Anemia tinereții
Am alunecat în marasmul vieții,
Iar soarele din mine e în declin.
Am înțepenit în timp, zi de zi,
Tot mai singur, tot mai tăcut.
Visurile toate m-au părăsit,
S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt.
Într-o noapte răcoroasă și amară,
Am rămas o bucată de carne străină, pelegrină. Anemia
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.