptat înger
Pentru a rămâne în sufletul meu
Mai mult de o veșnicie.
Divină chemare a carnalului ochi
M-a aruncat,, sărut,
Pe coapsele goale.
Ai iriși albi pe brațele tale.
Culegi din porii mei libertatea
O stare nedefinită,
Dar plină de înțeles.
Renaști tăcere și vers...
Lumina s-a revărsat în râul de șampanie
Și incandescentă,
Lut în cuptorul sufletului meu,
Te-ai lsat modelată.
Vulcan transformat în sentimentul deplin,
Plutind spre plus infinit,
Picătură de artă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre vulcani, poezii despre versuri sau poezii despre sculptură
Culori amestecate
O caracatiță mi-a amestecat culorile,
Aruncându-le în dezordine
Peste un portret în creion.
Mi-a pus în păr culoarea abanosului,
Iar sprâncenele le-a arcuit
Printr-un proces ireversibil,
Ca pe un curcubeu.
Erau acum parte din sufletul meu...
Irisului i-a dat culoarea chihlimbarului.
Pe buze a aruncat o covertură de maci,
Pe care a împletit-o cu mătasea luminii,
Cu speranță și cu iubire.
Visele le-a aruncat spre Calea Lactee,
Iar ele s-au întors, prăbușindu-se-n suflet.
De aceea, în loc de sânge,
Ploaie de grâne și miere
Îmi curge prin vene.
Eu am devenit pâine,
Iar voi mă frângeți
Și fiecare frimitură de carne
Devine parte din voi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre sânge, poezii despre sprâncene sau poezii despre portrete
Străin sărac
Străină-n suflet și-n afara mea,
Mă-ntreb ce viața-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriți să-mi bată-n poartă.
Mulți vin și fură, mulți mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoț venind să fure, eu.
Mă mint și eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranța zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...
Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Și strălucește ca un far în noapte.
Împart un colț de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veșnicie.
Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credința-n Dumnezeu!
Săracă și bogată-s totodată
Străinii vin la ușa mea să bată...
Și eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viața mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, același eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre smerenie sau poezii despre religie
Hrănirea sufletelor
dedicație lui Diodor Firulescu
Ți-am aruncat un colț de pâine și un os
Tu, câine ce lătrai în noapte.
Pentru a hrăni suflete din pântecele tău
Sacre doine și balade cânt pentru Divinitate
Mi-ai arcuit iubirea și mi-ai arătat îngeri
Ce cântă și suspină printre suflete meschine
Atingere și umbra risipită peste lumina mea mai mică
Tu ești valoarea clipelor nerostite
Te voi ancora în visul meu, iubitule,
Eu pururi te conduc spre univers și licărit
Tu-mi luminezi a mea fărâmă de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre valoare
Lupta
Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur dușman.
Diavolul singurătății mă macină
An de an.
Speranța, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalț către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căușul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viața mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt
Lut măcinându-se trist.
Am învins!
Ceruit, sunt ghețarul cernit
De atâta tăcere, în al nopților schit.
Un dușman bicefal
A căutat să-mi ucidă credința
În hăul ce înghițea
Clepsidra timpului meu.
Clocoteau mândria și ura, minciuna,
Durerea și zbuciumul
Prezentului nefast și mizer.
De aceea acum trăiesc un alt timp,
Un alt gând...
De aceea acum sunt un vis pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Lumina
Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgolești de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniștea serii mă vei adormi pe brațul pufos
Și-mi vei zâmbi în fiecare dimineață.
Vei cunoaște lumina
Și poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi și cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Și vom alina sufletele singure.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre licurici, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
La mulți ani, femeie!
Femeie, sora, mamă, fiică, în lumină, scăldată vei fi astăzi
Și flori la tâmpla ta, fii-vor împletite cu lacrima divină,
Ghirlande de iubire în sufletu-ți să stea.
Vei străluci pe cerul privirilor în care
S-a încrustat uitarea, întâia oară poate...
Căci tu ești librtatea și zborul lin de fluturi,
Candoare, fricire, lumina lunii-n noapte.
Ești astăzi, ghiocelul ce-n gând ni se arată,
Ivit de sub zăpada căzută-n anii grei.
Fiică, soră, mamă, atât de minunată
Îți este strălucirea și taina pentru-acei
Care vor crede-n tine și îți clădesc palate
Din ființă și cuvinte, din suflet și condei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre prezent sau poezii despre palate
Rodica
Rodica - fruct de rodie, din care
S-a întrupat sămânța roditoare,
Mamă și fiică, tânără soție
Purtând cu ea aleasă reverie.
Lumină, flori de sânger peste care
Din răsărituri, s-a prelins culoare,
O roză cu petale-mparfumate,
Firescul adevăr, sinceritate...
Aromă de gutui, de mere coapte,
Minune, fericire și dreptate.
O curgere de nicăieri, spre mâine,
Mierea din bobul copt, colțul de pâine
Din pumnul unui prunc care-și adună
Iubirea, dintr-o strângere de mână.
Mărinimia, farmecul vorbirii,
Un voal de vis din lumea fericirii
Și-n cercuri luminoase îngeri, stele,
Printre atâtea nume efemere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre vorbire, poezii despre trandafiri sau poezii despre tinerețe
Lumina sub semnul îngerilor
Zâmbetul a evadat din cetatea întunericului
Și s-a așezat în palma mea ca un fluture de lumină.
Viața ce mi-a dăruit-o a fost întâia lecție din istoria lumii
Trebuia să învăț să trăiesc
Și să zbor odată cu îngerii, să clădesc.
Timpul să se oprească în capitole,
Ce-mi inundă sufletul cu iubire de semeni
Privind cerul am adormit și îngerii au coborât
Pe irisul închis de cortina gândului
Clipele sunt brodate cu îngeri și poezia se revarsă
Peste malurile tăcerii, într-un tangou al iubirii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau lecții de engleză
De fiecare dată
Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu,
O adiere să răzbată,
Căci plâng și plâng... și plâng mereu...
Cad anotimpuri de speranță
Și ploi de lacrimi peste noi...
Te-am așteptat o-ntragă viață,
Dar azi suntem în suflet goi.
Azi lacrima uitată-n mână
Ascunde pagina tristeții.
Mă tem de clipa de furtună
Ce-mi va fura lumina vieții.
Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu.
E toamnă-n suflet. Lacrimi-frunze
Se strâng de-acum în pumnul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă
Mă tem
Privindu-te, mă tem
Că lacrimi vor curge în cascadă
Și se vor risipi în neant.
Vor alerga după lacrima-mamă,
Ascunzându-se de viforul arzător al durerii.
Chihlimbare vor dansa în irisul lepădat de satană,
Căci curcubeul de dincolo de cerul meu gri,
Caută să umbrească deșertul.
Nu pot plânge!
Nu am voie să evadez
Din sufletul meu...
Lumina îmi aparține!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre frică, poezii despre draci, poezii despre deșert sau poezii despre dans
Soare de septembrie
Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde și părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeți
Necuvântătoare
Și clipe amare.
Apoi te-ai înfășurat ca un șal
De vis și de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru și
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu finețe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viața mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "a fost odată"
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne.
Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis și domn
S-a așezat pe-al nemuririi tron.
Nu știu să fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfățișare, nici alt dor...
De-atunci tu ești un răsărit de soare
Iar eu, al său apus biruitor.
Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevărat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.
Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veșnică și teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...
Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n ușa sufletului meu
Și îi deschide tot aceeași eu.
Comete-n zbor își caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.
De ce-n tăcerea nopților de sticlă
Te-ntinzi cu brațe de argint și dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?
Vino aici să prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviți de griji și amăgiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "au fost odată
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne".
Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis... Și domn
S-a așezat pe-al nemuririi tron.
Nu știu să fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfățișare, nici alt dor...
De-atunci tu ești un răsărit de soare,
Iar eu, al său apus biruitor.
Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevarat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.
Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veșnică și teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...
Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n ușa sufletului meu
Și îi deschide tot aceeași eu.
Comete-n zbor își caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un Sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.
De ce-n tăcerea nopților de sticlă
Te-ntinzi cu brațe de argint și dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?
Vino aici să prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviți de griji și amăgiri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul săracului
Cerul s-a ascuns în valuri
De nori grei... Acolo, sus,
În întunecata lume,
O speranță a apus...
Iată-un fulger că se-arată
Calea să nu-o lumineze...
Dor, de-atâta întristare,
Cum oare să viseze?
Cu săraci și mizerabili
Poate-un colț de pâine, poate
-o haină sau poate o casă
Să-i adăpostească-n noapte
În zadar sunt toate însă
Sănătatea i-a lăsat,
Fericirea stă ascunsă
Într-un colț îndepărtat.
Ei cu ce-s oare de mică?
Ce-au greșit? De ce tot plâng?
De ce soarta, mult prea cruntă
I-a cuprins de brațul stâng?
Primăvara-n suflet, oare,
Va mai fi cu-adevărat,
Sau nuci vor intr-o noapte
Fără a se fi schimbat?
Căci averea-i sărăcie
Și săracul e avut
Sufletu-i e plin de aur
De la a lumii început.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sănătate sau poezii despre schimbare
De ziua florilor...
Azi am deschis poarta luminii
Și am călcat pe aleile cerului
Căutând lumina răsărită din flori.
Zorii sufletului s-au deschis
Și au luminat cerul...
Deși ploua, ploua mărunt, rece și des.
Vibrația sufletului adia
Și ceasul din perete
Căpătase însușirile universului.
Pe tălpi, boabele de rouă
Alergau ca într-un caleidoscop,
Desenând flori.
Sunt Floriile! La mulți ani!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre ceas