Poarta ultimului pas
Să fie poarta către-o altă lume?
Să fi ajuns doar la un singur pas?
Să mă îndrept spre ultimul popas?
Să fie vremea vorbelor postume?
E doar un pas, dar simt adânc fiorul
Produs de teama de necunoscut,
Și nu știu ce aș vrea, sau ce am vrut,
Dar vreau să știu ce-aduce viitorul.
Iar, dacă poarta e spre-o altă viață
Cu viitorul devenit prezent,
Trecutul va fi marele absent
Din amintirea, poate,-o dimineață.
Mi-ar fi de-ajuns o singur-amintire
Din tot ce am avut aici frumos?
Nu! pasul nu mi-ar fi de vreun folos
De mi-ar schimba a vieții hărăzire.
Dar, vezi, m-atrage parcă o căldură
Și simt un suflu nou, întinerit,
Venit din vremea-n care am iubit,
Iar pasul meu ar fi o aventură.
Voi face, poate, alte lungi escale,
Mă-ntorc dinspre apus, spre răsărit,
Las poarta-ntr-un capitol de sfârșit,
Cu gânduri zise... existențiale.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mă simt goală, săracă, proastă. Nu știu ce aș putea vorbi cu un om. M-am secat. Mă simt de o incultură crasă, înapoiată, dar mai ales secată de orice pentru a crea și a mă înnoi. Care să fie cauza? Dacă măcar credința mi-ar fi adevărată și adâncă, nu mi-ar păsa. Dar mă simt toată o "aparență", că n-am nimic de ascuns. Nu știu de unde s-o încep iar. Mă rog pe dinafară și n-am poftă să mă rog. Privesc viața trecută și o găsesc anostă și goală. Viitorul? Gușe și reumatism. Pfui! Ratare din plin.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vorbire
- citate despre viitor
- citate despre viață
- citate despre sărăcie
- citate despre prostie
- citate despre poftă
- citate despre ignoranță
- citate despre adevăr
Zece
Că "Zece"-aș vrea să-mi fie nu doar titlu,
Vă spun acum senin, cu "modestie",
Dar tare mi-ar plăcea: zece să fie
Și-o notă pe volum (ca un subtitlu).
Să vă explic de ce e titlul "Zece"?
E simplu: zece strofe-au fost de-ajuns
Ca, în poem de-au fost, să fi pătruns
În noul meu volum și... să nu plece.
Dar unele poeme, cu ardoare,
Deși erau mai lungi decât am vrut,
Au fost bine-venite, și-au avut
Bilet cu "Doi ori zece", la intrare.
Iar spre final, venite-așa, puhoi,
Spunându-mi că-s frumoase, vor și ele,
Au mai intrat, din versurile mele,
Și poezii de "Zece supra doi".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre modestie
Pasul absent
Doar un pas ne desparte.
Nu știu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
și între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
și între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre noapte sau citate de Octavian Paler despre noapte
Azi nu aud
Azi aud doar vuietul din mine
Și pasul schiopătat, eu azi îl simt
Nici soarelui nu-i simt caldura...
Doar asta simt, doar omul obosit.
Sunt zile lungi, departe de tot gândul
Prea liniștite din tot tumultul meu
Sunt zile când mi-e dor de tine
Aș vrea să fii cu mine-acum din nou.
Simt gustul dorului și-al tău,
Și iar, și iar gândesc la tine.
Știu, ne despart doar dimineți
Ce-au fost scaldate doar de nopți senine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre iertare, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre licurici
Dacă toamna mi-ar vorbi
dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune că e firesc să lași frunzele să cadă
copacii nu se străduiesc să-și înece umbrele
ele își schimbă forma o dată cu dansul soarelui
dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să nu mai aștept ploaia
căci va veni oricum, seceta nu ține o viață de om
dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să îmbrățișez anotimpurile
ele se întorc dar noi nu
mi-ar spune să mă așez în colțul meu de lume
să respir și să privesc doar atât
r e s p i r
p r i v e s c
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre frunze, poezii despre dans, poezii despre copaci sau poezii despre anotimpuri
Ultimul vis
Era în alb și negru visul meu
Și căutam, adânc în el, culoarea...
De ce? - nu știu, dar căutam mereu
Și derulam, din când în când, visarea.
Mergând spre înapoi, dădeam de ea
Și o luam cu mine, mai aproape,
Dar dispărea. Cred că era ceva
Cu visul ce mi se zbătea sub pleoape.
Ce să fi fost? O căutam, din nou,
Spre înainte, poate voi găsi-o...
Și o găseam ascunsă-ntr-un ecou
A ce a fost. Iar, în prezent... adio!
Am derulat o noapte. Ce mai vis!
Alb-negru? Cine mi l-o fi trimis?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre culori sau poezii despre alb
FANTEZIE?
Din îndepărtate ținuturi siderale
Ba nu, reale peisaje pământești
Spre mine cu gânduri ireale
Mi se pare tu plutești.
Și nu știu care din amândoi
Dorința vrea să-și scoată la iveală
În prezent sau mai apoi
Să nu fie cuprins de îndoială.
Spre mine te poți îndrepta
Dar calea-i plină de hârtoape
În inimă când ai vreun dor
Oricând eu îți voi fi aproape.
N-aș vrea să-mi pierd temperamentul
Să cad în mlaștini să mă scufund
Vreau să merg în pas cu prezentul
La infinit, ba chiar mai mult.
1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje, poezii despre inimă, poezii despre infinit, poezii despre dorințe sau poezii despre Pământ
Despartire
Sa nu-ti mai fie frica,
Plec din viatza ta,
Te las, nu te voi mai cauta,
Simt, relatia noastra se strica.
Cu greu iti zic acum,
Ca-ti las o cale libera,
Nu-ti voi mai scrie nici o litera,
S-au transformat toate in scrum.
Da plec acum,
Si parca m-as intorce,
Ca lacrimi inima imi stoarce,
Dar iti las liber al tau drum...
Poate razi, poate plangi,
Poate ca nu pierzi nimic,
De ce viatza sa-ti-o mai stric,
Mi-ar fi placut in brate sa ma strangi,
Mi-ar fi placut inima sa nu mi-o frangi,
Plec frumoaso acum...
Si strang amintirile intr-un album
Inainte ca de tot tu sa mi-l stingi.
Si chiar speram la ceva,
La frumoasa mea... speram...,
Dar acum nu te mai am,
Dar ma intreb te-am avut candva
poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre frică, poezii despre cenușă sau poezii despre amintiri
Aer dragobetian
și vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte
nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te învelești cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ți pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră
nu pretind dar aș vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
îți făcea pârtie prin zăpada
rătăcirilor -
oarbă căutai primăvara -
și am tras de ea în jug până aici
pentru tine, iat-o!
poate că nici nu ai nevoie
dar mi-ar plăcea
să lași mugurii aceștia
din cuvintele mele nepricepute
ca o certitudine
iminentei înfloriri
puteam să-ți fi scris o poezie de dragoste
sau în secret să te privesc înfofolită
pe trotuarele spre... niciunde
puteam să-ți fi aprins focuri de tabără
din pas în pas
puteam să te fi răpit
și să te fi dus la poluri fiindcă doar așa
ai putea înțelege că
nicăieri nu-i mai frig
ca între un bărbat și o femeie
care se iubesc dar
nu se cunosc
și vină deci, cu orice preț
primăvara
cu riscul ca tu
să îmbraci totuși surâsul meu
pentru un altul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre cuvinte, poezii despre zăpadă, poezii despre vinovăție, poezii despre secunde, poezii despre secrete sau poezii despre pârtie
Doar pentru tine
Pentru tine ce-i mai scump în lume
Aș cumpăra la orice preț,
Fericirea mea n-ar avea nume
Și totul mi-ar părea măreț.
Iar tu surâzând în lumina-nserării
Timidă nu știu din ce motiv,
Curând poate o să mă dai uitării
Și totuși mi-ar părea splendid.
Dar nu uita că undeva
O inimă bate pentru tine
Cuprinsă de un dor, de ceva
Sau poate de visări senine.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Doar un pas ne mai desparte. Nu știu dacă pasul absent e al meu sau al tău.
Octavian Paler în Pasul absent
Adăugat de Angi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu mai vreau
Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre păsări sau poezii despre păr
Scrisoarea lui
M-am hotărât să-ți scriu și să îți spun
ce buzele-mi nu vor să îți declare,
căci doar când mă privești nu se supun,
iar neputința lor, de-un timp, mă doare.
Ți-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile și n-am vrut, ție,
să-ți tulbur viața - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.
Ne știm poveștile ce-au fost și sunt,
le înțelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferința ce-mi provoci. Mă doare.
Aș vrea să știu ce simți citind ce-ți scriu
și mi-ar plăcea să simți la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ți fiu
și, iată, azi nu mă mai pot abține
Și tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ți scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
și nu mai pot s-ascund că te iubesc,
așa că... asta-i! Fie ce-o să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre suferință, poezii despre prietenie sau poezii despre declarații de dragoste
Atât de multe
Ți-aș spune-o mie de povești
Dar nu mi-ar fi de-ajuns cuvântul
Să îți explic ce simt, ce-mi ești
Și-atunci mai povestesc cu vântul
Ți-aș tot șopti, noaptea, în taină,
Povești de-amor, iar din săruturi
Ți-aș îmbrăca trupul cu-o haină
Cu-atingeri fine, ca de fluturi.
Ți-aș spune-n vers, în poezie,
În felul meu, cam tot ce simt,
Dar vorbele care-ți plac ție
Din alte guri vin, chiar de mint.
Atât de multe ți-aș fi spus
Și-n șoaptă te-aș fi mângâiat,
Dar n-am putut! Mereu te-ai dus,
Iar eu nicicând n-am terminat.
Și din povestea începută
Mă-ntreb de-ai auzit ceva,
Fiindcă urechea ta ascultă
Un nu știu ce, altundeva...
24.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vestimentație sau poezii despre urechi
Voi fi
Știu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.
Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu și eu inclus
prin poezii.
Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre zbor, poezii despre stele, poezii despre mulțumire, poezii despre lectură sau citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre Soare
Fir de nisip
Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.
Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.
Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.
Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adi Conțu despre timp, poezii despre văi, poezii despre tăcere, citate de Adi Conțu despre tăcere sau poezii despre nisip
Trecerea
Deschide-mi poarta, nu-s ce par a fi!
Eu înlesnec, doar, trecerea spre-o lume
În care nici regretele postume,
Nici lauri sau averi nu pot veni.
Deschide-ți sufletul, de-acum e-al meu!
Ți-l voi elibera pe căi celeste
Spre Casa de lumină care este
Al sufletelor neștiut nucleu.
Te înspăimânt? De ce? Nu-i niciun chin,
Iar haina mea cea neagră va ascunde
Din timpul tău, doar câteva secunde
În care voi lua ce ai divin.
Ascultă-mă! Deschide și-ți promit
Că va uita de pământeana-i viață,
De tot ce-l înconjoară și-l răsfață,
De trupul ce, o vreme, l-a primit.
Deschide-acum, nu pot să mai aștept!
Sunt multe suflete ce vor să plece
Și doar cu mine-n lumea lor pot trece.
Tu, pune-ți mâinile, ușor, pe piept!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre spaimă, poezii despre răsfăț sau poezii despre promisiuni
Nu mai vreau
Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Nu mai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luke Havergal
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde brațele iederii, albe, flutură pe pereți batiste ca un sol,
Și așteptă-acolo-n amurg, vei primi vești curând.
Frunzele-ți vor șopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, și dacă-asculți, ea te va chema încetișor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal
Luke Havergal.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopții în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis
Iar iadul nu se judecă în jumătăți de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Dinspre răsărit.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
Care strălucind în valuri de lumină și de fum
Te orbesc într-atât că nu mai vezi adevăratul drum.
Da, există-un singur drum spre locul unde-i ea,-n azururi,
Amar, dar unul pe care credința nu-l va pierde pururi.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Ce ai de făcut.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Cu frunze pe pereți albi precum batista unui sol,
Du-te, pentru că vântul le sfâșie zi de zi,
Nu-încerca să deslușești ghicitori lumești, orice ar fi
Nici să le urmărești căderea continuă-n gol;
Ci, du-te, și dacă mai crezi în ea, te va chema din nou.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Luke Havergal.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre rai